tag:blogger.com,1999:blog-27870755755402617072024-03-13T06:33:03.803-07:00Maritiri din Inchisorile ComunisteAntologie a martirilor din Inchisorile comuniste. Zi de zi imbunatatita si noi documente si date despre acestia.Daca aveti orice fel de poze si informatii ajutati-ne sa nu ramana uitati acesti stalpi ai neamului romanesc.Doamne Ajuta !Unknownnoreply@blogger.comBlogger25125tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-51180258169340758262010-09-24T19:30:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.867-07:00Valeriu Gafencu ( 1921 - 1952 )<h1 class="title">Valeriu Gafencu- "Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele" </h1><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1euR2dYSI/AAAAAAAAAkg/HhvRA7Bymfw/s1600/1-valeriu-gafencu-martir.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1euR2dYSI/AAAAAAAAAkg/HhvRA7Bymfw/s320/1-valeriu-gafencu-martir.jpg" width="206" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1eu5rT4xI/AAAAAAAAAkk/_C7Omdf97Xo/s1600/Sf+Valeriu+Gafencu+Zeghe.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1eu5rT4xI/AAAAAAAAAkk/_C7Omdf97Xo/s320/Sf+Valeriu+Gafencu+Zeghe.jpg" width="226" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1evYiqCWI/AAAAAAAAAko/Oo_-zjynsKQ/s1600/valeriu+gafencu+cu+mama+la+aiud.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="250" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1evYiqCWI/AAAAAAAAAko/Oo_-zjynsKQ/s320/valeriu+gafencu+cu+mama+la+aiud.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1evte_iyI/AAAAAAAAAks/1Nb0pK31_Vk/s1600/valeriu-cu-doi-colegi-iasi-1941.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1evte_iyI/AAAAAAAAAks/1Nb0pK31_Vk/s320/valeriu-cu-doi-colegi-iasi-1941.jpg" width="225" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1ewApNL3I/AAAAAAAAAkw/9hG_4swXmD0/s1600/valeriu-gafencu-craescu-si-ovidiu-1940-balti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1ewApNL3I/AAAAAAAAAkw/9hG_4swXmD0/s320/valeriu-gafencu-craescu-si-ovidiu-1940-balti.jpg" width="235" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1ewtdFtGI/AAAAAAAAAk0/QvPLmh9tPpo/s1600/valeriu-gafencu-inainte-de-a-fi-arestat1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1ewtdFtGI/AAAAAAAAAk0/QvPLmh9tPpo/s320/valeriu-gafencu-inainte-de-a-fi-arestat1.jpg" width="239" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1exTHzVdI/AAAAAAAAAk4/SjbbOFwC9tI/s1600/valeriu-si-ovidiu-1940.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1exTHzVdI/AAAAAAAAAk4/SjbbOFwC9tI/s320/valeriu-si-ovidiu-1940.jpg" width="320" /></a></div><h1 class="title"><br />
</h1><br />
<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<span style="font-weight: bold;">Biografie</span><br />
<br />
Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. Tatal sau, Vasile Gafencu, a fost deputat in Sfatul Tarii, adunarea reprezentativa care a votat in 1918 Unirea cu Romania. Dupa ocuparea Basarabiei de catre bolsevici, in iunie 1940, a fost deportat in Siberia si a murit la scurt timp dupa aceea.<br />
<br />
Lui Valeriu ii revine asadar si sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori.<br />
<br />
Valeriu urmeaza cursurile liceului Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facaultatii de Drept din Iasi.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Arestat de Antonescu</span><br />
<br />
In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.<br />
<br />
Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: "Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice".<br />
<br />
Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activitatea legionara a tanarului Gafencu, care avea o functie de conducere in Fratiile de Cruce.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Inchisoare si distrugere fizica sub comunisti</span><br />
<br />
Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 - 1944) si de la Pitesti (inchisoare in care a avut loc cumplita reeducare comunista cunoscuta sub numele de "fenomenul Pitesti", proces catalogat de Soljenitin ca cea mai mare barbarie a sec. XX).<br />
<br />
Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.<br />
<br />
Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.<br />
<br />
Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.<br />
<br />
In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o "epava". La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti.<br />
<br />
Cu aceasta figura de sfant - care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele vesnice.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=5118025816934075826"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<span style="font-weight: bold;">Si-a cunoscut ziua mortii</span><br />
<br />
Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.<br />
<br />
Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an.<br />
<br />
A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.<br />
<br />
La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: "Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul".<br />
<br />
La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale.<br />
<br />
Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata. Cu toate acestea Biserica Ortodoxa Romana intarzie nejustificat canonizarea lui Valeriu Gafencu. Oamenii il cinstesc insa ca atare, icoana mucenicului putuand fi gasita in tot mai multe case.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">I-a salvat viata pastorului Wurmbrand cu pretul propriei vieti</span><br />
<br />
Unul dintre bolnavii ce-l iubeau mult si-l admirau pe Valeriu, Victor Leonida Stratan, obtinuse printr-o interventie speciala de la familie, un pachet cu streptomicina.<br />
<br />
Deoarece starea lui era ceva mai buna, a venit cu medicamentele si i le-a pus in brate lui Valeriu, fericit ca ii poate salva viata.<br />
<br />
Valeriu le-a primit si a doua zi l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le cedeze pastorului Wurmbrand, spunand ca acesta se afla, de asemenea, intr-o stare grava si salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, deoarece este o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si mare putere de influenta.<br />
<br />
Stratan s-a suparat si a declarat ca nu este de acord. Atunci, cu blandete, Valeriu i-a spus ca din moment ce i-a daruit medicamentele, acum ele ii apartin si are libertatea sa le foloseasca potrivit indemnului constiintei lui.<br />
<br />
Intr-adevar, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a carui viata a fost astfel salvata. Nu dupa mult timp, pastorul avea sa faca un gest similar, cedand injectiile primite de el chiar unui legionar. De aici si confuzia intretinuta in media ca pastorul i-ar fi salvat viata lui Gafencu si nu invers.<br />
<br />
Impresionat de trairea crestina a lui Gafencu, pastorul Wurmbrand a declarat ca vrea sa intre in Rai pe aceeasi poarta pe care intra si Valeriu si si-a luat angajamentul ca daca va mai fi vreodata liber sa vorbeasca lumii intregi despre trairea de exceptie a lui Valeriu si a camarazilor sai. Numai ca Wurmbrand a uitat repede cele promise.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=5118025816934075826"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<span style="font-weight: bold;">Interviu cu dr. Aristide Lefa, studentul medicinist care l-a ingrijit pe Gafencu pana in ultima clipa*</span><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Rep:</span> Spuneti-ne va rugam o intamplare mai deosibita cu pacientul valeriu Gafencu!<br />
<span style="font-weight: bold;">dr. Aristide Lefa</span>: Sunt foarte multe de zis, insa am sa ma opresc asupra uneia singure. Valeriu urma sa suporte o interventie chirurgicala la spitatul din localitate, fiindca noi nu aveam cele necesare pentru a-l opera in penitenciar. Operatia a fost foarte mult intarziata de autoritatile comuniste.<br />
<br />
Cand l-au pus pe masa de operatie nu i-au facut cum trebuie anestezicul sau acesta era expirat pentru ca trupul lui Gafencu nu amortise. Si l-au operat mai bine de jumatate de ora pe viu iar el nu a spus un cuvant. Si-au dat seama la final ce facusera, au ramas impresionati, dar viata unui detinut nu valora nimic pe atunci.<br />
<br />
<span style="font-style: italic;">Au fost minuni la moartea sa</span><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Rep:</span> Cum a murit Valeriu Gafencu?<br />
<span style="font-weight: bold;">dr. Aristide Lefa</span>: A fost un miracol ca a supravietuit atat. Pe final abia mai putea respira, inima ii batea cu putere... I-am dat apa cu zahar caci n-aveam niciun tratament la dispozitie. Dupa ce a luat doua guri s-a ridicat si m-a mustrat usor: "Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi imi dati mie miere?"....<br />
<br />
Imediat ce i-a fost scos trupul afara si pus pe pamant, desi fusese o zi calduroasa, cu soare, pana atunci, in cateva minute s-a pornit o ninsoarea teribila care a acoperit tot noroiul din jurul corpului lui Valeriu.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=5118025816934075826"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<span style="font-weight: bold;">Cateva marturii despre sfintenia lui Valeriu Gafencu</span><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa</span>: " Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu"<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">IPS Bartolomeu Anania</span>: "Stalp al rezistentei spirituale romanesti"<br />
Intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Marin Naidim</span>, Constanta: "Era fire de poet"<br />
Citise mult in viata lui, dar acum (cat s-a mai putut citi in Aiud, pana in 1948), nu mai citea decat o singura carte, Biblia, si ce era in legatura cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. Si se ruga.<br />
<br />
In colonie, mergea intre ruinele unei vechi biserici parasite, ce se afla pe un deal, intr-o lucerna a coloniei, n-avea acoperis, era expusa ploilor si intemperiilor si el se ruga acolo.<br />
<br />
Cand venea cineva pe la el de-acasa, aborda cu ei totdeauna probleme de credinta, cautand sa convinga pe fiecare de importanta mantuirii.<br />
<br />
Spunea catre mine ca chiar daca nu reusim noi sa schimbam lumea, dar macar sa trezim interesul, sa o facem sa nu se mai simta bine cand savarseste raul, sa cream probleme, sa-si puna intrebari, sa-si schimbe pasii.<br />
<br />
Facea mult caz de "constiinta pacatului", pentru ca erau multi care considerau pacate numai curvia, hotia si crima si multi nu se recunosteau pacatosi, fie ca nu le aveau pe acestea, fie ca le minimalizau, neacordandu-le importanta cuvenita.<br />
<br />
Dar pierdeau din vedere ca mai sunt si altele si poate mai mari decat acestea, cum ar fi mandria. "Celor mandri Dumnezeu le sta impotriva si celor smeriti le da har." Pe omul care se grozaveste, Domnul il lasa singur si fara El o sa-si dea seama ca nu poate face nimic si o sa strige la El.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=5118025816934075826"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<span style="font-weight: bold;">Virgil Maxim</span>, Ploiesti: "Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii"<br />
Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele:<br />
Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Aurelian Guta</span>, Craiova: " Nu l-am auzit niciodata plangandu-se"<br />
Starea lui Valeriu se agrava. Din cauza lungului sir de luni petrecute in pat, fara miscare, si din cauza slabiciunii si insuficientei circulatiei sangelui, i-au aparut pe corp escare mari ce nu puteau fi vindecate cu nici un chip, cuprinzandu-i o mare suprafata a spatelui, coapselor si gambelor.<br />
<br />
Alti bolnavi, in situatie asemanatoare, se vaitau, blestemau si se revoltau, caci usturimile si durerile ranilor erau ingrozitoare.<br />
<br />
Pe Valeriu nu l-am auzit niciodata plangandu-se, desi pe chipul sau se putea citi suferinta accentuata, iar in ochi ii apareau lacrimi de durere, cand era pansat, cu migala si dragoste frateasca de detinutii doctoranzi in medicina Ion Ghitulescu, Nae Floricel si Aristide Lefa, timp de ore in sir.<br />
<br />
Din fasii de camasi rupte, confectionam bandaje pentru acoperirea escarelor, dar din lipsa substantelor medicamentoase necesare, fasiile se lipeau de rani si produceau dureri cumplite cand erau desfacute. Din gura lui Valeriu nu se auzea nici un vaiet, dar dupa un timp, broboane de sudoare ii acopereau fruntea boltita.<br />
<br />
Medicii observau; era semnul ca rabdarea atinsese limita. Atunci se opreau si-l lasau putin sa-si revina.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">IMNUL INVIERII</span>**<br />
<br />
Versuri-Valeriu Gafencu<br />
Muzica-Mihai Lungeanu<br />
<br />
Va cheama Domnul slavei la lumina, Sa creasca-n inimile noastre-nfrante,<br />
Va cheama mucenicii-n vesnicii, Un om nascut din nou, armonios,<br />
Fortificati Biserica crestina, Pe chipurile voastre sa se-mplante,<br />
Cu pietre vii zidite-n temelii. Pecetea Domnului Iisus Hristos.<br />
<br />
Veniti, crestini, luati lumina, Un clopot tainic miezul noptii bate<br />
Cu sufletul senin, purificat! Si Iisus coboara pe pamant,<br />
Veniti, flamanzi, gustati din cina, Din piepturile voastre-nsangerate<br />
E nunta fiului de Imparat. Rasuna Imnul Invierii Sfant.<br />
<br />
*Prezentam doar scurte pasaje din interviu, foarte multe din cele spuse de interlocutor regasindu-se in corpul stirii.<br />
**Se canta de Sfintele Pasti, in noaptea invierii Domnului nostru Iisus Hristos.<br />
sursa:hotnews.ro<br />
google imagesUnknownnoreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-55351000349451198702010-09-24T19:25:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.868-07:00Mircea Vulcanescu ( 1904 - 1952 )<h1 class="title">Mircea Vulcanescu: "Sa nu ne razbunati" </h1><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1dbqSGijI/AAAAAAAAAkQ/2WFGWOY94AM/s1600/MirceaVulcanescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1dbqSGijI/AAAAAAAAAkQ/2WFGWOY94AM/s1600/MirceaVulcanescu.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1ddKNd_bI/AAAAAAAAAkU/MRwLe93h4XA/s1600/mircea_vulcanescu_cu_sandra.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1ddKNd_bI/AAAAAAAAAkU/MRwLe93h4XA/s320/mircea_vulcanescu_cu_sandra.jpg" width="199" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1dfGS53NI/AAAAAAAAAkY/vgmaImokxYc/s1600/mircea+vulcanescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1dfGS53NI/AAAAAAAAAkY/vgmaImokxYc/s320/mircea+vulcanescu.jpg" width="250" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1dgIzwixI/AAAAAAAAAkc/WrShTFFHnKI/s1600/thumb_446_x_0_5090-98209-vulcanescuintinerete2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1dgIzwixI/AAAAAAAAAkc/WrShTFFHnKI/s320/thumb_446_x_0_5090-98209-vulcanescuintinerete2.jpg" width="259" /></a></div><div id="articleContent" style="font-size: 12px;"> <img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1045085" style="border: 0pt none;" width="0" /> <table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><span id="ext-gen731" style="font-weight: bold;">Conducerea penitenciarului Aiud nu renunta la ideea exterminarii lui Mircea Vulcanescu si-l trimite din nou in izolare la Zarca, o celula neincalzita, in care detinutii dormeau direct pe beton. Un tanar detinut nu mai rezista si cade din picioare. Asistenta medicala ii este refuzata, iar inca o noapte dormita pe podeaua rece l-ar fi ucis. Mircea Vulcanescu s-a intins pe beton si l-a culcat pe bolnav peste el. Acesta avea sa-si revina, dar filozoful se va imbolnavi grav de plamani si va muri in scurt timp. Avea 48 de ani si a lasat un testament simplu, dar care arata intreaga conceptie crestina de viata a lui Vulcanescu : "Sa nu ne razbunati!".</span><br />
<span style="color: red;"><br />
</span><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Biografie</span><br />
<br />
S-a nascut pe 3 martie 1904, la Bucuresti. Clasele primare le-a facut in Bucuresti, iar gimnaziul la Iasi si Tecuci, familia sa refugiindu-se din Capitala dupa ce aceasta a fost ocupata de armata germana. In 1921 se inscrie la Facultatea de Filosofie si Litere si la Facultatea de Drept din Bucuresti pe care le termina in 1925.<br />
<br />
A fost profund impresionat de Nae Ionescu si Dimitrie Gusti pe care i-a avut profesori. Vulcanescu a plecat in 1925 la Paris pentru studii, dorind sa-si dea un doctorat in drept si altul in sociologie, lucru nerealizat in final.<br />
<br />
A colaborat la cele mai renumite reviste de cultura ale vremii, printre care amintim doar Cuvantul, Criterion, Floare de Foc, Familia etc.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">A ocupat numeroase demnitati publice</span><br />
<br />
Din iunie 1935, a detinut functia de director general al Vamilor pina in septembrie ’37, cind a fost demis dupa ce a descoperit contrabanda cu bauturi si tigari facuta de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicatiilor. Totusi, a fost numit director al Datoriei Publice in acelasi Minister al Finantelor.<br />
<br />
In anii urmatori, a ocupat de asemenea pozitii importante in administratia nationala: 1940 - 1941, director la Casei Autonome de Finantare si Amortizare si presedinte al Casei Autonome a Fondului Apararii nationale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 sa fie subsecretar de stat la Finante, pina la 23 august 1944.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">8 ani de temnita grea pentru "criminalul de razboi" Vulcanescu</span><br />
<br />
Dupa lovitura de stat din 23 august ’44, a revenit pe postul de sef al Datoriei Publice, unde a ramas pina pe 30 august 1948, cind a fost arestat in lotul al doilea al fostilor membri ai guvernului Antonescu, calificati drept ”criminali de razboi”.<br />
<br />
La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temnita grea. Judecarea recursului s-a prelungit pina in ianuarie 1948, cind instanta a mentinut pedeapsa din ’46.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Martiriu. A salvat viata unui detinut cu pretul propriei vieti</span><br />
<br />
Mircea Vulcanescu a fost considerat de conducerea penitenciarului Aiud drept unul din stalpii rezistentei din inchisoare si prin urmare i-au aplicat cele mai grele torturi si dese izolari la crunta Zarca. Aceasta era o celula de exterminare, de 1/4 m, din beton, fara niciun mobilier, detinutii fiind nevoiti sa doarma direct pe beton.<br />
<br />
Pe timpul iernii geamul Zarcii era tinut deschis intentionat, gardienii motivand ca geamul este stramb iar tamplarul trebuie sa vina.<br />
<br />
Intr-un frig cumplit, fara mancare si apa, imbracati doar intr-o zeghe ponosita si dormind direct pe beton, supravietuirea tinea de ordinul miracolului. Au fost detinuti care au rezistat in aceasta stare si timp de trei saptamani.<br />
<br />
Intr-una din astfel de izolari la Zarca a lui Mircea Vulcanescu, un tanar detinut nu a mai rezistat si s-a prabusit din picioare. Asistenta medicala i-a fost refuzata. Inca o noapte de dormit direct pe ciment i-ar fi adus cu siguranta moartea. Atunci Mircea Vulcanescu a facut o fapta demna de Pateric. Filozoful s-a asezat pe ciment si l-a culcat pe detinutul bolnav peste el.<br />
<br />
Acesta avea sa-si revina, dar Mircea Vulcanescu se va imbolnavi grav de plamani, decedand pe 28 octombrie 1952. <span style="font-weight: bold;">Avea 48 de ani si a lasat un testament simplu, dar care arata intreaga conceptie crestina de viata a lui Vulcanescu : "Sa nu ne razbunati!".</span><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Ultimele ganduri</span><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Ziaristul Gabriel Balanescu, fost coleg de suferinta la Aiud cu Vulcanescu, povesteste in cartea " Din imparatia mortii"</span>:<br />
<br />
<span style="font-style: italic;">"Rand pe rand, celulele se deschid si echipele, gata formate, sunt indrumate spre locul de imbarcare. Traversand culoarul etajului doi, unde ne aflam, imi arunc ochii la un detinut sdrentaros, care freca cu terebentina scandurile.<br />
<br />
Mi-au atras atentia ochii lui mari, sticlosi si indrasneala cu care ne privea, stiut fiind ca detinutii politici, atunci cand se intalneau cu un alt detinut, sau grup de detinuti, era obligat sa priveasca in pamant. Am trecut chiar pe langa el. Era Mircea Vulcanescu.<br />
<br />
Imi sopteste : "mergeti la munca". In privire i-am surprins un fel de bucurie, imbinata cu amaraciune. Aplecat, ingenunchiat pe dusumea, doar ochii si fruntea, care mi-a parut nimbata, il mai aminteau pe cel de altadata. Corpolenta lui era redusa la un schelet, imbracat in haine vargate. Coloana vertebrala se observa prin zeghea de puscarias.<br />
<br />
Mircea Vulcanescu, una din cele mai stralucite inteligente ale generatiei dintre cele doua razboaie, fost Subsecretar de Stat la Finante, fusese condamnat la 8 ani de munca silnica, pentru "aservirea economica a Romaniei, Reichului nazist".<br />
<br />
...Mai tarziu - imi este greu sa-mi amintesc anul - am stat de vorba cu un fost secretar de la YMCA - filiala Bucuresti - Zahiernic, in bratele caruia a murit Mircea Vulcanescu. Zahiernic mi-a marturisit urmatoarele : Mircea Vulcanescu avea o caverna la plamanul stang.<br />
<br />
Mircea Vulcanescu aflase de la alti detinuti ca cei cu caverna la plamanul stang mor in timpul somnului. Voinata de a avea constiinta a tot ce se petrece cu el era atat de mare, incat facea eforturi supraomenesti sa nu doarma - ceea ce ii slabea mult rezistenta.<br />
<br />
Ingrijirea medicala ii era redusa la cateva aspirine pe zi si nici acestea in fiecare zi . Cu toate ca fusese internat in ultima faza a bolii in infirmeria penitenciarului, n'a primit nici o medicatie specifica.<br />
<br />
Medicamentele straine, care erau in depozitul infirmeriei, erau folosite numai pentru ingrijirea delatorilor sau a celor de la dreptul comun, adica a criminalior de rand.<br />
<br />
-Si-a dat duhul, mi-a marturisit Zahiernic, in bratele mele, cu ultimele cuvinte : <span style="font-weight: bold;">"Spuneti-i Aninii sa ma ierte !"</span> (Este vorba de Anina Radulescu-Pogoneanu, care a fost prima lui sotie.)<br />
<br />
Asasinarea lui Mircea Vulcanescu si a lui George Manu au fost doua dintre cele mai monstruoase asasinate de la Aiud.</span><br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Ion Constantinescu-Maracineanu, poveste in articolul "Ultimele clipe ale lui Mircea Vulcanescu" publicat in revista Memoria</span>:<br />
<span style="font-style: italic;">"Rostul meu in viata s-a terminat. Am inceput o opera, dar n-am fost in stare s-o duc pana la capat. Am predat la o catedra pe care am parasit-o tocmai in clipele in care trebuia sa fiu prezent. M-am despartit de studentii pe care-i iubeam tocmai in cele mai dureroase momente ale istoriei.<br />
<br />
Am crezut ca mi-am facut datoria ca cetatean fata de aceasta tara haituita si jefuita cu nerusinare, fata de acest neam insangerat. M-am inselat. N-am fost decat un vanitos. Am tinut sa vin aici langa cei in suferinta, cei care au visat libertatea si-au sangerat pentru ea. Studentii mei nu mai pot astepta nimic de la mine, o biata epava ce se taraste pentru ultima picatura de viata.<br />
<br />
Stradaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. Potentatii vremii n-au nevoie de cultura. Pseudocultura si-a intins tentaculele ca o caracatita. Nu stiu ale cui pacate indura acest neam ospitalier. Boala mi-a macinat si ultima farama de vlaga. Sunt la capatul puterilor. Ma vedeti in ce hal am ajuns. O caricatura de om. Charon ma asteapta sa ma treaca Styxul.<br />
<br />
Corbii sunt gata sa ma insoteasca. Priviti-i cum dau rotocoale croncanind in vazduh. Ma doboara tacerea asta. Ma ucide suferinta prin care trec prietenii de celula. Stiu ca ma despart de ei. Ii rog sa ma ierte ca-i parasesc.</span><br />
<br />
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;"><b><span lang="RO">Mărturia lui Nicolae Crăcea: Ultima tortură pentru Mircea Vulcănescu</span></b></div><div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;"> <br />
<b><span lang="RO"></span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">S-a întâmplat să fiu scos pentru tortură în aceeaşi serie cu Mircea Vulcănescu. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Torturarea mea s-a terminat şi acum zăceam aruncat într-un colţ pe jos. La rând era Mircea Vulcănescu. După ce l-a torturat prin bătaia pe tot corpul (pentru a nu ştiu câta oară) a căzut în nesimţire. Era plin de sânge. Un ţigan robust l-a luat de un picior, târându-l pe jos. Capul i se bălăngănea în dreapta şi-n stânga ca o minge legată cu o sfoară trasă de un copil zglobiu, în joacă.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Cum trecea tocmai prin dreptul meu, m-am târât puţin ca să îi îmbrăţişez capul şi să-l încurajez. Se vedea că nu este mort. Ţiganul care îl târa m-a îndepărtat cu o lovitură de bocanc în piept, care mi-a tăiat respiraţia.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Cred că aceasta a fost ultima tortură pentru bravul bărbat. Îmbăindu-l cu apă rece pentru a-şi veni în fire, a contractat o congestie pulmonară şi după câteva zile a murit, sporind mormintele necunoscuţilor de pe câmpul din vecinătate cu încă unul.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Constat că oculta comunistă a lansat o versiune (mincinoasă, dar verosimilă) că Mircea Vulcănescu ar fi murit în alte circumstanţe şi n-a fost asasinat de administraţia închisorii după cum am mărturisit eu.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO"> </span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;"><b><span lang="RO">Mărturia lui Aurel Obreja</span></b></div><div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;"> <br />
<b><span lang="RO"></span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">La sfârşitul anului 1950, în închisoarea Jilava a fost adus un grup de intelectuali, printre care şi Mircea Vulcănescu, precum şi un elev de la o şcoală agricolă pe nume Edi Tomescu.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Mircea Vulcănescu era extrem de slăbit. Pentru el nu mai conta propria viaţă, ci căuta să-şi fructifice chiar şi moartea, făcând binele creştin.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Înainte de a ajunge în cameră cu mine, acest grup a fost trecut printr-o procedură de bătaie sistematică şi apoi introdus în celula neagră, în pielea goală. Celula era o adevărată gheţărie plină de fecale şi alte mizerii. Acolo, Mircea Vulcănescu a vrut să-şi sacrifice viaţa, stând întins pe ciment, iar peste el să stea elevul Edi Tomescu (care era puţin bolnav). La insistenţele lui Mircea Vulcănescu, tânărul s-a prefăcut că stă întins pe el (pe Mircea Vulcănescu), în realitate greutatea corpului şi-o sprijinea pe mâini. Această situaţie a durat un minut sau două, după care tânărul s-a ridicat, declarându-se „vindecat”.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Trebuie ştiut că deţinuţii aveau un adevărat cult pentru Mircea Vulcănescu, respectându-l în mod deosebit. La ora aceea, în închisori nu existau tineri atât de inconştienţi, încât să-şi permită a sacrifica viaţa unui om de talia lui Mircea Vulcănescu, pentru a se salva pe sine.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Moartea lui Mircea Vulcănescu a avut loc mult mai târziu, la închisoarea Aiud, în împrejurările descrise de martorul Nicolae Crăcea.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"> <br />
<span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO"> </span></div><span lang="RO">(conform Mărturii... Mărturii... din iadul temniţelor comuniste, lucrare alcătuită de fostul deţinut politic Gheorghe Andreica)</span><br />
<span style="font-weight: bold;">Principalele publicatii ale lui Vulcanescu</span>:<br />
<br />
Teoria si sociologia vietii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932)<br />
In ceasul al 11-lea (1932)<br />
Cele doua Romanii (1932)<br />
Gospodaria taraneasca si cooperatia (1933)<br />
Razboiul pentru intregirea neamului (1938)<br />
Infatisarea sociala a doua judete (1938)<br />
Dimensiunea romaneasca a existentei (1943) </div><div class="clear"> </div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-29613995367456482202010-09-24T19:18:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.868-07:00Elisabeta Rizea ( 1912 - 2003 )<h1 class="title"> Mama Elisabeta Rizea </h1><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b1MlI-tI/AAAAAAAAAj8/KM9HVoUrTqQ/s1600/Elisabeta_Rizea.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b1MlI-tI/AAAAAAAAAj8/KM9HVoUrTqQ/s1600/Elisabeta_Rizea.gif" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b1i9gYdI/AAAAAAAAAkA/_fl50EztkRU/s1600/elisabetarizea.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b1i9gYdI/AAAAAAAAAkA/_fl50EztkRU/s320/elisabetarizea.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b2uFqbvI/AAAAAAAAAkE/-hH6S20tDig/s1600/rizea.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b2uFqbvI/AAAAAAAAAkE/-hH6S20tDig/s1600/rizea.jpeg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b3Li3HgI/AAAAAAAAAkI/fcDyKM4AumI/s1600/rizea+2.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b3Li3HgI/AAAAAAAAAkI/fcDyKM4AumI/s1600/rizea+2.jpeg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b79aa85I/AAAAAAAAAkM/3-8uAWrRqls/s1600/elisabeta-rizea-si-barbatul-foto-antica.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="214" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1b79aa85I/AAAAAAAAAkM/3-8uAWrRqls/s320/elisabeta-rizea-si-barbatul-foto-antica.jpg" width="320" /></a></div><br />
Elisabeta Rizea (1912-2003) din Nucşoara este simbolul femeii românce care a luptat împotriva comunismului. Dacă românii ar fi ştiut despre curajul ei, poate că resemnarea şi laşitatea nu s-ar fi instalat odată cu instaurarea guvernării atee. Oamenii ştiau însă doar de "bandiţii din munţi". Nepoata ţărănistului Gheorghe Şută, ucis de Securitate în 1948, a făcut 12 ani de închisoare la Piteşti şi Jilava. <br />
<div id="articleContent" style="font-size: 12px;"> <img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1047174" style="border: 0pt none;" width="0" /> <table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<span style="color: red;"></span><br />
<br />
<br />
Elisabeta Rizea s-a nascut intr-o familie de tarani, in apropiere de Curtea de Arges. A fost nepoata fruntasului taranist Gheorghe Suta, ucis de Securitate in 1948. A ispasit 13 ani de temnita grea pentru ca a sprijinit activ «Banda Terorista» Arsenescu-Arnautoiu. «Banditii» sunt de fapt eroii rezistentei anticomuniste din Muntii Fagarasului.<br />
<br />
A fost o femeie simpla de la tara, cu o bucata mica de pamant, o casuta modesta din lemn, acoperita cu sindrila si in curte cateva animale. Imbracamintea ei de toate zilele era portul national, brodat cu modele complicate in culorile alb-negru. A abandonat scoala la varsta de 14 ani pentru a-si urma destinul, si anume, acela de a-si duce existenta din munca pamantului.<br />
<br />
Comunistii au venit la putere in 1945. Ca raspuns, Rizea s-a alaturat rezistentei si i-a aprovizionat timp de 4 ani pe luptatorii din munti cu mancare si bani. Opozitia ei fata de exproprierea comunista si faptul ca sotul ei, Gheorghe, s-a alaturat luptatorilor rezistentei din munti au dus la torturi si ani buni de inchisoare.<br />
<br />
A fost numita “dusman al poporului”, iar gospodaria etichetata drept “casa de banditi”, apelative ce constituiau cele mai grave acuzatii intr-un stat comunist. A fost in cele din urma prinsa de militie, condamnata la 7 ani de inchisoare. In faimoasa inchisoare de la Pitesti, Elisabeta Rizea a fost pusa in lanturi si inchisa in celula de maxima securitate.<br />
<br />
Eliberata in primavara anului 1958, Elisabeta continua sa ia legatura cu ofiterii din Rezistenta prin intermediul unei „casute postale" din scorbura unui copac din Valea Morii. Cand conducatorul rezistentei anti-comuniste, Gheorghe Arsenescu a fost arestat in 1961, Elisabeta Rizea este arestata din nou si sentinta ii este prelungita cu inca 25 de ani.<br />
<br />
A fost transferata la inchisoarea Mislea, inchisoarea centrala a femeilor detinut politic, unde a stat inchisa alaturi de doamna Ion Mihalache si de zeci de femei legionare.<br />
<br />
In timpul incarcerarii, a fost torturata pentru ideile ei. A fost atarnata cu parul de un carlig si batuta pana la pierderea cunostintei. "Dupa ce mi-au tras masa de sub picioare, au inceput sa ma bata cu un bat pana la sange. Mi-au rupt cateva coaste si am lesinat. Imi faceam cruce cu limba in cerul gurii si ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute sa nu spun nimic".<br />
<br />
In termenii amnistiei generale, Rizea a fost eliberata din inchisoare in 1964. Timp de aproape 30 de ani a fost tinuta sub supravegherea stricta a organelor de ancheta. Era chemata permanent la interogatorii si impreuna cu sotul sau erau considerati ?dusmani ai poporului".<br />
<br />
35 de ani mai tarziu, povestea ei a fost publicata in ziarele romanesti si prezentata in documentarele despre perioada comunista.<br />
<br />
La alegerile din mai 1990, indemna taranii Romaniei libere „sa nu aleaga un singur partid". In replica, autoritatile au internat-o in spitalul din Pitesti pentru „diagnosticare", dar a reusit sa fuga.<br />
<br />
Primul interviu a aparut in serialul pentru televiziune Memorialul durerii. Acest prim interviu a fost facut in 1992, cand o mare parte din sat era impotriva ridicarii unei troite in memoria fratilor ei din munti. Dupa difuzarea interviului, au inceput sa vina oamenii la Elisabeta Rizea au inceput sa i se ia interviuri.<br />
<br />
Imaginea si discursul ei au fost folosite la maximum de Conventia Democrata, de stuff-ul de campanie al lui Emil Constantinescu - credibilitatea CDR se datoreaza in mare parte Elisabetei Rizea. Din pacate promisiunile facute de CDR-isti in campanie au fost uitate dupa castigarea alegerilor...<br />
<br />
Mama Rizea a fost folosita ca o simpla imagine politica, o carte buna de jucat in fata alegatorilor.<br />
<br />
In mai 2001, mama Rizea a fost vizitata de Regele Mihai I, pe care il cunoscuse in copilarie. „Spunea ghicitori, iar eu rideam. Odata, am copt impreuna porumb, dar mie mi-a dat partea cu boabele mai mari", povesteste Rizea. "Pina oi muri il iubesc ca pe ochii din cap. Doresc sa fie regele Romaniei, sa fie mereu in tara".<br />
<br />
Regele Mihai si regina Ana au luat prinzul impreuna cu Elisabeta Rizea, care i-a servit cu oua rosii, cozonac si vin.<br />
<br />
O viata intreaga dedicata neamului romanesc si lui Dumnezeu...<br />
Elisabeta Rizea a plecat dintre noi la 4 octombrie 2003, la varsta de 91 ani. „Trei zile daca mai traiesc, da’vreau sa stiu ca s-a limpezit lumea” - spunea Elisabeta Rizea. Ea a plecat la Domnul si lumea nu s-a limpezit inca, cine stie cat o sa mai dureze.<br />
<br />
Cu siguranta Mama Rizea asteapta de acolo de sus sa i se implineasca dorinta pentru care a luptat o viata intreaga si pentru care a platit cu sange si lacrimi.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Elisabeta Rizea</span>:<br />
<span style="font-style: italic;">De cand m-au adus din puscarie, eu am mers taras. Faceam toate draciile contra comunismului. Imi dam drumu’ pe scara in camasa da noapte, sa creada ca intru-n closet. Aveam cuiele scoase la doua uluci si treceam dincolo. Bagam mancarea pentru partizani intr-o gramada mare de craci. Ce auzeam scriam si puneam hartia intr-o scorbura.<br />
<br />
Puneam cana pe perete, tineam urechea pe fundu’ canii si auzeam ce vorbeau securistii in camera de-alaturi. <<br />
<br />
Capitanu’ Carnu era din Bacau. El m-a schingiuit. Eu traiesc incarligata, cum sunt, si cu genunchii scosi, si el nu mai e! M-a operat Maiestatea (Regele Mihai I) la spitalul de langa Foisorul de Foc. Maiestatea a platit. Mi-au pus carlige la genunchi, cum puneam eu la perdele. Nu mai am par deloc, uite! Si uite in fotografie ce par bogat am avut, si salba de aur. Mi-au luat tot comunistii.<br />
<br />
Ginerele, cuscru, toti au facut puscarie pentru ca eu am dat de mancare la partizani.<br />
Ma aducea lumea cu toala acasa. Ultima data, a venit Carnu cu ala de cauciuc si o curea pe mana. “Spune!” N-am spus. M-a legat de maini cu unu care-a murit si el pe soseaua spre Bucuresti. “Iti dam 300 de lei!” “Domnule capitan, eu nu sunt Iuda, sa-i vanz pe 30 de arginti...” M-a trantit pe jos.<br />
<br />
M-a legat si m-a batut cu cauciucu’, de la ceafa la calcai, si pe stanga, si pe dreapta. A dat Domnu’ de-a murit si eu traiesc, na! Da’ n-am luat banii lui.<br />
Apoi, m-au suit legata pe un scaun, de pe scaun pe masa, de pe masa, pe alt scaun. Mi-a zvarlit basmaua din cap. “Spune!” Purtam coada cu funta. Mi-au aruncat fota si am ramas in iie. Mi-a legat coada sub carligu’ de lampa din casa boierului. Coada era groasa. Eram si eu altfel la 38 de ani... Carnu mi-a tras scaunu’. alalalt mi-a tras si masa.<br />
<br />
Coada mi-a ramas in carlig si eu am cazut la pamant. Asa mi-au smuls paru’. Am facut tratament si nu mi-a mai crescut. Da’ tot nu i-am vandut...”</span> </div><div class="clear"> </div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-66592395501059583952010-09-24T19:14:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.868-07:00Nicoale Ciolacu (1910 - dupa 1989 )<span style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif; font-size: small;"><b>De la haiducul Ciolacu la parintele Nectarie</b><b> </b></span><br />
<br />
<span style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif; font-size: small;"><b> </b></span> <br />
<div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b>A condus alaturi de Gogu Puiu si fratii Fudulea, miscarea de rezistenta anticomunista denumita “Haiducii Dobrogei”. Cu parul peste umeri, barba pana la piept si mustata mare, stufoasa, infatisarea lui provoca teroare in randul securistilor. A fost arestat si a urmat calvarul inchisorilor politice. Dupa zeci de ani de inchisoare Ciolacu ajunge acasa si in camera sotiei sale Piha gaseste o batranica, pe care ezita sa o salute necunoscand-o. Batranica cea straina era Piha. Dupa caderea comunismului revine in tara ca monah, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, unde va fi si inmormantat.</b><b> </b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><b><a href="http://sfintiiinchisorilor.wordpress.com/about/haiducul-nicolae-ciolacu/nicolae-ciolacu-2/" rel="attachment wp-att-23" title="Nicolae Ciolacu"><img alt="Nicolae Ciolacu" src="http://sfintiiinchisorilor.files.wordpress.com/2008/03/ciolacu-tanar.jpg?w=510" /></a></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b><b>Haiducii Dobrogei</b><b> </b></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b><b>Rezistenta din Dobrogea a fost declansata in 1948, sub comanda fratilor Nicolae si Dumitru Fudulea (nordul Dobrogei) si a lui Gogu Puiu (Dobrogea de Sud). Lor li s-a alaturat Nicolae Ciolacu, acesta conducind miscarea in centrul Dobrogei. Gruparea de rezistenta purta numele de Haiducii Dobrogei.</b><b> </b></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b><b><span>Cine erau acesti haiduci?</span> <b> </b></b></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b><b>Erau cei carora comunismul nu le adusese decat ani de puscarie, confiscarea animalelor din curte, confiscarea pamantului, taindu-le practic orice mijloc de subzistenta. Conducatorii haiducilor si marea lor majoritate erau legionari. Alaturi de ei au venit insa si taranisti sau oameni neinteresati de politica.<br />
Impreuna au luptat la propriu cu comunistii, incercand sa scape de arestarea care in acele momente echivala cu moartea. Ascunzandu-se mereu din calea comunistilor au reusit a formeze o retea de peste 2000 de partizani – luptatori activi si gazde. Cea mai mare parte din ei au murit in timpul luptelor sau capturati sub torturile securistilor.</b><b> </b><b>Despre unii din ei se stie cand/unde/de cine/ au fost omorati. Cei mai multi sunt insa in categoria disparut fara urma.<br />
Intre zecile de haiduci se evidentiaza cateva figuri cutremuratoare: Gogu Puiu care a preferat sa isi ia viata decat sa-si piarda demnitatea; fratii Fundulea initiatorii miscarii de rezistenta si Nicolae Ciolacu – singurul supravietuitor al lotului Haiducii Dobrogei…</b></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><b><a href="http://sfintiiinchisorilor.wordpress.com/about/haiducul-nicolae-ciolacu/haiducii-dobrogei/" rel="attachment wp-att-24" title="Haiducii Dobrogei"><img alt="Haiducii Dobrogei" height="155" src="http://sfintiiinchisorilor.files.wordpress.com/2008/03/ciolacu-grup.jpg?w=222&h=155" style="height: 140px; width: 206px;" width="222" /></a></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b><a href="http://sfintiiinchisorilor.wordpress.com/about/haiducul-nicolae-ciolacu/haiducii-dobrogei/" rel="attachment wp-att-24" title="Haiducii Dobrogei"><b><span>Biografie</span></b><b> </b><b><span>Nicolae Ciolacu</span> s-a nascut in comuna Lojene, Macedonia in 1910. Ulterior familia sa s-a mutat in muntii Rodopi.<br />
In 1926, circa 40 de familii de armani din Bulgaria au fost repatriate, fiind plasate in comuna Cociular. Intre ele si familia Ciolacu. Fiecare familie a primit cate zece hectare de pamant arabil si s-au apucat de plugarie.<b> </b></b></a></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b><b>Inchis, torturat si infometat inca de sub regimul Antonescu</b></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b>Tanarul Ciolacu intra, ca majoritatea tinerilor aromani, in randurile Miscarii Legionare. Dupa conflictul legionari-Antonescu si caderea statului national-legionar, temandu-se a nu fie arestat de regimul Antonescu, Ciolacu sta ascuns pana in anul 1942, cand in urma unei tradari din interior cade prada Securitatii.<br />
Urmeaza inchisoare dupa inchisoare: Bacau, Galati, Ploiesti, Vaslui, Brasov. La Brasov, Ciolacu ramane inchis mai multe luni.</b><b> </b><b>La penitenciarul Brasov metoda de tortura era infometarea. Nicolae Ciolacu isi amintea: <i>„Ratia de paine era 280 grame la birou, dar pana sa ajunga la celula era injumatatita. Dimineata ni se dadea un ceai dres cu sare. Putin inainte de orele 12, caruta inchisorii trecea pe la toti negustorii si cu o lopata se lua de pe jos si se punea in caruta gunoiul aruncat de negustori.<br />
La inchisoare, cazanul cu apa fiarta era gata. Toate acele verdeturi mucegaite si putrede erau desertate in cazan si mancarea era gata. Am fi dorit sa ne dea mai mult, dar ratia era un polonic de 500 grame. Si apoi la masa de seara ne dadea un polonic de varza acra. A inceput sa ne tortureze foamea.<br />
Gogeamite om in plina putere, imi venea sa plang de foame, aveam ameteli si vedeam negru dinaintea ochilor. Ziua si noaptea nu ma gandeam la altceva decat numai la paine. Ma gandeam, oare voi mai avea vreodata o paine in mana?”</i>.<br />
A urmat apoi transferul la Aiud, Alba Iulia, din nou Aiud, Ocnele Mari, Vacaresti, Tulcea pana in ziua de 15 mai 1945 cand urmeaza eliberarea.</b><b><span>Ia drumul haiduciei in 1948</span></b><b>Intre timp rusii se facusera stapani peste toata tara, in mai 1948 se faceau arestari masive. Erau vizati toti adversarii regimului comunist si bineinteles legionarii.<br />
Ciolacu ia drumul haiduciei cu Puiu si fratii Fundulea alaturi de care formeaza grupul de rezistenta armata „Haiducii Dobrogei”. Ia parte activ la toate luptele dintre haiduci si securitate. Se desparte de Gogu Puiu si de fratii Fundulea inainte de Pastele din 1949 pe care hotarasera sa il petreaca alaturi de familii.</b><b>Nu ii va mai revedea niciodata pe camarazii sai. De atunci incepe sa organizeze restul partizanilor ramasi dupa asasinarea lui Gogu Puiu, si dupa arestarile masive facute in anturajul direct al fratilor Fundulea.<span> </span></b><b> </b></span></div><div align="center" style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><span><b> <a href="http://sfintiiinchisorilor.wordpress.com/about/haiducul-nicolae-ciolacu/nicolae-ciolacu-la-arestare/" rel="attachment wp-att-25" title="Nicolae Ciolacu la arestare"><img alt="Nicolae Ciolacu la arestare" src="http://sfintiiinchisorilor.files.wordpress.com/2008/03/ciolacu-arestare.jpg?w=510" /></a></b></span></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b><b>Inchisorile comuniste</b><b> </b><b>Nicolae Ciolacu reuseste sa stea ascuns pana prin octombrie 1951 cand este inconjurat si este nevoit sa se predea pentru a salva viata familiei lui. Cu parul peste umeri, barba pana la piept si mustata mare, stufoasa, infatisarea lui provoca teroare in randul securistilor.<br />
L-au bagat in masina si l-au dus la Constanta si de acolo la Bucuresti. Fiindca se facusera arestari fara precedent intre anii 1948-1951, inchisorile devenind neincapatoare, multe institutii administrative au devenit inchisori, intre acestea si Banca Nationala. Acolo este supus la torturi cumplite:</b><b><b><i>„Un gealat avea in mana un fel de aparat cu doua cordoane, care aveau la capat cate o bratara de metal. A inceput unul: Banditule, spune alte arme si alte gazde. Le-am spus: Alte arme si alte gazde nu am decat acelea pe care le-am spus. Stai pe scaun. Cel cu aparatul mi-a luat mainile si mi le-a pus in bratarile de la cele doua cordoane.<br />
Aparatul avea o manivela, iar un gealat i-a spus altuia: invarteste la 150 de volti sa-l omoram, mama lui de bandit, ca nu spune nimic. Cand a invartit de manivela, a produs un curent asa de puternic incat mi-a zdruncinat tot corpul. Am sarit de pe scaun jos pe podea si tipam de durere si calaii invarteau intr-una de manivela.<br />
Au adus o ranga, apoi m-au facut sa ma incovoi ca un covrig si mi-au legat mainile de gleznele picioarelor intre brate si intre genunchi s-a facut un gol, prin acel loc au introdus ranga de fier, au prins cu toti de capetele rangii, m-au saltat in sus si au pus un capat de ranga pe un birou si celalalt capat de ranga pe celalalt birou.<br />
Am ramas spanzurat de ranga cu capul in jos si cu fundul si talpile picioarelor in sus. Numai bine si potrivit de batut si de lovit.<br />
Au inceput operatia cu o singura cravasa de cauciuc, pe care o foloseau pe rand, cate trei sau patru lovituri fiecare, la fund mai putin, mai mult pe talpi. Pana la douazeci de lovituri am rabdat, n-am tipat de loc.<br />
Dar m-au prididit durerile si am inceput sa urlu de durere, dar lor nu le pasa, loveau intr-una si radioul canta cat se putea de tare, ca sa nu se auda tipetele in strada. M-am gandit la cele spuse de Sfantul Pavel: De cinci ori am capatat de la iudei patruzeci de lovituri fara una. (II Corinteni 11:24).<br />
Acum faceam si eu un calcul, cate lovituri am primit de la cei patru gealati. Seful gealatilor, cand a vazut ca lesin pe ranga, a oprit bataia. M-au dat jos, m-au dezlegat si mi-a zis: ai vazut, banditule, ce capeti daca nu vrei sa spui si de alte arme si gazde? Am fost dus la celula.”</i></b></b><b><b><span>25 ani munca silnica</span></b></b><b><span></span></b><b><br />
In aprilie 1952, se judeca lotul Haiducilor Dobrogei si Ciolacu ajunge alaturi de alti haiduci si de gazdele lor in inchisoarea Tataia din Constanta. Aici i se citeste sentinta: 25 ani munca silnica si degradare civica pentru crima de uneltire contra securitatii Republicii Populare Romane.<br />
De la Tataia ia drumul Jilavei si de acolo e dus la Gherla. Aici este pus sa lucreze la fabrica de mobila din incinta inchisorii, din cauza regimului extrem de greu de munca si a hranei insuficiente se imbolnaveste de tuberculoza.</b><b> </b><b>In toamna lui 1955, pe legionari i-au transferat la inchisoarea din Aiud. Si aici fabrica avea sectii de tamplarie, fierarie, mecanica etc. Fiind bolnav nu primeste dreptul la munca si va sta inchis in Zarca – regimul sever pentru exterminarea detinutilor: paine putina – 200 grame, mancare putina, caldura putina, aer de respirat putin, doi insi intr-un pat de fier, ingust de o singura persoana.<br />
Reeducarea introdusa la Aiud in anii 1960-1961 il gaseste in zarca refuzand sa faca compromisuri si sa-si faca faca demascarea.<br />
La 1 iulie 1964, toti detinutii de la zarca, pe la vreo doua sute, au fost dusi la camerele de pe sectii. La 1 august 1964, seara, le-au dat biletele de eliberare. I-au dus la gara la trenul de Bucuresti. De acolo fiecare fost detinut politic a pornit catre casa lui.</b><b><span>La eliberare, copiii sai aveau acum copii</span></b><b><span></span></b><b><br />
Dupa zeci de ani de inchisoare Ciolacu ajunge acasa si in camera sotiei sale Piha gaseste o batranica, pe care ezita sa o salute necunoscand-o. Batranica cea straina era Piha, sotia pe care o lasase acasa tanara si in putere. Copii sai care aveau sub 10 ani cand ii vazuse ultima data aveau acum copii la randul lor.</b></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b><b><br />
Cum a iesit in libertate, a fost luat in primire de securitate si periodic era chemat la militia din comuna Tuzla, unde era anchetat de maiorul de securitate Zaharia Ion. Dupa cincisprezece ani de stat in Tuzla, impreuna cu familia mea s-a mutat in Constanta. Si aici era chemat la securitate periodic si anchetat de maiorul Cazan si de colonelul Visinoiu.<b> </b><b>In 1982 pleaca in SUA alaturi de Piha, si scrie o carte document extrem de valoroasa cu titlul „Haiducii Dobrogei”. </b></b></b></span></div><div align="center" style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b> <a href="http://sfintiiinchisorilor.wordpress.com/about/haiducul-nicolae-ciolacu/nicolae-ciolacu-parintele-nectarie/" rel="attachment wp-att-26" title="Nicolae Ciolacu - Parintele Nectarie"><img alt="Nicolae Ciolacu - Parintele Nectarie" height="153" src="http://sfintiiinchisorilor.files.wordpress.com/2008/03/nectarie.jpg?w=135&h=153" style="height: 151px; width: 110px;" width="135" /></a></b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b>Dupa caderea comunismului revine in tara ca monah, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus. Aici haiducul Ciolacu si-a trait ultimii ani de viata intru Hristos sub numele de Parintele Nectarie. Mormantul sau se afla chiar in curtea Manastirii.</b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b><span>Numele haiducilor dobrogeni<br />
impuscati de Securitatea comunista</span>:</b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b>1. Nicolae Fudulea<br />
2. Dumitru Fudulea<br />
3. Gogu Puiu<br />
4. Gica Perifan<br />
5. Gheorghe Cresu<br />
6. Gheorghe Gulea<br />
7. Preot Mihailescu<br />
8. Stila Timu<br />
9. Plutonier Cenuse<br />
10. Stere Stercu<br />
11. Avganti<br />
12. Nicu Marin<br />
13. Vasile Baciu<br />
14. Dodica<br />
15. Toma Vasile<br />
16. Gheorghe Arau<br />
17. Stere Grasu<br />
18. Ion Cotan<br />
19. Stere Alexe<br />
20. Iancu Ghiuvia<br />
21. Iancu Cusu<br />
22. Iancu Bica<br />
23. Nicolae Hasoti<br />
24. Stere Hapa</b><b><span>Gazde ale haiducilor morti<br />
in inchisorile comuniste lista incompleta</span>:</b><b>1. Dumitru Grasu<br />
2. Tascu Sifiringa<br />
3. Gheorghe Bratianu<br />
4. Gheorghe Enache<br />
5. Tanase G. Vlahbei<br />
6. Nicolae Samara<br />
7. Nicolae Burecu<br />
8. Vasile Papazica<br />
9. Gheorghe Puinava<br />
10. Teniu Bancu<br />
11. Gheorghe Alexe<br />
12. Iancu Nirlu<br />
13. Dimciu Garofil</b></span></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><br />
</div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;"><b>sursa:hotnews.ro si altele </b></span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-11583784140186214322010-09-24T18:57:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.869-07:00Ilie Lacatusu ( 1909 - 1983 )<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1W6iYzAlI/AAAAAAAAAjw/eRy8hzELVjA/s1600/Moastele-Parintelui-Ilie-Lacatusu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br />
</a></div><br />
<h1 class="title">Parintele Ilie Lacatusu-Rugaciunea lui era profunda si neincetata </h1><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1W7g_B9OI/AAAAAAAAAj0/APlT1yGbiU0/s1600/lacatusu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="252" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1W7g_B9OI/AAAAAAAAAj0/APlT1yGbiU0/s320/lacatusu.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1W8YnhEzI/AAAAAAAAAj4/Uc82gk2oRxE/s1600/220px-Ilie_L%C4%83c%C4%83tu%C5%9Fu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1W8YnhEzI/AAAAAAAAAj4/Uc82gk2oRxE/s1600/220px-Ilie_L%C4%83c%C4%83tu%C5%9Fu.jpg" /></a></div><h1 class="title"><br />
</h1><br />
<div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<span style="font-weight: bold;">O VIATÃ DE MARTIR</span><br />
<br />
Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.<br />
<br />
Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.<br />
<br />
A suferit pentru biserica si neamul sau, pe care l-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan mort la inchisoarea Pitesti,<br />
<br />
Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964,este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor.<br />
<br />
Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar. Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman, iar in 1970, este transferat in judetul Ilfov la Cucuruz, unde, in Ianuarie 1978, este pensionat.<br />
<br />
Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sanatatea si din acest motiv isi petrece sfarsitul vietii in spital, unde a spus ca, daca nu va muri pana la 22 Iulie, va mai trai inca 2 ani.<br />
<br />
Dupa cum a spus, parintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, ceea ce s-a implinit.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td>u</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<span style="font-weight: bold;">Pe 22 Septembrie 1998, la inmormantarea sotiei parintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era neputrezit, uscat si placut mirositor.</span><br />
<br />
La aflarea sfintelor moaste, fiica parintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmas inca in viata, sesizeaza descoperirea Arhiepiscopiei Bucurestilor, care primeste cu bucurie aceasta veste.<br />
<br />
Cateva luni mai tarziu, pe postul national de televiziune, se difuzeaza filmul documentar Semne, realizat de regizorul Cornel Ciomazga, in care este prezentata descoperirea.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">DOVADA DE DINCOLO DE MORMANT</span><br />
<br />
Moastele parintelui Ilie Lacatusu au fost descoperite in data de 29 Septembrie 1998.<br />
<br />
Trupul neputred al sfantului, in greutate de 7-8 kg, a fost gasit la 15 ani dupa moartea sa, in conditiile corespunzatoare sfintelor moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoaca spaima, ci bucurie duhovniceasca, dand impresia unui om care doarme.<br />
<br />
O alta minune de acest fel este descoperirea, in aceleasi conditii, in anul 1980, a moastelor Sfantului Ioan Iacob de la Neamt, care a vietuit in pustia Hozevei, din Tara Sfanta, si care a fost canonizat in anul 1992.<br />
<br />
Asemenea moastelor Sfantului Ilie Lacatusu, in Romania mai sunt moastele: Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantului Dimitrie Basarabov din Bucuresti, Sfintei Filofteia de la Curtea de Arges, Sfantului Iosif de la Partos.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<span style="font-weight: bold;">INCHIS, DAR LIBER</span><br />
<br />
Parintele Ilie era un om al rugaciunii. Indiferent de ce se intampla in jurul sau, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugaciunea lui era profunda si neincetata, ceea ce-l facea sa vada lucrurile mai clare, in profunzimea lor, mai aproape de Adevar.<br />
<br />
Era un bun sfatuitor si nu se implica decat in probleme de ordin duhovnicesc. Statea mereu retras si medita, iar de cate ori aparea cate o problema in cadrul inchisorii, mereu gasea solutia duhovniceasca spre salvarea colegilor de suferinta.<br />
<br />
Multi dintre detinuti nu rezistau presiunilor psihice si fizice la care erau supusi, de aceea unii incercau sa evadeze, altii intentionau sa se sinucida, iar altii sa se lepede de Hristos, pentru a scapa de chinuri. Foamea si suferinta atinsesera culmi maxime.<br />
<br />
In aceste imprejurari, parintele Lacatusu pe multi ii imbarbata, altora le era alinare, facand ca sfaturile sale sa fie un bun leac pentru cei inchisi impreuna cu el.<br />
<br />
Cu toate presiunile ce se faceau asupra lor, rugaciunea si rabdarea, iubirea, nadejdea sau mai ales credinta, il ajutau pe parintele Ilie sa-si mentina pacea interioara, ramanand astfel neclintit in fata urii si a rautatii, a violentei si a tuturor lucrarilor cu adevarat demonice ce se exercitau asupra<br />
<br />
celor intemnitati. Mereu gasea solutii pacificatoare, iar impotriva ighemonii inchisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vina era ca nu putea fi reeducat.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">CULTUL SFANTULUI MÃRTURISITOR</span><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1W6iYzAlI/AAAAAAAAAjw/eRy8hzELVjA/s1600/Moastele-Parintelui-Ilie-Lacatusu.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1W6iYzAlI/AAAAAAAAAjw/eRy8hzELVjA/s320/Moastele-Parintelui-Ilie-Lacatusu.jpg" width="320" /></a><br />
<br />
Cazul parintelui Lacatusu a starnit o vie si fireasca senzatie in mass-media, dar mai ales in randul credinciosilor.<br />
<br />
Mai multe asociatii non-guvernamentale au cerut Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane deschiderea unui dosar de canonizare, ceea ce inseamna trecerea parintelui Ilie in randul sfintilor Bisericii Ortodoxe Romane, in calendar si la sfintele Slujbe.<br />
<br />
Vestea aflarii moastelor parintelui Ilie Lacatusu s-a raspandit in toate colturile tarii. Credinciosi, calugari si preoti il cinstesc pe parintele Ilie ca pe un sfant si se roaga pentru grabnica canonizare.<br />
<br />
Astfel, prima icoana a Sfantului Ilie Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Manastirii Petru Voda. Staretul manastirii, protos. Iustin Parvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de inchisoare (17 ani) si, cunoscandu-l pe parintele Ilie, a ramas profund impresionat de viata sa duhovniceasca.<br />
<br />
In prezent moastele parintelui Ilie se afla in cripta de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti (Bucuresti), unde a fost inmormantat, intr-un sicriu nou, din sticla, pentru a putea fi vazut de oricine.<br />
<br />
Multi credinciosi, preoti, calugari si chiar unii arhierei au fost si merg in continuare sa se inchine si sa-i ceara ajutorul sfantului marturisitor.<br />
<br />
Este foarte important de inteles ce inseamna parintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un exemplu de traire crestina a acestor vremuri, in care ni se arata ca inca se mai poate dobandi Harul Duhului Sfant. </div><div class="clear"> </div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-67449638186662251042010-09-24T18:53:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.869-07:00Gherasim Iscu ( 1912 - 1951 )<h1 class="title"> Parintele Gherasim Iscu-Duhovnicul care si-a spovedit calaul </h1><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1VXFjL6EI/AAAAAAAAAjs/PkHLARlcNPA/s1600/Parintele+Gherasim+Iscu.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1VXFjL6EI/AAAAAAAAAjs/PkHLARlcNPA/s1600/Parintele+Gherasim+Iscu.jpg" /></a><div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><br />
<b id="ext-gen769">Manastirea, scoala si activitatea misionara<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Grigore Iscu s-a nascut la 21 ianuarie 1912, in comuna Poduri, judetul Bacau. Parintii sai, Grigore si Elena, i-au insuflat din copilarie credinta ortodoxa si iubirea aproapelui. Grigore Iscu a pornit de tanar pe drumul aspru al calugariei, intrand ca frate de manastire la Bogdana, Bacau.<br />
<br />
Intre anii 1925-1928 urmeaza cursurile seminarului monahal de la manastirea Neamt, pana cand aceasta scoala s-a desfiintat, continuandu-si studiile la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacau, apoi la seminarul de la manastirea Cernica. Ulterior s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti, pe care o va absolvi, din cauza greutatilor in 1942.<br />
<br />
In 1932 fratele Grigore a intrat in manastirea Tismana unde a fost hirotonisit ca ierodiacon, apoi ieromonah cu numele de Gherasim. In data de 15 aprilie 1937 este numit staret al Manastirii Arnota. Aici a lucrat la refacerea manastirii, distruse de un incendiu, pana in 1939, cand a renuntat la staretie.</b></div><div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><b id="ext-gen769"><br />
Lasand in urma Arnota, parintele Gherasim intra in manastirea Cernica, in postul de bibliotecar-contabil la Seminarul Cernica. O data cu lovitura de stat data de Generalul Ion Antonescu in ianuarie 1941 incepe si prigoana impotriva legionarilor.<br />
<br />
In acest context, postul pe care il ocupa parintele Gherasim s-a desfiintat pe motiv ca biblioteca Manastirii era formata in mare parte din carti legionare. De la Manastirea Cernica pleaca la 1 aprilie 1942, fiind trimis de mitropolitul Olteniei, Nifon Criveanu, in Transnistria pentru ocrotirea ortodoxiei si a romanilor de peste Prut.<br />
<br />
In Transnistria a ctitorit biserici, fiind totodata preot, profesor de religie si invatator.<br />
La intoarcerea in tara, in mai 1943, parintele Iscu se stabileste la manastirea Tismana, unde va fi numit exarh al manastirilor din eparhia Olteniei (iunie 1943 - aprilie 1945). In cursul anului 1943 primeste staretia manastirii, ca protosinghel.<br />
<br />
In noua calitate, parintele Iscu reface manastirea Tismana - care in timpul progoanei antonescinene incetase sa mai functioneze ca manastire si devenise inchisoare pentru preotii legionari.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">In rezistenta anticomunista. A montat un aparat de emisie-receptie la manastire</span></b><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1VOEl9dvI/AAAAAAAAAjo/KkawPgq7VLs/s1600/ghersaim+iscu.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJ1VOEl9dvI/AAAAAAAAAjo/KkawPgq7VLs/s1600/ghersaim+iscu.jpeg" /></a><br />
<b id="ext-gen769"><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
O data cu instaurarea regimului comunist in Romania, incepe prigonirea Bisericii si a intregului neam romanesc. Oamenii gasesc scapare din calea arestarilor in munti. Nuclee ale rezistentei anticomuniste apar in toate zonele tarii.<br />
<br />
In Oltenia, membrii unui nucleu al Miscarii Nationale de Rezistenta, condus de generalul Ioan Carlaont, ajung in legatura cu staretul Manastirii Tismana in toamna anului 1947, cerandu-i gazduire pentru luptatori si hrana; totodata, incercasera sa monteze un aparat de emisie-receptie in manastire.<br />
<br />
Pe fondul acestei colaborari intervine arestarea Parintelui la 26 septembrie 1948 pentru uneltire impotriva ordinii sociale.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Din inchisoare in inchisoare</span><br />
<br />
In urma procesului intentat grupului de rezistenta din Oltenia, se da sentinta si in cazul Parintelui, care este condamnat la 10 ani temnita grea. Incepe executarea sentintei la Penitenciarul Craiova, unde este anchetat brutal pentru a marturisi faptele pentru care fusese arestat si pentru a divulga numele celor din rezistenta.<br />
<br />
Parintele suporta cu deosebit curaj ancheta si torturile fara a trada. Din Peniteciarul Craiova va fi mutat la Aiud in anul 1949, cand inchisorile politice vor fi impartite pe categorii: elevii la Targsor, studentii la Pitesti, membrii partidelor istorice la Sighet, femeile la Mislea, legionarii la Aiud etc.<br />
<br />
La Aiud Parintele este fortat sa renunte la hainele de calugarie (pe care a fost lasat sa le poarte in timpul detentiei de la Craiova). In temnita, Parintele insenineaza inimile detinutilor prin puterea credintei si formeaza alaturi de Sfintii Aiudului o rezistenta de netrecut impotriva Intunericului. Cea mai importanta “arma” a lor fiind practicarea rugaciunii inimii.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">La Canal in "brigada hotilor"</span><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table></b><b id="ext-gen769"><br />
<br />
Erau supusi la cele mai grele si umilitoare munci (cu predilectie sa curete closetele), brigadierii lor erau alesi dintre cei mai pagani oameni care s-au aflat la Canal si care s-au pervertit pana intr-atat, incat se pretau la orice slugarnicie.<br />
<br />
Intre tortionarii Parintelui Iscu de la Canal s-a distins prin cruzime un oarecare Vasilescu, detinut de drept comun care imbratisase reeducarea fiind integrat ca tortionar in brigada hotilor. Preotii inchisi la Canal au servit drept exemplu de smerenie si rezistenta tuturor detinutilor, dandu-le putere sa reziste si sa respinga reeducarea.<br />
<br />
Cu riscuri enorme si platind faptele cu propriul sange preotii de la Canal oficiau in fiecare zi Sfanta Liturghie aducand astfel pe Hristos in mijlocul Infernului.<br />
<br />
In timpul detentiei de la Canal, Parintele Iscu s-a imbolnavit grav de tuberculoza si a fost transferat la Spitalul Penitenciar Targu Ocna. Parintele a fost repartizat in Camera 4 Spital - camera in care erau detinutii aflati pe patul de moarte. Chiar daca se afla intr-un spital penitenciar, asistenta medicala era aproape inexistenta iar despre medicamente nici nu putea fi vorba.<br />
<br />
Detinutii care aveau cunostinte medicale isi riscau sanatatea ingrijindu-i pe cei contagiosi. Camera 4 Spital era mereu supraglomerata, astfel ca detinutii se aflau cate 2-3 intr-un pat.<br />
<br />
Parintele Gherasim impartea patul cu generalul Todirescu (fost comandant pe tara al Jandarmeriei in timpul regelui Carol II si al lui Antonescu) pe care l-a intors catre credinta, salvandu-i sufletul de noaptea Iadului.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Si-a cunoscut ziua mortii. Calaul i se spovedeste si moare in aceeasi noapte cu el</span><br />
</b><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Parintele Gherasim Iscu, in care stralucea harul lui Dumnezeu, si-a cunoscut mai dinainte ziua mortii, anuntandu-i pe cei apropiati data si rugand sa-i fie spalat trupul (dupa randuiala). Inainte de a parasi aceasta lume, Parintele Iscu a facut un gest care le-a aratat celor prezenti masura sfinteniei sale.<br />
<br />
Acel detinut, Vasilescu, tortionarul de la Poarta Alba ajunsese si el la Targu Ocna cu plamanii mancati de cavernele tuberculozei. In 25 decembrie 1951 Parintele Iscu a cerut sa fie ridicat din pat si dus la capataiul lui Vasilescu - aflat in aceeasi camera. Cu cea mai mare dragoste crestina i-a spalat fata, l-a sarutat si i-a daruit iertarea pacatelor.<br />
<div align="justify"> Pe patul de moarte i-a rugat pe colegii de celulă să-l ducă la căpătâiul celui ce îl torturase cumplit la Poarta Albă. Se numea Vasilescu şi era unul dintre studenţii care trecuseră prin procesul de "reeducare" de la Piteşti. Era şi el aproape de moarte, suferind de TBC pulmonar în ultimul stadiu. Era în noaptea de Crăciun a anului 1951. După ce l-a spovedit, tânărul i-a spus: "Auzi frate? Îngerii cântă!", deschizând ochii şi cerându-şi iertare pentru tot ce îi făcuse. Părintele, care era la fel de slăbit, </div><div align="justify"> i-a răspuns: "Te iert din toată inima şi, la fel ca mine, te iartă şi fraţii mei, iar dacă noi iertăm, cu siguranţă Hristos, Care e mai bun decât noi, te va ierta şi El. Se va găsi şi pentru tine un loc în cer". După ce s-au împărtăşit împreună, au trecut la Domnul în aceeaşi noapte. Despre acel moment Richard Hrumbrand afirma: "Cred că s-au dus în Rai ţinându-se de mână".</div><br />
Vasilescu s-a spovedit atunci victimei sale de la Canal si, primindu-L pe Hristos in trup si in suflet, a capatat linistea de care avea nevoie. Parintele Iscu a fost asezat apoi in pat si, la rugamintea sa, au fost citite rugaciunile, apoi a plecat la Domnul auzind cantari ingeresti.<br />
In aceeasi noapte - a Sarbatorii Nasterii Domnului - Parintele Iscu si Vasilescu au plecat impreuna la Domnul impacati. Asemeni talharului care pe Cruce Il cunoaste pe Dumnezeu si se caieste pentru faptele sale, asa pleaca si Vasilescu din lumea aceasta - de mana cu Sfantul Gherasim Iscu.<br />
Trupurile lor au fost aruncate noaptea, cum obisnuiau comunistii sa-si ascunda crimele, in gropile comune de langa Penitenciarul Targu Ocna.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Vrednic de cinstire</span><br />
<br />
Moartea Parintelui Iscu a fost transpusa in versruri de catre Aurel Constantin Dragodan, detinut politic si apropiat al parintelui:<br />
<br />
"Cu fata ca de ceara,<br />
Cu trup firav ca de sfant bizantin,<br />
Parintele Gherasim a fost dus intr-o seara,<br />
Invaluindu-ne cald in surasu-i blajin.<br />
Zile de boala din carne i-au rupt<br />
Si-acum doar o piele-i infasoara osul,<br />
Dar tainic el spune rugaciunea inimii neintrerupt:<br />
Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul".<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Aceasta pilda a inchisorilor se regaseste astazi spre vesnica amintire in Acatistul Sfintilor Romani din Inchisori</span>. Iscosul si Condacul 9 marturisesc sfintenia grupului de credinciosi inchisi la Targu Ocna, amintind de Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor - si de cutremuratoarea minune a iubirii crestine infaptuita in chip stralucit de Parintele Gherasim:<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Condacul al 9-lea</span>:<br />
<span style="font-style: italic;">Lumina a rasarit in temnita suferinzilor de la Targu Ocna, caci ca un soare a stralucit intr-insa, senin la suflet si chip, sfantul temnitelor romanesti, mangaierea suferinzilor si lauda nevoitorilor, cel ce in trezvie si rugaciunea inimii petrecand, darul Duhului Sfant a agonisit, si sfarsitul mai dinainte cunoscandu-si, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cantand: Aliluia!</span><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Icosul al 9-lea</span>:<br />
<span style="font-style: italic;">„Iubiti pe cei ce va prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi, Sfintilor, cuvantul Lui intocmai l-ati implinit, ca la Targu Ocna in noaptea Nasterii Domnului un preot muribund a cerut sa fie dus la cel care cumplit il chinuise, si mangaindu-l cu blandete i-a spus: „Te iert din toata inima si cred ca Hristos, Care-i mai bun decat noi, te va ierta si El”.<br />
<br />
Iar acela, caindu-se, cu lacrimi s-a marturisit, si in aceeasi noapte amandoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunandu-ne de puterea dragostei va laudam zicand: [...]<br />
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romnesc ati suit!</span><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">IPS Patriarhul Teoctist:</span> "...sa avem pilda Sfantului Nicodim si a altor mari parinti din aceasta manastire, care si-au dat sufletul pentru credinta, asa cum este si neuitatul staret al manastirii, parintele Arhim. Gherasim Iscu. A murit in inchisorile comuniste aparand credinta si dand marturie de anii grei, de cele cinci decenii pe care le-am strabatut pentru a ne salva credinta" </div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-52955903683254589062010-09-24T02:53:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.870-07:00Ioan Negrutiu ( 1915 -2002 )<b><span style="font-size: small;"></span><span style="color: black; font-size: small;"><span style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><strong>Pr. Ioan Negrutiu</strong></span></span></b> <div align="center" style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">Detinutul care a refuzat sa fie scos din lagar<span></span> </span></b></div><div align="center" style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><span lang="RO"><span style="font-family: Times New Roman;">„S-a născut în satul Borşa – Bihor, în anul 1915. A absolvit Seminarul Teologic la Galaţi, în 1934, iar în 1938 a luat licenţa în Teologie la Universitatea din Bucureşti (1940 – 1942) şi a fost mulţi ani profesor la liceul din Beiuş, până în anul 1948. Apoi a lucrat ca inspector eparhial la Episcopia Oradiei, profesor şi director la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeş (1971 – 1976), inspector general patriarhal (1976 – 1979) şi redactor principal la revista <em>Mitropolia Banatului</em> (1979 – 1981). În anul 1981 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Timişeni – Timişoara”</span><a href="http://www.danionvasile.ro/blog/wp-admin/#_ftn2" name="_ftnref2"><span class="MsoFootnoteReference"><span><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman";">[2]</span></span></span></span></a><span style="font-family: Times New Roman;">.</span></span></span><span style="font-size: small;"> </span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">“M-am nascut intr-un sat din spatele lui Dumnezeu”,<br />
intr-o familie cu cinci copii, isi aducea aminte parintele Ioan Negrutiu de locul nasterii sale. Firav si bolnav inca de la nastere, i s-a pregatit sicriul cand implinea trei luni; Dumnezeu insa a facut ca acesta sa devina troaca din care se hranea capra, simbol al saraciei in care traia familia sa. Orfani de la o varsta frageda, mai intai de mama, apoi si de tata, cei cinci copii au crescut sub obladuirea plina de dragoste a surorii lor celei mai mari. Locuinta de la marginea satului nu era deloc instarita: „Intr-o seara am gazduit un cersetor orb. Am impartit cu dansul tolul cu care ne inveleam; daca Vasile Voiculescu ar fi scris povestirea cu supa de bolovan, am fi avut si noi cu ce sa ne cinstim oaspetele…”, care, surprins de o saracie si mai lucie, se va ruga cu lacrimi la miez de noapte.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif; text-align: center;"><b><span style="font-size: small;"><a href="http://sfintiiinchisorilor.wordpress.com/about/parintele-ioan-negrutiu/parintele-ioan-negrutiu/" rel="attachment wp-att-36" title="Parintele Ioan Negrutiu"><img alt="Parintele Ioan Negrutiu" src="http://sfintiiinchisorilor.files.wordpress.com/2008/03/negrutiu.jpg?w=510" /></a></span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><a href="http://sfintiiinchisorilor.wordpress.com/about/parintele-ioan-negrutiu/parintele-ioan-negrutiu/" rel="attachment wp-att-36" title="Parintele Ioan Negrutiu"><span>De la saracie la studii eminente</span></a></span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><span></span><span></span><br />
Clasa I-a a frecventat-o pana cand timpul a fost favorabil, ramand acasa deoarece avea o singura camasuta, si aceea purtata de cand implinise trei ani. Abia la sfarsitul anului scolar, o data cu sosirea verii, a mers iarasi la scoala. Dar aici a fost pus in ultima banca. Insa elevul Ioan Negrutiu deprinsese buchiile de la sora sa mai mare, uimindu-se invatatoarea cu caligrafia sa si cu spiritul de observatie: fiind pusi sa descrie clasa in care invata, ceilalti colegi pomenisera lucrurile de care erau inconjurati: banci, ferestre, flori, scaune; el singur incepuse enumerarea cu Icoana si Stema regala de pe peretele din capul clasei.Atunci invatatoarea l-a luat acasa, sa discute situatia lui cu sotul ei, director al scolii. „Mi-au dat o felie de paine alba unsa cu unt si cu miere deasupra; atunci am trait primul extaz din viata mea”.<br />
De atunci soarta tanarului s-a schimbat. Prin grija dascalilor din satul natal care i-au remarcat aptitudinile, a fost trimis la scoala, cu bursa pentru orfani, la Oradea. Datorita inclinatiilor sale, a urmat Seminarul de la Galati, apoi (1934) devine student al Facultatii de Teologie din Bucuresti. Aici se incadreaza in Miscarea Legionara, alaturi de o intreaga generatie de teologi: dr. Gheorghe Furdui, dr. Gheorghe Racoveanu, Pr. Ilie Imbrescu, Arhim. Grigore Babus. In anul de mare incercare 1938, isi ia licenta cu o teza despre martiriu – inspirata de jertfa lui Mota si Marin in lupta contra bolsevismului, in Spania, din 13 ianuarie 1937, si inmormantarea lor peste o luna Bucuresti.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">Martiriul, care il preocupa pe tanarul teolog, avea sa fie o constanta in viata Parintelui Ioan Negrutiu, dupa lipsurile si necazurile din pruncie avand de suportat prigonirile si opresiunile regimurilor carlist, hortist si comunist, asumandu-si, totodata, si nevointa „atletilor” lui Hristos.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><span>In slujba Bisericii si a Neamului</span> </span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">E hirotonit preot celib si se intoarce in locurile natale, in Beiusul Bihorului. „Nu am trecut niciodata granita tarii, dar ea a trecut de trei ori peste mine”: nascut in 1915, in Imperiul Austro-Ungar, din 1918 devine cetatean roman, avand sa sufere in 1940 revizuirea frontierei in urma Dictatului de la Viena. Parintele Ioan Negrutiu, compara drama Romaniei, „mare ca o paine rotunda”, cu ofranda adusa de jertfa liturgica: tara este strapunsa ca o prescura cu copia in cele patru puncte cardinale. Granita se va muta abia la sfarstiul razboiului la locul ei actual, dar mutarea ei nu da la o parte „cortina de fier”.Ca si la Oradea, unde episcop era Nicolae Popovici (scos din scaun in 1950), stapanirea comunista gaseste in zona Beiusului un vrednic opozant in personalitatea Parintelui Negrutiu: aici il primeste in sarbatoare pe Regele Mihai; PS Ioan Suciu – vicar al Mitropoliei de la Blaj si ierarhul tinerimii greco-catolice din Ardeal – ii marturiseste dorinta de unitate cu Biserica Ortodoxa, careia ierarhul greco-catolic ii „reproseaza” doar lipsa unei discipline ferme; pastoreste credinciosii in acele timpuri tulburi cu puterea cuvantului sau din predica; activitatea sa organizatorica se evidentiaza si pe taram cultural, ca dirijor al corului alcatuit tot de dansul.Toate aceastea fac ca in 1947 sa fie arestat si dus la Securitatea din Oradea; la Cluj i se instrumenteaza procesul. Lotul, al carui cap era Parintele Negrutiu cuprindea peste 200 de romani, pe care vrea sa-i absolve, asumandu-si intreaga vina cu care erau acuzati. Ia condamnarea cea mai mare – 10 ani munca silnica (totusi, mica, in raport cu usurinta cu care se dadeau atunci condamnari).<span>17 ani pe Cruce, langa Hristos</span></span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><span></span><br />
Cunoaste regimul penitenciar dur; dar isi incurajeaza fratii de suferinta cu harul care-l acopera si cu puterea ce-l insufleteste. La Canal refuza sa fie scos din lagar, la interventia Patriarhului Iustinian Marina. Cu o zi inainte de a-si implini executarea pedepsei, are o viziune in vis: Hristos este pe Golgota, iar Parintele, la poalele celor 3 cruci, vazandu-L singur pe Mantuitorul, intreaba: „Pe care dintre celelalte doua cruci sa urc: pe cea din stanga, pentru osandire, sau pe cea din dreapta, pentru izbavire?”<br />
La care primeste raspuns: „Ioane, crucile nu mai au semnificatia din Vinerea Rastignirii; urca pe oricare, numai pe Cruce sa fii, langa Mine!”A doua zi este scos la poarta lagarului. Porneste peste camp, dar este ajuns de o masina a Securitatii si, in loc sa fie lasat in libertate, este dus la Rubla, cu domiciliu obligatoriu, pentru a avea cei de acolo un preot.Parintele isi ia misiunea in serios si in scurt timp transforma o casa paraginita in locas de cult.Reusind sa primeaca aprobari de a merge la oras pentru a se ingriji de starea sanatatii, de fiecare data trece si pe la Episcopia Galati si obtine aprobarile pentru tarnosirea bisericii, aducand multa mangaiere celor ce erau tinuti departe de casele lor, putand savarsi Liturghia, botezuri, cununii, inmormantari.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><span>Rearestat in ’58 pentru poeziile lui Radu Gyr</span></span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><span></span><br />
La valul de arestari din 1958 este ridicat din nou, fiind gasite scrisori ale sale in care erau si versuri ale lui Radu Gyr, condamnat si trimis la Aiud. Decretul de eliberare a fostilor detinuti politici incheie parcursul din temnita al Parintelui.<span>O viata de jertfa continua</span><br />
Se intoarce in Bihorul sau natal si timp de un an este preot la tara. Zaharia, episcopul de atunci, mai inainte aservit cu totul comunistilor, recunoaste calitatile Parintelui Negrutiu si-l aduce secretar la eparhie, pentru a-i fi de folos, trimitandu-l la mai toate Consiliile eparhiale. Mare si iscusit orator (din studentie se apropiase de filosofie, mai ales de cea germana, de care se slujea ca o albina, culegandu-i numai nectarul), faima sa intinzandu-se, este chemat (mai ales de Mitropolitul Nicolae Corneanu) sa predice in Catedrale.Apoi, in anii ’70 este numit director al Seminarului de la Curtea de Arges (unde si-a luat multi colaboratori dintre parintii si profesorii de teologie care cunoscusera inchisorile comuniste) unde formeaza cateva generatii de preoti de caracter, vrednici slujitori ai Altarului.Fiindu-i refuzat buletinul de Bucuresti si neputandu-se stabili acolo, este numit inspector pe invatamantul bisericesc. Un an de zile este si membru al Consitoriului Bisericesc (instanta de judecata), timp in care rezolva toate cazurile, fara a se pronunta caterisirea vreunui preot.<br />
Cei ce l-au cunoscut, au vazut in Parintele Ioan Negrutiu o persoana de mare incredere, om hotarat si de cuprindere duhovniceasca, privindu-l cu respect.Atitudinea sa demna a fost apreciata de Patriarhul Iustinian Marina: “Parinte, nu stim cum sa-i multumim lui Dumnezeu si dumneavoastra ca ne-ati salvat Biserica! Noi aici am fost legati de maini si de picioare si cu calus la gura! Ortodoxia noastra a amutit aici.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">Altarele romanesti s-au mutat acolo, in inchisori!” Totodata, a refuzat scaunul episcopal oridecateori i s-a oferit, stiind ca aceasta urmarea sa-i schimbe atitudinea de dreptate.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><span>„In punctul cel mai de vest al duhovniciei romanesti”</span></span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><span></span></span></b></div><div align="center" style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;"><a href="http://sfintiiinchisorilor.wordpress.com/about/parintele-ioan-negrutiu/manastirea-timiseni/" rel="attachment wp-att-37" title="Manastirea Timiseni"><img alt="Manastirea Timiseni" src="http://sfintiiinchisorilor.files.wordpress.com/2008/03/timiseni.jpg?w=510" /></a></span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">Presiunile comunistilor devin tot mai de nesuportat, mai ales in urma cazului Parintelui Calciu. Desi Patriarhul Iustin Moisescu ii cere: “Te rog sa nu pleci; ca Biserica sta rau. E un haos aici!”, nu l-a ascultat. In 1981 „asculta” chemarea Mitropolitului Corneanu si preia functia de redactor al publicatei eparhiei, Altarul Banatului. Aici devine duhovnic al Manastirii Timiseni, unde polarizeaza suflarea credinciosilor din Banat, datorita virtutilor sale, asa cum il apreciase Patriarhul Teoctist: “Mi-a dat Dumnezeu o daruire: aceea de a cladi, de a construi, de a ridica ziduri, dar nu mi-a dat si puterea de a altoi spiritul zidului. Or, tie, Ioane, ti-a dat Dumnezeu acest dar din plin: sa pui viata in ziduri”. De altfel, Parintele Ion Buga aprecia ca Parintele Ioan Negrutiu „Ca intr-o simetrie dumnezeiasca, in ultima vreme s-a asezat in punctul cel mai de vest al duhovniciei romanesti, sa nu se rastoarne tara catre nord-est, unde-s cei mai multi duhovnici”. Dupa decembrie 1989, in activitatea sa plina de sacrificiu iese in evidenta misiunea de duhovnic al cetatii: este cap de afis la conferintele studentilor din Timisoara si incurajeaza tinerii sa intre pe linia de lupta a neamului romanesc, aceasta fiind cea mai importanta opera a sa.Desi a fost unul dintre cei mai buni predicatori ai Bisericii, nu a dorit sa lase ceva scris (modestia sa socratica dauneaza acum, lipsindu-ne de un cuvant de intarire), cele doua convorbiri cu sfintia sa (in Convorbiri duhovnicesti, vol II, 1990 si Accesul la memorial, 1999) putand fi completate doar de marturia celor ce l-au cunoscut sau de inregistrarile unor predici.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">A avut si o mare nemultumire: nici un ofiter sau informator al Securitatii, nici un tortionar din cati erau macar in partea aceea de tara, nu au ajuns dupa Revolutie sa-si spovedeasca la dansul raul comis.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">Si-a dus Crucea cu demnitate si va primi cununa pe patul de suferinta: din 1996, in urma unei indigestii, a unei infectii si a unor operatii, avea sa zaca peste sapte ani in patul din chilia sa, ingrijit de maici si continuu cercetat de cei ce-l indrageau, pana cand lumina din ochi i s-a stins. De acolo a auzit chemarea celor plecati mai inainte si a urcat la Domnul in 22 octombrie 2003.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">Trecutul sau de lupta si suferinta dinmpreuna cu trupul straveziu si chipul ingeresc al Parintelui, i-au incredintat pe cei ce au participat la inmormantarea sa ca au insotit pe ultimul drum un sfant.</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">sursa:hotnews.ro </span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span style="font-size: small;">convorbiri duhovnicesti</span></b></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-3080651595793310062010-09-24T02:45:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.870-07:00Dumitru Bordeianu ( 1921 - 2002)<span style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif; font-size: 16pt;"><strong>Dumitru Bordeianu</strong></span> <div align="center" style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: 16pt;"></span><b><span style="font-size: 16pt;">De la lepadarea de Dumnezeu la Inviere<span></span></span></b><b> </b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><br />
</b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><br />
Dumitru Bordeianu s-a nascut in 15 august, in anul 1921, in Draguseni, judetul Botosani, avand sa creasca sub si sa se bucure de obladuirea Maicii Domnului, atat in familie, cat si in cele mai intunecate incercari ale vietii. De mic simte duhul Ortodoxiei mangaindu-l si ocrotindu-i pasii spre o viata bineplacuta lui Dumnezeu.<b> </b><b>Urmeaza cursurile scolare in satul natal, iar liceul la Falticeni si Storojinet, cand intra in Fratiile de Cruce (1939). O data cu declansarea razboiului, cu pierderile teritoriale suferite de Romania, este mobilizat si lupta pe front, pana la Cotul Donului, fiind decorat cu medalia „Barbatie si Credinta”.<br />
Dar cu sine, cu dusmanii neamului si ai lui Dumnezeu avea sa dea marile batalii mai tarziu.</b></b><b><b><span>„Bandit, dusman al clasei muncitoare”</span></b></b><b><b><span></span></b><b><span></span></b></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif; text-align: center;"><b><b><img alt="Dumitru Bordeianu" src="http://sfintiiinchisorilor.files.wordpress.com/2008/03/bordeianu.jpg?w=510" /></b></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><b><b>In 1946, fiind student al Facultatii de Medicina din Iasi activeaza in randurile Miscarii Legionare – „legaturi, informatii, sedinte, disciplina, pregatire, curaj”* – in cadrul Centrului Studentesc in „lupta fara compromis impotriva a tot ce-i rau”.<br />
Scapa de arestarile din noaptea de 14/15 mai 1948, fiind cautat de politisti acasa, nu la Iasi. Se ascunde la familia unui prieten.</b><b> </b><b>Arestat la 12 iunie, fiind tradat Sigurantei de un fost coleg de liceu cand se intoarce pentru a-si sustine examenele din sesiunea de vara, e dus sub amenintarea pistoalelor la Siguranta; de acolo, ajunge la Galata, apostrofat constant de a fi „bandit, dusman al clasei muncitoare” si amenintat cu moartea.</b><b>Urmeaza duba pana la inchisoarea Suceava, unde comunistii declansasera (cu Turcanu, Bogdanovici si Popa Alexandru) reeducarea. Regimul celor cinci luni de ancheta facuta numai noaptea, cuprinde: foame, frig, batai si torturi pana la lesin, pedepse la izolare, confruntari pentru a declara tot si care urmareau slabirea increderii in sefi si intre detinuti.</b><b> </b></b></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><b><b>I</b><b>n urma procesului din februarie 1949, mascarada a justitiei, i se da o sentinta de condamnare la 10 ani munca silnica. Perspectiva unei lungi detentii il gaseste pe Dumitru Bordeianu hotarat sa aleaga Calea Adevarului si a Vietii marturisite in Iisus Hristos.</b><b> </b><b><span> </span></b></b></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span>Reeducarea de la Pitesti: de la rezistenta, la cadere</span></b><b><span></span></b><b><br />
</b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b>In aprilie 1949 e transferat cu un lot de 80 de studenti legionari la Pitesti; acolo avea sa se declanseze reeducarea prin bataie si tortura (ai carei responsabili sunt cei indemnati la acest „experiment” chiar din Uniunea Sovietica: Nicolski, Zeller, Jianu sau Sepeanu, Dumitrescu sau Goiciu; nu studentii supusi la chinuri inimaginabile).</b><b> </b><b>Va sta in celula cu Costache Oprisan (aflat „in varful piramidei intelectuale romanesti”, la cei 30 de ani ai sai) 11 luni, „cele mai placute din inchisoare”, intrand impreuna in iadul demascarilor.</b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b>Pana in vara lui 1950 Dumitru Bordeianu avea sa reziste oricaror forme de supliciu (infometare, bataie primita de la detinutii tortionari, degradarea dincolo de limita intelegerii) pana cand a cazut in plasa satanei, hotarand in forul sau interior sa nu mai rosteasca psalmi (pentru a nu risca sa fie surprins); din acel moment s-a prabusit ultima reduta a rezistentei interioare; fusese avertizat de tovarasul (din Securitate, poate chiar Nicolski) care-l anchetase: „De beton armat sa fiti, si tot o sa va muiem…”</b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span>Fortati sa-si manance fecalele. Se leapada de Dumnezeu</span></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><span></span></b><b><span></span><br />
In camerele si celulele Pitestiului asista neputincios sau sufera pe propria piele: bataia pana la desfigurare, pozitia fixa – stand pe prici, cu bratele pe genunchi si cu privirea tinta inainte – suportata zi de zi, ore intregi incontinuu, demascarile scrise si publice, torturile care imbracau „cea mai degradanta forma, fiind acum administrate de noi,<br />
noua insine, devenind din victime ale opresiunii, proprii nostri calai”, defaimarea parintilor, fratilor si rudelor, turnarea camarazilor, fortarea de a-si manca propriile felcale, blasfemiile verbale sau puse in scena la adresa Mantuitorului, a Maicii Domnului, a Sfintilor.</b><b>In acest sistem halucinant de brainwashing, al alegerii intre moarte, nebunie sau cedare, se produce si denigrarea si lepadarea de: Miscare, credinta, camarazi, Dumnezeu; la urma vine prabusirea.</b><b> </b><b><span>Din iad la Inviere</span><b><br />
</b></b><b><b>Teroarea si tavalugul reeducarii, al torturii reluate mereu, neincrederea in oameni va dura pentru Dumitru Bordeianu 4 ani, timp in care sufletul sau ajunge sa fie posedat de o forta satanica. Are doar sansa sa nu loveasca in camarazi, „tot ceea ce s-a intamplat cu mine…. s-a referit doar la constiinta si persoana mea”.</b><b> </b><b>La capatul acestui rastimp, in inchisoarea Gherla are parte de gingasia camaradereasca a unui ucenic si frate intru sfintenie al lui Valeriu Gafencu, Gheorghe Jimboiu (mort la Aiud in 1963) – „de cand l-am cunoscut, traiesc cu impresia ca am stat de vorba cu ingerii”, de parinteasca grija a dr.</b><b>Traian Trifan (23 de ani de detentie), fost prefect legionar, „promotor” al rezistentei mistice din inchisori (in temnita Aiudului, cand Antonescu ceruse „reabilitarea” legionarilor) – „in timpul acelor Sfinte Pasti am vazut fata luminoasa a lui Badiei Trifan aratand ca fetele marilor mistici romani”.</b><b>Era ziua Invierii 1954 cand Dumitru Bordeianu, renaste si simte ca Dumnezeu nu-l parasise.</b></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b>Urmeaza detentia la Aiud (mutat in 1955), unde infrunta ultimele incercari de reeducare, cu un discurs in care vorbeste despre reeducarea de la Suceava si demascarile de la Pitesti si Gherla si incheie: „Eu nu ader la acest balci, la aceasta mascarada…!” A urmat izolarea la Celular. In vara lui 1963 e trimis cu domiciliu obligatoriu intr-un sat din Baragan, Viisoara.</b><b> </b><b><span>Eliberat, intra in temnita cea mare: tara intreaga</span><b><br />
</b></b><b><b>Dupa 15 ani de detentie – timp in care doar o data a avut legaturi cu familia – si domiciliul obligatoriu, in 1964 este pus in libertate, cand se casatoreste si isi incheaga o familie. Pe plan profesional nu-si poate definitiva studiile de medicina (neingaduindu-i-se de comunisti); reuseste insa sa absolve Institutul Pedagogic (1969) si Facultatea de Biologie (1972) din Bucuresti.</b><b> </b><b>Framantat de intelegerea propriei drame omenesti, are revelatia intelesului – pe care o poate avea „cine nu-i certat cu metafizica crestina si cu Sfintii Parinti” – citind vietile si scrierile Sfintilor Parinti, dupa sfatul unui mare teolog roman.</b><b> </b></b><b><b><span>A</span></b><b><span>nchetat de acelasi securist ca si pr. Calciu</span><b><br />
</b></b><b><b> </b></b></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><b><b>Frecventeaza manastirile, avand indrumatori si prieteni de talia parintilor Cleopa si Marcu, de la Sihastria, prin care-si intareste credinta si nadejdea de izbavire.</b><b>In 1979 e anchetat, de acelasi securist ca si Parintele Calciu, Grigoriu, care il ameninta ca daca nu da declaratii impotriva lui Calciu, isi va pierde serviciul; dar infrunta amenintarile cu convingerea ca nu i se mai poate smulge vreo turnatorie.</b></b></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><b><b>In exil: cea mai cutremuratoare marturisire a patimilor Pitestiului<b><br />
</b></b></b><b> </b></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b><b>La capatul incercarilor, „dupa douazeci si cinci de ani de urmariri, anchete si amenintari” alege calea exilului, ajungand in Australia in 1989. Acolo va avea linistea departarii si singuratatii in locuinta sa de langa un parau – pe care-l recunoaste ca fiind acela langa care se visase, inca din Romania, stand si scriind.</b></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif; text-align: center;"><b><a href="http://sfintiiinchisorilor.wordpress.com/about/dumitru-bordeianu/marturisiri-din-mlastina-disperarii/" rel="attachment wp-att-41" title="Marturisiri din mlastina disperarii"><img alt="Marturisiri din mlastina disperarii" src="http://sfintiiinchisorilor.files.wordpress.com/2008/03/marturisiri.jpg?w=510" /></a></b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b>Dupa ce implineste postul si rugaciunea dictate de constiinta, in perioada februarie-decembrie 1990 dicteaza sotiei memoriile, asa cum i se luminau in minte, cu claritate, sub inspiratie divina.</b><b> </b><b>Acestea sunt publicate la Paris (1992) si reeditate la Bucuresti (1996, 2001) cu titlul <span>“<a href="http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/bordeianu/default.asp.htm" target="_<br></A>blank"><span style="border: 1pt none windowtext; padding: 0pt; text-decoration: none;">Marturisiri din Mlastina disperarii</span></a>“</span>, carte ce descrie drama reeducarii, zugravind chipuri de martiri: Gioga Parizianu, Corneliu Nita, Ionica Pintilie, Aurel Pandurescu, Mihai Iosub sau oameni fara egal, ca: Nedelcu, Berza, Reus, Dinescu, Andrisan, Mitan, eroul Visovan, badia Ungureanu, ascet si mistic, Gelu Gheorghiu, Hutuleac; apoi: Pop Cornel, Magirescu Eugen, Patreascanu Nuti, Popescu Aristotel, care nu pot fi judecati de cei ce nu au trecut prin acele infioratoare suplicii sau figuri de tortionari: Virgil Bordeianu, Livinschi, Zaharia, din care unii nu s-au cait.</b><b>Omul alterat si degradat, chinuit si schinuindu-si semenul, ajunsese sa-si zdruncine sufletul, in „fenomenul” Pitesti-Gherla. </b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b>Dumitru Bordeianu descrie in cartea sa fenomenul mistic al luptei dintre tinerii constienti de menirea lor istorica, care si-au slujit neamul si Biserica lui Hristos impotriva comunismului, cu cei posedati de duhurile satanei.</b></div><div style="color: black; font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><b>Fazele reeducarii, metodele de tortura, batjocurile si blasfemiile au fost descrise cu lux de amanunte, dar unele a fost imposibil sa fie scrise, fiind prea de neinteles si de necrezut.</b><b> </b><b><span>Din exilat, calauzitor al tineretului romanesc</span><b><br />
</b></b><b><b>Bucuria cu care a revenit de cateva ori in tara, i-a fost impartasita de fostii prieteni de suferinta, dar si de tinerii, de monahii si preotii care l-au cautat pentru a sorbi nemijlocit, de la sursa, franturi din experienta sa mistica din inchisori si de viata, ascultandu-i indemnurile de a nu se abate de pe calea Bisericii si de a intelege si urma lupta pentru neam si tara, pastrand cultul pentru cei morti.</b></b><b><b>A murit la 16 august 2002; trupul i-a fost inmormantat in Australia, departe de tara, dar intr-un pamant primitor, acolo unde si-a putut depana amintirile si intocmi marturisirea, iar sufletul i s-a inaltat in randurile mucenicilor si sfintilor neamului romanesc.</b><b> </b><b><span>Fragmente din interviul cu Dumitru Bordeaianu extrase din filmul documentar <a href="http://www.misiune-ortodoxa.ro/download.php?view.242" target="_blank"><span style="border: 1pt none windowtext; padding: 0pt; text-decoration: none;">Noaptea patimirilor</span></a> realizat de Radu Dinu pentru TVR (1998-durata o ora)</span></b><b><i>“Eu cred nelimitat in Dumnezeu. Orice fac, gandesc si vorbesc eu raportez la Adevarul absolut care este Dumnezeu… Ceea ce este important este ca noi am fost torturati luni intregi ca sa recunoastem ce nu am facut. Punctul culminant al acestei torturi morale a fost lepadarea de Dumnezeu. Dar a ingaduit Dunezeu sa se vada adevarata fata a comunismului.</i><i>Ceea ce s-a petrecut la Pitesti si Gherla, acesta a fost comunismul. Era un duh satanic in inchisoare, o forta care te apasa si te tortura…”</i><i><i>* Citate din “Marturisiri din mlastina disperarii”, ed. Scara, Bucuresti, 2001-cartea poate fi accesata la <a href="http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/bordeianu/default.asp.htm" target="_blank"><span style="border: 1pt none windowtext; padding: 0pt; text-decoration: none;">www.procesulcomunismului.com</span></a></i><span></span><b> </b><b> </b></i></b></b></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-17731352479893209202010-09-24T02:29:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.870-07:00Costache Oprisan ( 1921 - 1958 )<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxvfA-oxOI/AAAAAAAAAjY/1uEQJ_qHlv4/s1600/costache+oprisan.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxvfA-oxOI/AAAAAAAAAjY/1uEQJ_qHlv4/s320/costache+oprisan.jpg" width="202" /></a></div><h1 class="title">Costache Oprisan sau pledoaria filozofului pentru dragoste </h1><br />
<div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><br />
<br />
Constantin (Costache) Oprisan s-a nascut in 1921 in comuna Oncesti, judetul Bacau. Geografia copilariei brazdata de coastele si vaile Podisului Moldovei avea sa-si largeasca orizontul pana la zenitul devenirii sale.<br />
<br />
Termina cursurile liceale la Bacau, intrand in viata pe portile tineretii intr-o vreme de mari tulburari pentru tara, in anul 1940, cand se incadreaza in Fratiile de Cruce.<br />
<br />
<b>Il audiaza pe Martin Heidegger</b><br />
Dezlantuindu-se prigoana generalului Antonescu impotiva tineretului legionar (cand justitia avea sa dea condamnari mai mari decat varsta celor condamnati), Constantin Oprisan alege calea exilului si dupa ianuarie 1941 se refugiaza in Germania. Acolo are sansa de a asista la cursuri de filosofie, audiindu-l pe filosoful german Martin Heidegger.<br />
<br />
<b>Bagat in lagar de nazisti</b><br />
In urma unui plan pregatit mai dinainte de nazisti, de a-i interna in lagare pe legionarii aflati in Germania, la inceputul lunii februarie 1943 este adus in lagarul de la Buchenwald si Constantin Oprisan, intr-un transport de 9 tineri.<br />
<br />
Acolo avea sa fie detinut pana la 24 august 1944, impreuna cu alte sute de legionari, cand scapa cu viata in urma unui bombardament aliat asupra lagarului (care avea sa faca mii de victime, intre care Principesa Mafalda).<br />
<br />
<b>Se antreneaza pentru parasutarea in tara</b><br />
Se elibereaza si, dupa ce se instruieste in scolile speciale germane, face parte dintr-un grup din care se formau echipele ce erau parasutate in Romania invadata de bolsevici. Dar pentru ca frontul avanseaza foarte rapid (urmare si a prabusirii frontului romanesc), in primavara lui 1945 se sisteaza programul parasutarilor si grupul este abandonat.<br />
<br />
Sefii grupului, Nicu Marinescu, Oprisan si Cretu, iau hotararea sa plece spre tara, strabatand Ungaria in mars, strecurandu-se clandestin peste frontiere, pentru a infrunta dusmanul bolsevic.<br />
<br />
<b>Studentul preferat al lui D.D. Rosca</b><br />
Dupa ce a venit din Germania, Costache Oprisan preia sefia Fratiilor de Cruce pe tara. Totodata, in 1946 se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj, unde ii are ca profesori pe Lucian Blaga, Stefan Bezdechi, D.D. Rosca. Acesta din urma, dandu-si seama ca nu are in fata un student ordinar, cand a fost vorba de existentialisti, l-a pus pe Oprisan sa tina cursul in fata studentilor.<br />
<br />
A fost ceva extraordinar, tanarul student probandu-si inteligenta nemaipomenita si capacitarea rar intalnita la tinerii de varsta sa.<br />
<br />
<b>A treia arestare. Condamnat la 25 de ani d emunca silnica</b><br />
Se casatoreste in 1947 (cu Constanta). Continua reorganizarea Miscarii Legionare - cu toate rusii invadasera tara.<br />
<br />
Ernest Mafte, si el legionar incadrat, povesteste:<br />
„Eram in Bucuresti la Teatrul Poporului. Si m-am intalnit cu el zece duminici, in fiecare duminica in alta Biserica. «Ci - imi zice el - io sa iau Moldova»; in '47, bre! «Sa organizez io legionarii pe Moldova, si el Ardealu'». Si l-am lamurit ca ne prinde... Da’, ar fi crezut Costica Oprisan, domnule?! L-au prins, a murit in chinuri...”<br />
<br />
<b>Nu a fost tanar mai schingiut ca el la Pitesti</b><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxwBYJLZXI/AAAAAAAAAjk/EiHm2z3mvwg/s1600/imgzoom_82622.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxwBYJLZXI/AAAAAAAAAjk/EiHm2z3mvwg/s320/imgzoom_82622.jpg" width="260" /></a></div><br />
<br />
Arestat in noaptea de 14/15 mai 1948, este inchis la Jilava (inchisoarea de tranzit) si apoi condamnat la 25 de ani de munca silnica. Avea sa fie repartizat la inchisoarea destinata stundentimii, Pitesti, unde va sta inchis din 1949. Conducerea Penitenciarului il banuia pe Costache Oprisan a fi comandantul legionar al inchisorii, de aceea va fi torturat „pe masura”.<br />
<br />
Dupa marturia lui Dumitru Bordeianu: „Era un om de o complexitate extraordinara, ce stapanea varii domenii, de la muzica si arta, pana la matematica si filosofie. Din fire era foarte afectuos, traind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bataie pentru fiecare tanar legionar, cu un eroism de durata, neegalat”.<br />
<br />
Imediat ce este introdus in camerele sortite reeducarii, Oprisan isi va da seama de gravitatea si grozavia celor ce se intamplau. Supus si mai inainte unor crunte batai, Costache Oprisan avea sa sufere un adevarat martiriu.<br />
<br />
<b>Dumitru Bordeianu (Marturisiri din mlastina disperarii, ed. Scara, Bucuresti, 2001)</b>:<br />
La ordinele lui Prisacaru, unul din camera i-a legat picioarele cu o funie... I s-a intins lui Munteanu un ciomag sa-l loveasca pe Oprisan la talpi, deoarece corpul era tot o rana. Munteanu a lovit, dar nu mai avea putere. Nu judec taria loviturilor, ci faptul in sine, ca a lovit. A fost pus apoi Iosub sa loveasca. A lovit si el de cateva ori talpile lui Oprisan.<br />
<br />
Dupa aceea a scapat ciomagul din mana, spunand ca el nu mai poate lovi...Acum imi venea randul mie. Cand mi s-a dat ciomagul in maini ...l-am auzit pe Prisacaru strigand: „Loveste-ti mentorul, banditule, ca te-a invatat filosofie si este un mare sef legionar".. .Stiu ca am lovit, dar nu din cauza amenintarii, ci a confuziei care ma invaluise, incapabil fiind de a mai rationa...<br />
<br />
Am lovit omul pentru care as fi fost altfel capabil sa merg la moarte... I-a venit randul si lui Comsa Ieronim. I s-a dat ciomagul si i s-a ordonat sa-l loveasca pe Oprisan la talpi. Comsa, care lucrase sub sefia lui Oprisan fiind seful Fratiilor de Cruce din Moldova, a refuzat. Refuzul lui i-a zguduit pe toti cei din camera... Atunci i s-a ordonat lui Oprisan sa-l loveasca pe Comsa. Acesta a zis ca nu este capabil nici sa ridice bratele.<br />
<br />
<b>Eugen Magirescu (Moara dracilor, ed FRONDE, Paris - Alba-Iulia, 1994)</b><br />
<br />
Prin Camera 4 Spital trecusera deja mai multe serii de «reeducare».<br />
Pe Costache Oprisan l-au chinuit ca pe Hristos, saptamani de-a randul, obligandu-i pe toti cei care au fost candva in subordinea sa si care il divinizau, caci el chiar merita aceasta, sa-l bata, sa-l scuipe, sa-l chinuie si sa spuna minciuni despre el, sa se dezica, sa-si denigreze ideile si sa declare ca a fost un farsor. L-am vazut odata, cand ne-au scos la aer.<br />
<br />
Isi daduse camasa jos si spinarea lui toata era zebrata in forme regulate, cum ar fi fost jupuit de viu, ars cu foc sau cu bici, rastignit, stie Dumnezeu!<br />
<br />
<b>Neculai Popa (Coborarea in iad, ed. Vremea, Bucuresti, 1999)</b>:<br />
Era pentru noi ca un far care ne lumina calea, spre a ne scoate din intunericul in care ne zbateam, in urma intunecatelor zile traite in inchisoarea din Pitesti”.<br />
<br />
Reeducarea continua si la Gherla (unde este dus in toamna anului 1951), in temuta camera 99. In urma torturilor si chinuirilor suferite s-a imbolnavit de tuberculoza si va fi internat in spitalul penitenciar de la Vacaresti. De acolo va fi luat in toamna anului 1955 pentru a fi anchetat in procesul absurd inscenat de securitate lui Valeriu Negulescu, in legatura cu reeducarile.<br />
<br />
Din 1958 ajunge la Jilava, fiind incarcerat in celule de la Casimca (talpa iadului din Reduitul Jilavei), impreuna cu Marcel Petrisor, Pr. Gheorghe Calciu, Iosif V. Iosif. Din subterana mortii avea sa urce sufletul sau - curatat prin patimire de orice patima - la cer.<br />
<br />
<b>Marcel Petrisor (Fortul 13, ed. Meridiane, Bucuresti, 1991)</b><br />
Din teasta lui Oprisan, ochii sfredelitori sticleau ca doi carbuni aprinsi. Muschii nu-i mai ramasesera decat la falci, ca sa vorbeasca, la maini, ca sa-si poata duce sticla cu sputa la gura, si la picioare, ca sa paseasca pana la tineta de murdarie. Incolo, pielea-i invelea oasele ca o traista sculele de dulgher. [...]<br />
<br />
Se ridicase chiar pe sezut in pat, facand un efort imens sa vorbeasca. Il ineca o tuse interioara, vorbele-i suierau. Mainile-i erau ca niste vreascuri, iar ochii straluceau mutandu-si privirea cand pe unul, cand pe celalalt.<br />
<br />
<b>Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa (in The Ortodox Word, Saint Herman Brotherhood Press, Platina, CA, 1997)</b><br />
Era ca un sfant; nu vorbea mult. Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui era un cuvant sfant - numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. Isi rostea rugaciunile si, auzindu-l cum le spune, stiind cat de mult suferea, eram profund impresionati... Vorbea despre credinta, despre dragoste, despre rugaciune. Se ruga tot timpul...<br />
<br />
<b>Moartea lui Oprisan</b><br />
Ochii ii erau deschisi, dar am vazut ca peste ochii sai parea sa fie o perdea de ceata. Ochii i s-au intors peste cap. Am fost atat de speriat, mi-a fost asa de teama.. .Am pus mana pe el si am zis: "Constantine nu muri; nu muri! Vino inapoi; vino inapoi!" Am tipat cu voce tare! Imediat s-a intors. Ochii i-au devenit clari.<br />
<br />
Nu stiu ce s-a intamplat in sufletul sau, dar am vazut o imensa groaza pe fata sa. Am simtit ca era gata sa intre in lumea cealalta si ca eu i-am cerut sa se intoarca inapoi in celula... Constantin Oprisan plangea pentru ca-l fortasem sa se intoarca. In cateva minute a murit. Inainte de a muri, a spus "Voi muri, dar dupa moarte, ma voi ruga lui Dumnezeu pentru voi”.<br />
<br />
<b>...Am spus gardienilor ca a murit... Au venit dupa trei ore...</b><br />
L-am pus pe Constantin Oprisan pe pamant. Era complet dezbracat deoarece a trebuit sa dam hainele sale de inchisoare inapoi. Corpul sau era complet vlaguit. Nu ne venea sa credem ca a fost o fiinta vie. Era numai piele si os. Si m-am gandit ca fierea trebuie sa-i fi intrat in momentul mortii in sange deoarece era complet galben. Prietenul meu a luat o floare si i-a pus-o pe piept - o floare albastra.<br />
<br />
<br />
Consistenta formatiei sale filosofice e relevata de poemele compuse in perioada detentiei (publicate dupa 1990), cel mai important fiind poemul ontologic Psihaion:<br />
„Cand am luat cunostiinta de acest poem atat de profund si atat de bine slefuit, din punct de vedere al formei, mi-am dat seama ce a pierdut cultura romanesca prin moartea acestui martir al tineretului crestin din Romania, ce flacara s-a stins in adancul catacombei de la Jilava!” (Liviu Branzas, Raza din catacomba, ed. Scara, Bucuresti, 2001).<br />
<br />
“Mult timp va trebui sa treaca pana cand, din randurile tineretului roman, se va ridica o asemenea valoare” (Octavian Voinea, Masacrarea studentimii romane, ed. Majadahonda, Bucuresti, 1995).<br />
<br />
<br />
<i>Ma-ntorc in Ontonoos si tot din el cobor<br />
Purtand pe cai eternul, sub trecator vesmant.<br />
Si-n urma lui ecoul, pierzandu-se in zbor,<br />
Mai flutura mirajul abstractului cuvant.<br />
(Poem ontologic)<br />
<br />
Nu Te-am cantat, o, Doamne, nu Ti-am patruns nici taina.<br />
Ti-am plans numai pe urme, urcand pe Golgota!<br />
Dar sufletu-mi mi-e negru ca sa-TI sarute haina<br />
Si plansul meu e rece langa iubirea Ta.<br />
(Elegia orgoliului)<br />
<br />
Si cad, plangandu-mi vina, pe bratele luminii.<br />
Ci poarta-ti suferinta, prin ea te-ai mantuit.<br />
Obrazul I Se pleaca si simt pe fata spinii<br />
Si ploua harul pacii pe sufletu-mi smerit.<br />
(Intalnirea cu Iisus)</i> </div><div class="clear"></div><br />
<div class="center"><style type="text/css">
.fb_share_button { display: inline-block; padding: 1px 20px 0pt 5px; height: 15px; background: url("http://static.ak.facebook.com/images/share/facebook_share_icon.gif?6:26981") no-repeat scroll right top transparent; }.fb_share_button:hover { color: rgb(255, 255, 255); border-color: rgb(41, 85, 130); background: url("http://static.ak.facebook.com/images/share/facebook_share_icon.gif?6:26981") no-repeat scroll right top rgb(59, 89, 152); text-decoration: none; }
</style> <br />
<div style="float: left; padding-top: 3px;"></div><div class="banda_social_div" style="border: medium none; float: right; padding-left: 0pt; width: 140px;"><a class="fb_share_button" href="http://www.facebook.com/share.php?u=http://www.hotnews.ro" id="facebook" rel="nofollow" style="padding-top: 2px; text-decoration: none;" target="_blank">+ SH</a></div></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-63789174146241694322010-09-24T02:24:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.871-07:00Ioan Suciu ( 1907 - 1953 )<h1 class="title">Ioan Suciu - Apostolul tinerilor </h1><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxuK48X-RI/AAAAAAAAAjU/5aU5JTQnJgk/s1600/ioan+suciu.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxuK48X-RI/AAAAAAAAAjU/5aU5JTQnJgk/s1600/ioan+suciu.jpeg" /></a></div><div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><br />
<table align="right" border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" class="toccolours" style="clear: right; margin: 0em 0em 1em 1em; width: 315px;"><caption style="font-size: 125%; margin-left: inherit;"><b>Ioan Suciu</b></caption> <tbody>
<tr> <td align="center" colspan="2" style="background: none repeat scroll 0% 0% rgb(239, 239, 239);"><a class="image" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:PS_Ioan_Suciu.jpg"><img alt="PS Ioan Suciu.jpg" height="303" src="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/5/5a/PS_Ioan_Suciu.jpg/200px-PS_Ioan_Suciu.jpg" width="200" /></a></td> </tr>
<tr> <td align="center" colspan="2"><br />
</td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Afiliere religioasă</b> </td> <td><a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/BRU" title="BRU">Episcop român unit cu Roma</a></td> </tr>
<tr> <td align="center" colspan="2" style="background: none repeat scroll 0% 0% rgb(247, 215, 156); color: black;"><b>Funcția episcopală</b></td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Sediul</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaj" title="Blaj">Blaj</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: middle;"> <td><b>Titlul</b> </td> <td><a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Arhieparhia_de_Alba_Iulia_%C8%99i_F%C4%83g%C4%83ra%C8%99" title="Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș">Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: middle;"> <td><b>Formulă de adresare</b> </td> <td>Preasfinția Voastră</td> </tr>
<tr style="vertical-align: middle;"> <td><b>Perioada</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1947" title="1947">1947</a> - <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1953" title="1953">1953</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: middle;"> <td><b>Predecesor</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Traian_Fren%C8%9Biu" title="Valeriu Traian Frențiu">Valeriu Traian Frențiu</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: middle;"> <td><b>Succesor</b> </td> <td><a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/%3F" title="?">?</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td align="center" colspan="2" style="background: none repeat scroll 0% 0% rgb(247, 215, 156); color: black;"><b>Cariera religioasă</b></td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Hirotonire preot</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/29_noiembrie" title="29 noiembrie">29 noiembrie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1931" title="1931">1931</a>, (<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma" title="Roma">Roma</a>)</td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Hirotonire episcopală</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/20_iulie" title="20 iulie">20 iulie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1940" title="1940">1940</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea" title="Oradea">Oradea</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Episcop consacrator</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Hossu" title="Iuliu Hossu">Iuliu Hossu</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Traian_Fren%C8%9Biu" title="Valeriu Traian Frențiu">Valeriu Traian Frențiu</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_B%C4%83lan" title="Ioan Bălan">Ioan Bălan</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Titluri precedente</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Episcopia_de_Oradea" title="Episcopia de Oradea">Episcop auxiliar de Oradea</a>, (până în <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1947" title="1947">1947</a>)</td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Alte funcții</b> </td> <td>Episcop de Moglena = (Slatina, Bulgaria), (<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1940" title="1940">1940</a>)</td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td align="center" colspan="2" style="background: none repeat scroll 0% 0% rgb(247, 215, 156); color: black;"><b>Date personale</b></td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Data nașterii</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/4_decembrie" title="4 decembrie">4 decembrie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1907" title="1907">1907</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: middle;"> <td><b>Locul nașterii</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaj" title="Blaj">Blaj</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Comitatul_Alba_de_Jos" title="Comitatul Alba de Jos">Comitatul Alba de Jos</a>, azi <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Alba" title="Județul Alba">Județul Alba</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Data morții</b> </td> <td><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/27_iunie" title="27 iunie">27 iunie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1953" title="1953">1953</a></td> </tr>
<tr style="vertical-align: top;"> <td><b>Locul morții</b> </td> <td><a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Sighet" title="Sighet">Sighet</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Maramure%C8%99" title="Județul Maramureș">Județul Maramureș</a></td> </tr>
</tbody></table><b>Ioan Suciu</b> (născut la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/4_decembrie" title="4 decembrie">4 decembrie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1907" title="1907">1907</a>, la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaj" title="Blaj">Blaj</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Comitatul_Alba_de_Jos" title="Comitatul Alba de Jos">comitatul Alba de Jos</a>, în prezent în <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Alba" title="Județul Alba">județul Alba</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania" title="Transilvania">Transilvania</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia" title="România">România</a> și decedat la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/27_iunie" title="27 iunie">27 iunie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1953" title="1953">1953</a>, la <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Sighet" title="Sighet">Sighetu-Marmației</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Maramure%C8%99" title="Județul Maramureș">județul Maramureș</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia" title="România">România</a>) a fost episcop român unit cu Roma (greco-catolic).<br />
<table class="toc" id="toc"><tbody>
<tr> <td><br />
</td> </tr>
</tbody></table><h2><span class="editsection"></span> <span class="mw-headline" id="Originea">Originea</span></h2>Episcopul Ioan Suciu s-a născut la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaj" title="Blaj">Blaj</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Comitatul_Alba_de_Jos" title="Comitatul Alba de Jos">comitatul Alba de Jos</a> (în prezent <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Alba" title="Județul Alba">județul Alba</a>), la data de <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/4_decembrie" title="4 decembrie">4 decembrie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1907" title="1907">1907</a>, părinții săi fiind preotul Vasile Suciu și Maria. Ioan Suciu era al patrulea, în ordine cronologică, între cei 5 băieți și 4 fete ale familiei părintelui Vasile Suciu. (Mama viitorului episcop era sora canonicului <a class="new" href="http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_Coltor&action=edit&redlink=1" title="Ioan Coltor — pagină inexistentă">Ioan Coltor</a>).<br />
<h2><span class="editsection"></span><span class="mw-headline" id="Copil.C4.83ria_.C8.99i_studiile">Copilăria și studiile</span></h2>Copilului «Nelucu» Suciu îi plăceau gâzele, șoarecii, șerpii, familia gândindu-se că va deveni un apreciat specialist în științele naturii. De asemenea, era unul dintre cei mai buni fotbaliști ai Clubului Sportiv din Blaj, jucând excelent în deplasare, la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/T%C3%A2rn%C4%83veni" title="Târnăveni">Târnăveni</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Aiud" title="Aiud">Aiud</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Teiu%C8%99" title="Teiuș">Teiuș</a> etc. Era preocupat de structura materiei, despre care avea discuții însuflețite cu fratele său Gheorghe, devenit profesor universitar în domeniul chimiei. Vacanțele școlare și le petrecea frecvent făcând drumeții, contemplând frumusețile naturii. «Nelucu» a făcut studiile primare la Blaj (clasele I – III), iar clasa a IV-a primară a făcut-o la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Beiu%C8%99" title="Beiuș">Beiuș</a>, unde autoritățile austro-ungare îi evacuaseră familia.<br />
Încă din liceu, a fost prieten bun cu colegul său de clasă, bunul și blândul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Tit_Liviu_Chinezu" title="Tit Liviu Chinezu">Tit Liviu Chinezu</a>, care a devenit și el, mai târziu, episcop. Prietenia lor a durat până la sfârșitul vieții.<br />
A urmat studiile liceale la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaj" title="Blaj">Blaj</a>, la Liceul „Sfântul Vasile”. La vârsta de 17 ani s-a hotărât să devină preot. În anul 1925, a promovat cu succes examenul de bacalaureat. A fost trimis la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma" title="Roma">Roma</a>, la <i>Colegiul Grec "Sf. Atanasie",</i> alături de bunul său prieten <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Tit_Liviu_Chinezu" title="Tit Liviu Chinezu">Tit Liviu Chinezu</a>, unde a obținut titlurile de doctor în filosofie și în teologie. Cu prilejul obținerii titlului de doctor în teologie, cunoscutul dominican <a class="new" href="http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Reginald_Garrigou_Lagrange&action=edit&redlink=1" title="Reginald Garrigou Lagrange — pagină inexistentă">Reginald Garrigou Lagrange</a> l-a felicitat pe Ioan Suciu și i-a pus în deget inelul universității, lucru ce se întâmpla foarte rar, și constituia un semn de apreciere deosebită. După alți șase ani de studii la <i>Institutul "Angelicum",</i> la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/29_noiembrie" title="29 noiembrie">29 noiembrie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1931" title="1931">1931</a>, a fost hirotonit preot, la Roma.<br />
Revenit în țară, a fost numit profesor de religie și limba italiană la Liceul comercial de băieți, apoi la Academia de Teologie din <i>Mica Romă</i>, la catedra de Morală și Pastorală, pe care, odinioară, a onorat-o și unchiul său, dr. Ioan Coltor, rector la Institutul Vancean (întemeiat de mitropolitul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Vancea" title="Ioan Vancea">Ioan Vancea</a>).<br />
În timpul copilăriei și al primei tinereți, Ioan Suciu a avut de trăit două evenimente unice: mutarea forțată a familiei la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Beiu%C8%99" title="Beiuș">Beiuș</a>, împreună cu clerul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaj" title="Blaj">Blajului</a>, iar la sfârșitul anului 1918, euforia Unirii Transilvaniei cu România, de la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1_decembrie" title="1 decembrie">1 Decembrie</a>.<br />
Tânărul preot Ioan Suciu era inima și sufletul tinerilor, pe care căuta întotdeauna să-i atragă spre virtute. Se afla mereu în mijlocul lor și lua parte deseori la jocurile lor, luând exemplul <i>Sfântului Don Giovanni Bosco</i>. Așa i-a apărut ideea să-i ofere acestui tineret o lectură plăcută, educativă și instructivă. A înființat revista „Marianistul”, care era destinată, în mod exclusiv copiilor. Cu ajutorul preoților, cateheților și profesorilor de religie, revista s-a răspândit în toate școlile din Ardeal. Ceva mai târziu, această revistă a fost înlocuită de publicația „Tinerimea Nouă”, care se adresa unui cerc mult mai larg de tineri cititori, inclusiv studențimii. La început a fost scrisă aproape în întregime de redactorul însuși, mai târziu și-a format un grup de colaboratori dintre tinerii apropiați și dotați în acest domeniu. În felul acesta, a început <i>Apostolatul Tinerimii</i>. În mijlocul tineretului, apostolul sporea în stăruință și har. „Din această văpaie de dragoste suprafirească sau născut lucrările sale, de mare răsunet nu numai în inimile tinerilor, ci și ale celor vârstnici”.<sup class="reference" id="_ref-0"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-0">[1]</a></sup><br />
<h2><span class="editsection"></span><span class="mw-headline" id="Episcop">Episcop</span></h2><div class="thumb tright"><div class="thumbinner" style="width: 222px;"><a class="image" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Af100.jpg"><img alt="" class="thumbimage" height="298" src="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/8/82/Af100.jpg/220px-Af100.jpg" width="220" /></a> <br />
<div class="thumbcaption"><div class="magnify"><a class="internal" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Af100.jpg" title="Extinde"><img alt="" height="11" src="http://bits.wikimedia.org/skins-1.5/common/images/magnify-clip.png" width="15" /></a></div>Ioan Suciu</div></div></div>La <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/6_mai" title="6 mai">6 mai</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1940" title="1940">1940</a> a fost numit episcop, iar la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/20_iulie" title="20 iulie">20 iulie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1940" title="1940">1940</a>, în ziua de Sfântul Ilie, a fost hirotonit episcop titular de <i>Moglena</i> (<i>Slatina, Bulgaria</i>) și auxiliar al episcopului <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Traian_Fren%C8%9Biu" title="Valeriu Traian Frențiu">Valeriu Traian Frențiu</a> de la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea" title="Oradea">Oradea</a>, episcopi consacratori fiind <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Hossu" title="Iuliu Hossu">Iuliu Hossu</a> de la <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj" title="Cluj">Cluj</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Traian_Fren%C8%9Biu" title="Valeriu Traian Frențiu">Valeriu Traian Frențiu</a> și <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_B%C4%83lan" title="Ioan Bălan">Ioan Bălan</a> al <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Lugoj" title="Lugoj">Lugojului</a>, în <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Sf%C3%A2ntul_Nicolae_din_Oradea" title="Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea">Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea</a>. Din <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/29_august" title="29 august">29 august</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1941" title="1941">1941</a> a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al episcopului <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Hossu" title="Iuliu Hossu">Iuliu Hossu</a>. Episcopul Valeriu Traian Frențiu a revenit la Oradea în <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1947" title="1947">1947</a>. Cuvântarea tânărului episcop, «Menirea episcopului» s-a referit la reînoirea suprafirească a omenirii prin oameni. „Preoția, ca organ supranatural al lui Dumnezeu în lume, are această sarcină. Împlinind voința Preafericitului Părinte și preferința P. S. Tale, zic: «Iată-mă.» Alături voi fi împreună «vestitor al făgăduințelor vieții» care este întru Cristos Isus și părtaș necazurilor Evangheliei... Sfințirea mea întru arhiereu nu o simțesc ca o urcare pe un tron bisericesc, ci ca o întronare pe cruce. Trebuie să predic Evanghelia celor mici și celor mari, pe toți să-i hrănesc cu pâinea Cuvântului dumnezeiesc. Să spun lumii că, răstignind adevărul, tăria se întunecă și pământul se cutremură; să spun celor mari ai pământului că, cinstind persoana lor, nu aprob viciile lor și dacă onorez noblețea în care s-au născut, nu datorez aceeași cinste pasiunilor în care trăiesc... <sup class="reference" id="_ref-1"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-1">[2]</a></sup> Episcopul Ioan Suciu s-a afirmat ca fiind unul dintre cei mari oratori ai Bisericii și ca un prieten de suflet al tinerilor. De aceea a fost cunoscut ca fiind episcopul tineretului. „Vorbind de cartea lui și a unui grup de colaboratori - <i>Mama</i> - scrie în prefața lucrării, la praznicul Adormirii Maicii Domnului din <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1944" title="1944">1944</a>, că ea «Nu se adresează numai mamelor, ci și taților, bărbaților legați de legământul Sfintei Căsătorii. E o carte pentru toți cei ajunși la maturitate, care au o răspundere în urzeala destinului vremelnic și spiritual al Neamului...»”<sup class="reference" id="_ref-2"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-2">[3]</a></sup>. „Cerea nu numai o pregătire de viață obișnuită, creștină, ci și una de luptă eroică pentru credință și Neam. Această cale e pregătită cu o abnegație de Părinte, de el și de toată ierarhia Bisericii Noastre" <sup class="reference" id="_ref-3"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-3">[4]</a></sup>În urma <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Dictatul_de_la_Viena" title="Dictatul de la Viena">Dictatului de la Viena</a>, de la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/30_august" title="30 august">30 august</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1940" title="1940">1940</a>, sub ocupația horthystă (<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1940" title="1940">1940</a> – <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1944" title="1944">1944</a>), a rămas la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea" title="Oradea">Oradea</a>, fiind persecutat, arestat pentru câteva zile, dar a rămas activ în vizitațiile canonice și a încurajat poporul discriminat, dându-i speranța eliberării de sub jugul străin. În anul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1942" title="1942">1942</a>, a mers, cu pașaport, la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti" title="București">București</a>, unde a avut o întrevedere cu Mareșalul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Antonescu" title="Ion Antonescu">Ion Antonescu</a>. I-a mărturisit Conducătorului Statului Român suferințele pe care le îndură românii sub ocupația horthystă, făcându-l atent la pericolele care pot apărea din partea Axei Roma - Berlin la adresa României și a Neamului românesc. În octombrie <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1944" title="1944">1944</a>, în condițiile derutei în care se aflau trupele horthyste și hitleriste, ca urmare a avansării Armatei Române și Sovietice, în <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ardeal" title="Ardeal">Ardeal</a>, pentru eliberarea teritoriului și poporului român de sub jugul străin, un grup de ofiței horthyști au vrut să-i împuște pe episcopul Ioan Suciu, pe preotul Eugen Foișor, precum și pe alți preoți uniți români.<sup class="reference" id="_ref-4"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-4">[5]</a></sup> " <i>În timpul retragerii, un ofițer ungur a intrat în palatul Episcopiei [de la Oradea, n.n.], însoțit de o puternică excortă. L-a scos afară pe episcop și pe secretarul acestuia, părintele Foișor. Căutând un pretext în explozia unui obuz de brand într-o stradă apropiată, l-au acuzat pe episcopul Ioan Suciu că a ținut legătura cu trupele române, cărora le-ar fi semnalizat poziția armatei maghiare. Cu toate că a dovedit că nu s-a mișcat din edificiu și nici mijloace de comunicare nu a avut, i-au pus la zid, atât pe arhiereu cât și pe secretarul acestuia. În spatele lor au plasat o mitralieră, gata să deschidă focul. Episcopul mi-a povestit cum el și cu secretarul și-au dat pe șoptite dezlegarea sacramentală și și-au încredințat sufletul Mântuitorului. În momentul când să se descarce mitraliera a căzut un alt proiectil în apropiere, așa că soldații au fost obligați să se adăpostească. În picioare stăteau numai cei doi condamnați la moarte. Spre norocul lor, în acel moment a intrat pe poartă un ofițer superior. Acela a întrebat ce se petrece. Căpitanul a raportat. Dar ofițerul superior a fost de altă părere. Execuția nu se poate face fără judecată, iar probele nu-s nici concludente, nici suficiente. Pe lângă aceasta, trupa trebuia să plece pentru operații militare mai urgente. Astfel s-au retras. Episcopul și secretarul s-au întors în biroul lor, necrezându-și ochilor că au scăpat. [...] Au rămas încredințați că numai Feciora Maria i-a salvat, invocând-o tot timpul cât au stat cu fața la zid. Episcopul Ioan Suciu ascăpat de horthyști, dar n-a scăpat de comuniștii români, frați de sânge și de neam...</i>"<sup class="reference" id="_ref-5"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-5">[6]</a></sup><br />
<h3><span class="editsection">[<a href="http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_Suciu_%28episcop%29&action=edit&section=4" title="Modifică secțiunea: Sub teroarea comunistă">modifică</a>]</span> <span class="mw-headline" id="Sub_teroarea_comunist.C4.83">Sub teroarea comunistă</span></h3>În anul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1947" title="1947">1947</a>, episcopul Ioan Suciu a fost numit de <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Scaun" title="Sfântul Scaun">Sfântul Scaun</a> în funcția de mare răspundere de <i>Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș</i>, până la clarificarea numirii, recunoașterii și instalării noului Mitropolit, ales în <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1946" title="1946">1946</a> în persoana episcopului <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Rusu" title="Alexandru Rusu">Alexandru Rusu</a> al Maramureșului, pentru care Guvernul comunist al lui <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Groza" title="Petru Groza">Petru Groza</a> refuza să-și dea acordul. Însă, recunoașterea de Mitropolit a lui <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Rusu" title="Alexandru Rusu">Alexandru Rusu</a> nu va avea loc niciodată. În această calitate de Administrator al Arhiedecezei de Alba Iulia și Făgăraș, a luptat, în mod susținut, să salveze școlile și celelalte instituții ale <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Rom%C3%A2n%C4%83_Unit%C4%83" title="Biserica Română Unită">Bisericii Române Unite</a> „naționalizate” de autoritățile comuniste instalate la putere cu concursul trupelor sovietice de ocupație. „Episcopul a combătut comunismul cu toată puterea sufletului său: «astăzi și în zilele ce vor urma - spune el - există un singur lucru pe care nu ai voie să-l faci, să fii trădător. Există un singur drum în viață care te îndepărtează de trădare, cel eroic. Numai pe această cale poți răscumpăra lumea» (<i>Eroism</i>). El obișnuia să le spună credincioșilor: «Bisericii Greco-Catolice îi lipsesc martirii. Îi lipsesc încă rănile Mântuitorului. Numai persecuția ne va putea oferi coroana martiriului și va putea arăta lumii întregi ce suntem noi de fapt: Fii și apostoli adevărați ai Bisericii!» El a urmat această cale a martiriului. Cu el s-a început prigoana împotriva <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Rom%C3%A2n%C4%83_Unit%C4%83" title="Biserica Română Unită">Bisericii Române Unite</a>. La <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/25_mai" title="25 mai">25 mai</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1948" title="1948">1948</a>, cu ocazia centenarului Adunării de la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/15_mai" title="15 mai">3/15 mai</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1848" title="1848">1848</a> de pe <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2mpia_Libert%C4%83%C8%9Bii" title="Câmpia Libertății">Câmpia Libertății</a> de la Blaj, a vorbit <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/BOR" title="BOR">Mitropolitul ortodox</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_B%C4%83lan" title="Nicolae Bălan">Nicolae Bălan</a> de la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Sibiu" title="Sibiu">Sibiu</a>, care a făcut un apel la "revenire la Ortodoxie". Erau prezenți <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Gheorghiu-Dej" title="Gheorghe Gheorghiu-Dej">Gheorghe Gheorghiu-Dej</a> și <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Groza" title="Petru Groza">Petru Groza</a>. Episcopului Ioan Suciu nu i s-a îngăduit să vorbească și a părăsit adunarea de pe <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2mpia_Libert%C4%83%C8%9Bii" title="Câmpia Libertății">Câmpia Libertății</a>. La <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/3_septembrie" title="3 septembrie">3 septembrie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1948" title="1948">1948</a> a fost depus din funcție prin decret guvernamental. Dar Episcopul nu și-a părăsit Arhidieceza. Și-a continut activitatea pastorală cu și mai multă intensitate.”<sup class="reference" id="_ref-6"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-6">[7]</a></sup> În toamna anului <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1948" title="1948">1948</a>, a făcut peste 600 de vizitații canonice și a predicat, sub ochii zbirilor comuniști, în satele arhidiecezei sale. A fost arestat și aruncat într-un beci fără lumină, umed și rece, fără să i se dea apă și mâncare, timp de două zile, pentru a fi intimidat. Apoi a fost eliberat și obligat să nu mai predice. Iată ce a relatat părintele Gheorghe Radeș din <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Berivoi,_Bra%C8%99ov" title="Berivoi, Brașov">Berivoi, Făgăraș</a>, (el însuși arestat și purtat prin vreo 12 închisori), martor al arestării episcopului Ioan Suciu: „La <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/28_octombrie" title="28 octombrie">28 octombrie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1948" title="1948">1948</a>, povestește el, Episcopul Suciu a fost în vizită canonică la parohia <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileni,_Bra%C8%99ov" title="Ileni, Brașov">Ileni</a>, iar apoi a binecuvântat lăcașul bisericesc din <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Berivoi,_Bra%C8%99ov" title="Berivoi, Brașov">Berivoii Mici</a>. Anunțat de Pr. Andrei Radeș (fratele autorului relatării) că a văzut mai mulți preoți greco-catolici la Miliția din Făgăraș, Episcopul Suciu a spus: - Aceste momente grele de persecuție, prin care trece Biserica noastră, sunt cele mai fericite momente din viața noastră creștină, dacă le vom ști folosi bine pentru apărarea credinței, sunt momente care ne vor servi sigur mai ușor la mântuirea sufletului. Episcopul Suciu a luat masa la preotul Gh. Radeș, unde urma să se odihnească peste noapte. La miezul nopții au ieșit amândoi să facă o vizită la Preasfântul Sacrament din biserică, după care s-au întors în casă. «După 1 noaptea o ceată de securiști ne-a devastat locuința. Doi dintre ei au intrat în dormitorul unde se afla canonicul Leon Sârbu și Părintele Govoran... Între timp alți doi securiști au intrat în camera în care se odihnea Preasfințitul. L-au ridicat și, legându-l la ochi, l-au dus într-o mașină ce se afla în stradă». Astfel a început pentru el calvarul închisorilor, Ministerului de Interne, Văcărești etc., până la punctul final, temnița din Sighet”<sup class="reference" id="_ref-7"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-7">[8]</a></sup>. După arestare, episcopul Ioan Suciu a fost dus la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Securitate" title="Securitate">Securitatea</a> de la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Sibiu" title="Sibiu">Sibiu</a>. După două zile, a fost dus la Ministerul de Interne de la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti" title="București">București</a>, unde a fost depus într-o celulă, în care se mai aflau episcopii <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Aftenie" title="Vasile Aftenie">Vasile Aftenie</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Hossu" title="Iuliu Hossu">Iuliu Hossu</a>, și <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Rusu" title="Alexandru Rusu">Alexandru Rusu</a>. De la București, a fost transportat la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoslavele,_Arge%C8%99" title="Dragoslavele, Argeș">Dragoslavele</a>, reședința de vară a Patriarhului ortodox, apoi la <i>mănăstirea ortodoxă de la Căldărușani</i>, transformată în lagăr. "<i>Pe când era la Căldărușani, a reușit să trimită câteva scrisori prin părintele Ciubotariu (călugăr ortodox convertit la greco-catolici) care a reușit să le ducă la Nunțiatură</i>".<sup class="reference" id="_ref-8"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-8">[9]</a></sup>De aici Ioan Suciu a fost ridicat în mai <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1950" title="1950">1950</a>, și dus, de acolo, din nou la București, în beciurile Ministerului de Interne, unde a fost supus anchetelor și unor groaznice torturi, iar apoi la închisoarea <i>Văcărești</i> și, de unde, în cele din urmă, în octombrie <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1950" title="1950">1950</a>, odată cu Episcopul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Ploscaru" title="Ioan Ploscaru">Ioan Ploscaru</a>, luat de la <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Jilava" title="Jilava">Jilava</a><sup class="reference" id="_ref-9"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-9">[10]</a></sup>, a fost transferat la penitenciarul la <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Sighet" title="Sighet">Sighetu-Marmației</a>, unde a fost internat. Acolo au fost duși și ceilalți episcopi din lagărul de la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_C%C4%83ld%C4%83ru%C8%99ani" title="Mănăstirea Căldărușani">Mănăstirea Căldărușani</a>. La <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Sighet" title="Sighet">Sighet</a> au fost adunați demnitarii vechii Românii (câteva mii), „de unde nu au mai ieșit decât pentru a ajunge în groapa comună a închisorii”.<sup class="reference" id="_ref-10"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-10">[11]</a></sup> Acolo, în închisoarea de la Sighet, episcopul Ioan Suciu a rămas între <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/28_octombrie" title="28 octombrie">28 octombrie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1949" title="1949">1949</a> și <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/27_iunie" title="27 iunie">27 iunie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1953" title="1953">1953</a>.<br />
<h2><span class="editsection"></span> <span class="mw-headline" id="Sf.C3.A2r.C8.99itul_vie.C8.9Bii">Sfârșitul vieții</span></h2>Episcopul Ioan Suciu se afla închis, alături de alți episcopi greco-catolici români, în celula 44 a închisorii de la <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Sighet" title="Sighet">Sighet</a>. „S-a purtat foarte dârz, dar iată cum i-a venit sfârșitul. Mi l-a relatat Monseniorul <a class="new" href="http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Coriolan_T%C4%83m%C4%83ian&action=edit&redlink=1" title="Coriolan Tămăian — pagină inexistentă">Coriolan Tămăian</a>, Ordinarius de Oradea: «În seara zilei de <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/26_iunie" title="26 iunie">26 iunie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1953" title="1953">1953</a>, noi, Episcop <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Cherte%C8%99" title="Ioan Cherteș">Ioan Cherteș</a>, Episcop <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Tit_Liviu_Chinezu" title="Tit Liviu Chinezu">Liviu Chinezu</a> și cu mine făceam de gardă (de câteva zile știam că va muri). Primul de gardă a fost Chinezu. Ceilalți ne-am culcat. Pe la miezul nopții, Suciu începe să recite cu glas înalt și răspicat <i>Tatăl nostru</i> și <i>Născătoarea</i>. Eu îl întrerupeam: - Stați, să nu ne audă gardianul de afară! În timpul acesta a venit la mine la pat Chinezu și mi-a spus că i se pare că Suciu nu e bine. M-am ridicat repede, am mers la el la pat, l-am pipăit, n-a reacționat, dar respira încă. I-am trezit rapid pe ceilalți din cameră, care s-au strâns în jurul patului său. Episcopul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Hossu" title="Iuliu Hossu">Iuliu Hossu</a> i-a dat dezlegarea sacramentală, eu i-am ținut într-o mână pulsul și pe cealaltă i-am pus-o pe piept, la inimă, până când aceasta n-a mai bătut. Era 1 fără 20 de minute, în ziua de <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/27_iunie" title="27 iunie">27 iunie</a> <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1953" title="1953">1953</a>”. Era vorba de ora 1 noaptea. "Episcopul Suciu fusese bolnav de stomac și i se refuzase orice îngrijire medicală, încât murise literalmente de foame. Trupul neînsuflețit a fost aruncat într-o groapă comună, fără sicriu... Un "cortegiu" compus dintr-un căruțaș, un sanitar și un gardian, l-a condus pe Episcopul Suciu până la groapa comună”<sup class="reference" id="_ref-11"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Suciu_%28episcop%29#cite_note-11">[12]</a></sup>. A trăit și a murit ca un sfânt. Mormântul din cimitirul Săracilor de pe malul <a class="mw-redirect" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Iza" title="Iza">Izei</a> a fost nivelat pentru a nu i se mai cunoaște locul. Cu adevărat a fost "Om trimis de la Dumnezeu și numele lui era Ioan". Nici astăzi nu se cunoaște locul exact al mormântului. Nu a fost judecat și nu a avut condamnare.<br />
<br />
<br />
<li><br />
<b>Hirotonit preot la Roma. Maghiarii vor sa-l execute</b><br />
Dupa absolvirea liceului a fost trimis la studii Teologice la Roma si primit in colegiul grec "Sfantul Atanasie". Cu ocazia promovarii doctoratului in Teologie, celebrul dominican Reginald Garrigou Lagrange l-a felicitat pe Ioan Suciu si i-a pus in deget inelul universitatii, lucru foarte rar, si un semn de deosebita apreciere.<br />
<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=6378917414624169432"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Dupa sase ani de studii la Institutul "Angelicum" a fost hirotonit preot, la Roma, la 29 noiembrie 1931. A fost hirotonit Episcop la Oradea pe 22 iulie 1940, ramanand in teritoriul cedat Ungariei impreuna cu alti doi ierarhi greco-catolici: Alexandru Rusu si Iuliu Hossu.<br />
In toamna anului 1944 a fost aproape sa fie executat de catre armata maghiara in retragere (Cristian Vasile-<a href="http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=408" target="_<br/>blank">Episcopul Ioan Suciu, in revista Memoria</a>).<br />
<br />
<b>Preocupat din primele clipe ale preotiei de tineret</b><br />
Episcopul Ioan Suciu a fost preocupat inca de la inceput de problema tineretului si a cailor pe care acesta mergea. Pentru a-i feri de capcana curentelor ateiste si a-i educa in spirit crestin, tanarul preot a infiintat revista Marianistul, destinata exclusiv copiilor. Revista a avut un puternic rasunet si a fost raspandita in toate scolile din Ardeal.<br />
<br />
Pr Suciu nu se multumeste cu acest succes si scoate cativa ani mai tarziu revista “Tinerimea Noua”, care se adresa unui cerc mai larg de adulti, inclusiv studentimii. Asa a inceput Apostolatul Tinerimii care avea sa fie continuat cu aceeasi ravna pana la moarte.<br />
Lucrarile parintelui: Eroism, Mama, Ranele Domnului, Viata Noua, Inginerul Nicoara etc.aveau sa se constituie in veritabile indrepatere de viata crestina pentru viata de familie si pentru cei mai in varsta<br />
<br />
<b>Conferintele lui umpleau salile. O viata plina de asceza</b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=6378917414624169432"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Renumele parintelui crescuse foarte mult de acum. La conferintele si simpozioanele tinute de el salile erau tot timpul arhipline de oameni de toate religiiile si de toate etniile. Succesul parintelui se datora si faptului ca stia sa-si adapteze adapteze discursul la nevoile noii generatii, avand un discurs suplu, cald si plin de dragoste.<br />
<br />
Viata Episcopului Ioan Suciu a fost una de asceza, de meditatie si de rugaciune. Intr-una din vizitatiile canonice ce le facea in parohii, intr-o dimineata a fost surprins ingenuncheat langa pat. Nu se dezbracase si nu a clintit asternutul. Se rugase toata noaptea, si numai prin rugaciuni si meditatie isi mai lasa capul pe asternut si atipea.<br />
<br />
Lupta lui impotriva celor ce-L batjocoreau pe Dumnezeu a fot cu adevarat eroica, preferand martiriul, in alternativa compromisului. "Eroul apara mersul spre Dumnezeu si moare sub bicele acelora ce vor sa zadarniceasca venirea Imparatiei pe pamant, in oameni si in afara de oameni, care stavilesc acest mers... Primul element al eroismului, al vietii eroice, este Colaborarea cu Dumnezeu" (Eroism).<br />
<br />
<br />
<b>Lupta deschis impotriva comunismului</b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: left;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=6378917414624169432"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<i>"Astazi si in zilele ce vor urma exista un singur lucru pe care nu ai voie sa-l faci, sa fii tradator. Exista un singur drum in viata care te indeparteaza de tradare, cel eroic. Numai pe aceasta cale poti rascumpara lumea" </i>(Eroism).<br />
Episcopul a combatut comunismul cu toata puterea sufletului sau inca de la inceputurile sale. Comisarii sovietici din Romania l-au trecut imediat pe lista neagra acuzandu-l ca vorbeste peste tot de ateismul si atrocitatile din Rusia.<br />
<br />
In predica tinuta cu prilejul Anului Nou 1947, Ioan Suciu nu se sfia sa plaseze numele lui Stalin intr-un context foarte putin favorabil liderului comunist de la Kremlin, iar peste cateva luni episcopul isi exprima in mod public speranta in schimbarea regimului politic din Romania (Cristian Vasile-Memoria).<br />
<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: left;"><tbody>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><a href="http://www.hotnews.ro/concursfoto/concursfoto_finala.php?ID_c=17"></a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
"Dupa 1 noaptea o ceata de securisti ne-a devastat locuinta. Doi dintre ei au intrat in dormitorul unde se afla canonicul Leon Sarbu si Parintele Govoran... Intre timp alti doi securisti au intrat in camera in care se odihnea Preasfintitul. Lau ridicat si, legandu-l la ochi, l-au dus intr-o masina ce se afla in strada".<br />
<br />
Astfel a inceput pentru el calvarul inchisorilor, Ministerului de Interne, Vacaresti etc., pana la punctul final, temnita din Sighet" (cf. A. Moisin, A biruit credinta, in "Magazin istoric", nr. 7/1994, p. 50). In acelasi timp au fost arestati toti episcopii Bisericii Romane Unite.<br />
<br />
<b> </b><br />
<br />
</li><br />
<li><b>A murit de foame. Recita cu glas tare crezul inainte de a-si da sfarsitul</b><br />
A fost transferat la penitenciarul din Sighetu Marmatiei, unde au fost dusi si ceilalti episcopi din lagarul de la Manastirea Caldarusani. Pr. A. Moisin, citandu-l pe monseniorul Coriolan Tamaian, descrie sfarsitul sfantului: "S-a purtat foarte darz, dar iata cum i-a venit sfarsitul..In seara zilei de 26 iunie 1953... faceam de garda (de cateva zile stiam ca va muri).<br />
<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: left;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=6378917414624169432"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Pe la miezul noptii, Suciu incepe sa recite cu glas inalt si raspicat Tatal nostru si Nascatoarea. Eu il intrerupeam: - Stati, sa nu ne auda gardianul de afara! In timpul acesta a venit la mine la pat Chinezu si mi-a spus ca i se pare ca Suciu nu e bine. M-am ridicat repede, am mers la el la pat, l-am pipait, n-a reactionat, dar respira inca.<br />
<br />
I-am trezit rapid pe ceilalti din camera, care s-au strans in jurul patului sau. Episcopul Iuliu Hossu i-a dat dezlegarea sacramentala, eu i-am tinut intr-o mana pulsul si pe cealalta i-am pus-o pe piept, la inima, pana cand aceasta n-a mai batut. Era 1 fara 20 de minute, in ziua de 27 iunie 1953".<br />
<br />
Episcopul Suciu fusese bolnav de stomac si i se refuzase orice ingrijire medicala, incat murise literalmente de foame. Trupul neinsufletit a fost aruncat intr-o groapa comuna, fara sicriu... Mormantul din cimitirul Saracilor de pe malul Izei a fost nivelat pentru a nu i se mai cunoaste locull.<br />
<br />
<b>Scrisoarea pastorala adresata tinerilor in ’48-un veritabil testament peste veacuri</b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=6378917414624169432"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
"Iubiti tineri, dragi inimii mele,<br />
<br />
....Cetatea Bisericii lui Cristos pe pamantul romanesc e lovita de fiii intunericului. Dar nu va infricosati, nu sovaiti...<br />
<br />
Sa nu scrieti pe paginile istoriei cuvintele las si tradator! Luptati, deci, pentru ce avem mai scump pe acest pamant. Luptati pentru patrimoniul de adevar vesnic si de Lumina; luptati pentru singurul mijloc de mantuire. Biserica lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu... Raspanditi evlavia catre inima neprihanita a Maicii Domnului. Inmultiti altarele ei in familii, duceti mai departe vestirea ei.<br />
<br />
Rugati-va Sfantul Rozar si faceti pe altii sa se roage. Providenta ne ofera un prilej unic de eroism, de sfintenie, de marturisire a convingerii crestine. Sa nu refuzam lui Dumnezeu si Patriei aceasta glorie sfanta. Dupa aproape doua mii de ani ne-a ajuns si noua randul...<br />
<br />
Eu insa nu pot crede ca neamul acesta si fiii Bisericii lui Cristos intre Romani sa formeze un sinistru iarmaroc de tradatori...<br />
<br />
Istoria da marire, sangele lui Cristos si al martirilor va striga sa nu fiti absenti si Domnul va cheama! In aceste umiliri, in aceste dureri si batjocuri, amenintari si lovituri, in aceste rani vor fi inmormantati vrajmasii lui Dumnezeu, iar daca va fi nevoie ii vom ineca in sangele nostru...<br />
Blaj, 13 octotmbie 1948. Semnat, Ioan, Episcopul sufletelor voastre"<br />
<br />
<br />
<b>M. Zaciu</b>- Vladicul cel tanar, in "Viata Crestina"<br />
<i>O viata exemplara. Poate cea mai pura si mai luminoasa din contemporaneitatea mea... Acest nou Sfant era numai iubire si jertfa. I sa dat sa le implineasca pe amandoua pana la capat"</i><br />
<br />
<br />
<b>Maria Hetco</b>-<a href="http://agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Evocare%20Episcopul%20martir%A0%20Ioan%20Suciu%20de%20Maria%20Hetco.htm" target="_<br/>blank">Episcopul Unit martir Ioan Suciu, in revista Agero</a><br />
<i>Episcopul Ioan Suciu, omul care a transmis si a trait sfintenia, era ca si Sfantul Francisc, fara antecedente, nascut pe pamant romanesc, pentru a fi mistuit in Sfintenia lui.<br />
<br />
O flacara teribila ardea in privirea, vorba sa, si in infatisarea sa fragila, subtirica, asemenea unei figuri de Giacometti, era o lumina si o blandete nemaiintalnita, un mare mistic, ce avea forta de a transmite o caldura, o combustie interioara fascinanta si atractie magnetica. Ioan Suciu, o viata exemplara, pura si luminoasa pentru toti cei care au avut darul de a fi contemporani.</i><br />
<br />
Biserica Greco-Catolica a deschis procesul de canonizare al Episcopilor Uniti martiri: Valeriu Traian Frentiu - Oradea, Iulian Hossu, Cluj-Gherla, Alexandru Rusu - Maramures, Ioan Balan - Lugoj, Ioan Suciu, auxiliar de Oradea, Alba Iulia si Fagaras, Vasile Aftenie - vicariatul Bucuresti si vechiul regat, Tit Liviu Chinezu - auxiliar de Blaj. Dosarul se afla inca in lucru la Vatican.<br />
<br />
Propunerea de canonizare a martirilor greco-catolici pentru neam si Hristos, arata diferenta de viziune si recunostina a ierarhilor acestei biserici in comparatie cu ierarhii BOR care tot amana luarea in discutie (cel putin) a canonizarii preotilor si martirilor ortdocsi din temnitele comuniste si nu numai. <br />
<br />
</li><br />
</div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-60377098287568515702010-09-24T02:13:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.871-07:00Marieta Iordache ( 1914 - 1963 )<h1 class="title">Maica Mihaela. Martirii din Nicoresti </h1><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxrrjC0fMI/AAAAAAAAAjE/5Qj7hme2mdE/s1600/marieta+iordache.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxrrjC0fMI/AAAAAAAAAjE/5Qj7hme2mdE/s1600/marieta+iordache.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxrsJLLcVI/AAAAAAAAAjI/y8IW-aH1O-Q/s1600/mihaela+ior2.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxrsJLLcVI/AAAAAAAAAjI/y8IW-aH1O-Q/s1600/mihaela+ior2.jpeg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxrtdhDZOI/AAAAAAAAAjM/XRziYOuMo9M/s1600/mihaela+iordache.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxrtdhDZOI/AAAAAAAAAjM/XRziYOuMo9M/s320/mihaela+iordache.jpg" width="240" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxruD2RHvI/AAAAAAAAAjQ/TMl4d-6SQf4/s1600/mihaela+iordache4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxruD2RHvI/AAAAAAAAAjQ/TMl4d-6SQf4/s320/mihaela+iordache4.jpg" width="160" /></a></div><div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Maria Iordache s-a nascut la data de 15 noiembrie 1914 in localitatea Nicorestii Tecuciului, judetul Galati. Parintii, Maria si Alexandru, mai aveau un fiu, pe Badia Nicoara Iordache, si o fiica, Ana. Toti trei aveau sa treca prin torturi si chinuri.<br />
<br />
Nicorestii Tecuciului au dat neamului romanesc si alti marturisitori: Preotul Tanasache Alexandrescu, Preotul Costache Olaru, Parintele Ion Filotei Movileanu, Barladeanu Toma - toti trecuti prin iadul temnitelor comuniste ptr apararea neamului si a Crucii.<br />
<br />
<b>Studiile</b><br />
Marieta copilareste in statul natal unde urmeaza scoala primara si secundara. Liceul il va incepe la Dej, apoi la Liceul Domnita Elena din Bucuresti. In anul 1934 intra la Academia Nationala de Educatie Fizica pe care o va termina in 1938. Intre timp audiaza si cursurile Facultatii de Filosofie.<br />
<br />
In acesti ani intra in Miscarea Legionara (Nicoara era fruntas legionar, iar sora Ana, casatorita cu Victor Chirulescu, legionar si el, fusese cununata de Corneliu Codreanu).<br />
<br />
<b>Mainile ii erau aspre ca o perie si pline de rani</b><br />
S-a implicat in toate activitatile: lucreaza benevol intr-un restaurant legionar iar vara participa la taberele de munca. Un batran povestea ca a cunoscut-o cand Marieta se intorcea in Bucuresti, dupa o tabara de munca; dand mana a constat ca mainile ei erau aspre ca o perie de sarma si pline de rani de la muncile taberei.<br />
<br />
<b>Prima arestare - evadeaza din lagar si-si fisureaza coloana</b><br />
La o manifestatie facuta pe stadion in cinstea regelui Carol al II-lea, Marieta se desprinde din grupul sau si luand microfonul din fata scenei unde se afla regele afirma ca arestarea lui Codreanu este o facatura<br />
(in vara lui 1938, dupa ce acesta fusese condamnat) si-l acuza pe Carol de dictatura si abuzuri.<br />
<br />
Intreaga manifestatie este data peste cap, iar ceea ce trebuia sa fie o manifestare de simpatie pentru rege se transforma intr-un balci aducandu-l pe Carol intr-o criza de nervi. Este arestata imediat.<br />
<br />
Batuta si anchetata de Siguranta, Marieta este dusa la Suzana (ca alte manastiri - Tismana, Dragomirna, Sadaclia, Dragu si altele - fusese transformata in lagar prin decizia abuziva si revoltatoare a Patriarhului de atunci - care era si prim ministru - Miron Cristea) acolo unde se gaseau deja arestate o parte din femeile legionare.<br />
<br />
Evadeaza in 15 august sarind de la inaltime; cu toate ca isi fisureaza coloana reuseste sa ajunga la Brasov. Deoarece autoritatile hotarasc in scurt timp sa desfiinteze lagarul, sefii lui nu declara evadarea ei, asa ca nu va fi pedepsita.<br />
<br />
<b>Fratele ei este asasinat in timp ce rostea "Tatal nostru". Mircea Eliade si Nae Ionescu scapa</b><br />
In timpul prigoanei regimului carlist, fratele ei, Iordache Nicoara este impuscat alaturi de legionarii din lagarul de la Miercurea Ciuc in timp ce rosteau "Tatal nostru". In lagarul de la Miercurea Ciuc au mai fost inchisi si Mircea Eliade, Nae Ionescu, Anghel - arhim Arsenie - Papacioc, dar acestia scapa de executie.<br />
<br />
Marieta se intoarce acasa si frecventeaza Manastirea Vladimiresti (aflata in apropiere).<br />
<br />
Dupa 6 septembrie 1940 preia sefia Cetatuilor. Asistand la deshumarea Capitanului, se hotaraste sa se retraga la manastire, dar cumnatul ei, devenit ministru al agriculturii, o convinge sa sprijine efortul de refacere a tarii aflata in ruine. Va lucra ca voluntara la dispensarul legionar.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><img border="0" src="http://arhivamedia.hotnews.ro/images/articole/img_83065.jpg" /></a></td></tr>
<tr><td>Maica Mihaela la Vladimiresti</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<b>Ferma dupa model monahal</b><br />
Preda conducerea Cetatuilor si organizeaza o ferma dupa model monahal (pe pamantul cumnatei sale): crescand animale, lucrand pamantul, avand tesatorie si ingrijind de copii orfani.<br />
<br />
<b>Intrarea in monahism</b><br />
Marieta hotarase sa se calugareasca "pentru ca Miscarea Legionara sa-si aduca si ea aportul la rugaciunile celor o suta de fecioare pentru salvarea neamului romanesc" (Alexandrina Teglariu Voinea). Cu toata opozitia parintilor sai, pe 22 septembrie 1942 intra in Vladimiresti sub numele de sora Maria. In mai 1944 devine rasofora iar doi ani mai tarziu este tunsa la monahism ca Maica Mihaela.<br />
<br />
Fiind singura fata cu studii superioare, preia actele manastirii, devenind secretara si participand activ la organizarea obstii.<br />
O scrisoare a staretei de la Vladimiresti povesteste despre smerenia si dragostea de semeni a Marietei: <i>”Cand porumbul din jurul manastirii era crescut destul de mare, se ducea si facea acolo rugaciuni si mii de metanii.<br />
<br />
Mergea la ascultarile cele mai grele, desi avusese candva fracturata coloana vertebrala; si ca sa nu carteasca celelalte surori, de exemplu la secerat, secera in genunchi, pana-i sangerau.<br />
<br />
Cand la bucatarie era vreo mancare (sarmale) de trebuia noaptea sa fie fiarta pentru a doua zi, toate surorile plecau, se stia ca numai sora Maria se oferea sa aiba grija de mancare, desi ziua muncea din greu, sau mergea cu oile pe ger, vant sau ploaie. Cand pleca cu oile, lua in traista o bucata de mamaliga si, de era ger, venea cu ea inghetata tun.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Postea zile-n sir, daca o nemultumea ceva; niciodata nu se supara, iar pentru toate imprejurarile gasea un raspuns. A cerut ingaduinta sa nu stea cu obstea la masa si, timp de un an de zile, se aseza la masa dupa ce maicile si surorile ieseau din trapeza, de manca numai resturile ce le ramaneau lor. Dar mancarea nu era indestulatoare, asa ca prea multe firimituri nu gasea.<br />
<br />
Cu timpul, Maicuta si fetele lasau anume pe masa ceva de mancare. In chilie nu se invelea noaptea, pe motiv ca nu avea plapuma adusa de acasa.<br />
<br />
Afland familia de aceasta, i-a adus o plapuma de matase, foarte frumoasa, dar nici acum nu s-a invelit cu ea, ci a dat-o la staretie, pentru oaspeti - pe motivul ca nu se cade calugarului sa se simta bine sub o astfel de plapuma...Toata viata i-a fost numai de sacrificiu, pana la sfarsitul ei mucenicesc”.</i><br />
<br />
<b>Tabara legionara in timpul comunistilor</b><br />
In anul 1945 Manastirea Vladimiresti a gazduit ultima tabara de munca: vara intreaga fetele conduse de Titi Gata (sefa Cetatuilor) au modelat caramizile necesare constructiilor de la Vladimiresti. Maica Mihaela muncea cot la cot si lua parte la sedinte: “De dimineata se framanta lutul pentru caramizi. Apoi il turnam in foame si il rasturnam sa se usuce...<br />
<br />
Dupa masa, ne adunam toate la un loc. Mai tarziu venea si Sora Maria la noi. Niciodata n-am sa uit aceste seri de la Vladimiresti. Ele incepeau cu o sedinta in care se dezbateau diferite probleme de educatie si ideologie”. (Alexandrina Teglariu Voinea).<br />
<br />
<b>Inchisorile Maicii Mihaela</b><br />
Securitatea intervine in forta la manastirea Vladimiresti - care adunase in jurul sau mii de credinciosi - in noaptea de 30 martie 1955. Soldatii inarmati s-au napustit mai intai in chilia Maicii Mihaela, dar obstea refugiindu-se in biserica, au intrat si acolo. Cand au indreptat armele spre Sfanta Masa, Marieta s-a asezat in fata sfintelor usi, cu bratele intinse, si i-a oprit.<br />
<br />
Intai a fost dusa la penitenciarul Galati. Tot acolo primeste si condamnarea la 25 de ani munca silnica si degradarea civica. Ia drumul temnitelor trecand prin Miercurea Ciuc, Jilava, Arad, din nou Jilava, pentru a face in 1961 ulimul drum la Miercurea Ciuc. Este repartizata la munca.<br />
<br />
Continua sa marturiseasca crezul legionar si in detentie: <i>“Era in anul 1958... Inainte de a pleca legionarele raspandite in toate celulele au fost adunate aici, ea m-a rugat sa le spun in cateva cuvinte ce a fost Miscarea Legionara, ce a vrut ea, cine a fost Capitanul, ce drum a avut Legiunea...”</i> (Sofia Cristescu Dinescu).<br />
<br />
<b>S-a stins in aprilie 1963, paralizata, batuta si plina de sange</b><br />
Anchetata in legatura cu fenomenul Vladimiresti si cu apartenenta la Miscarea Legionara, Maica Mihaela sufera batai si privatiuni; imbolnavindu-se grav, paralizeaza.<br />
<br />
Marieta era o raza de speranta si un semn de la Dumnezeu; astfel, pentru ca mentinea moralul inchisorii a fost izolata. Dar prin intermediul alfabetului morse rugaciunile si informatiile treceau prin pereti. Asa s-a aflat ca intr-o seara Maica Mihaela, iertata de Dumnezeu, s-a stins in aprilie 1963, paralizata, batuta si plina de sange - martor al suferintei ei fiind doctorita Medeea Hanutu.<br />
<br />
Marieta presimtise ca Ciucul ii va fi cavou; in 1961, pe cand era transportata de la Jilava la Mircurea Ciuc, Marieta marturisise Vioricai Stanuletiu Calinescu: "Ma duc sa mor si eu acolo unde a murit fratele meu" (tot la Miercurea Ciuc fusese martirizat si Nicoara, fratele ei, in urma cu aproape 24 de ani). Dar in ce loc este ingropat (aruncat) trupul Marietei nu se stie.<br />
<br />
<b>Ultimele ganduri</b><br />
„Vor veni multi care va vor sili sa recunoasteti ca Miscarea a avut un drum gresit si ca tot restul luptei a fost o ratacire. Tuturor acestora le veti raspunde raspicat: Ei nu au gresit. Ei ne-au scos din fundul unei adanci prapastii de intuneric, dezmat si necredinta. Au aprins o faclie si am mers cu totii tinta spre ea.<br />
<br />
Daca am gresit ca am scos sabia, am si acceptat sa fim rapusi prin ea si este adevarat ca au curmat vieti de oameni pe care nu aveam dreptul sa le frangem. Dar astazi, ridicati pe jertfele scumpe ale celor ce ne-au fost calauze, vedem cararea cea adevarata si suntem siguri de lumina. Am vorbit despre Hristos si am mers in parte, dupa puteri, pe urmele Lui.<br />
<br />
Acum suntem total ai lui Hristos si, alaturi de El, drumul nostru inseamna dragoste si lasarea tuturor celorlalte, inclusiv a razbunarii, pe seama lui Dumnezeu, iar grija noastra sa fie una singura: aceea de a cunoaste voia Lui si apoi de a o indeplini intocmai”.<br />
Acest mesaj a fost transmis de Maica Mihaela prin viu grai din inchisoarea Miercurea Ciuc.<br />
<br />
Se bucura de o mare cinstire, fiind trecuta cea dintai pe Monumentul ridicat in Cimitirul de la Miercurea Ciuc de fostele detinute politice pentru cele ce au indurat temnita si chinuri incununate cu jertfirea vietii in timpul regimului comunist. </div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-40923427155872364902010-09-24T02:00:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.872-07:00Vladimir Ghika ( 1873 -1954 )<h1 class="title">Monseniorul Ghika - "Marele vagabond apostolic" </h1><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqC6_TkQI/AAAAAAAAAig/AVQiVXuxONw/s1600/vladimir+ghika.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqC6_TkQI/AAAAAAAAAig/AVQiVXuxONw/s1600/vladimir+ghika.jpg" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqEcBcMbI/AAAAAAAAAik/RlDk_pnqSPE/s1600/vladimir+ghika2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqEcBcMbI/AAAAAAAAAik/RlDk_pnqSPE/s320/vladimir+ghika2.jpg" width="303" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqIEVElLI/AAAAAAAAAio/LJKwQ_Alw6k/s1600/vladimir+ghika3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqIEVElLI/AAAAAAAAAio/LJKwQ_Alw6k/s320/vladimir+ghika3.jpg" width="216" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqKKQKgkI/AAAAAAAAAis/DxasL1Xlsmk/s1600/vladimir+ghika4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="230" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqKKQKgkI/AAAAAAAAAis/DxasL1Xlsmk/s320/vladimir+ghika4.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqKr47feI/AAAAAAAAAiw/s65OhW9Mh1g/s1600/vladimir+ghika5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqKr47feI/AAAAAAAAAiw/s65OhW9Mh1g/s320/vladimir+ghika5.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqLsKWYaI/AAAAAAAAAi0/_Hc9-JgHmcE/s1600/vladimir+ghika+6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqLsKWYaI/AAAAAAAAAi0/_Hc9-JgHmcE/s320/vladimir+ghika+6.jpg" width="234" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqMf2MB3I/AAAAAAAAAi4/ofsiRzXB32U/s1600/vladimir+ghika+pasaport.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="282" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqMf2MB3I/AAAAAAAAAi4/ofsiRzXB32U/s320/vladimir+ghika+pasaport.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqNDSWkMI/AAAAAAAAAi8/_TKpxCGGFho/s1600/vladimir+ghika+pasaport.jpg+4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="285" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqNDSWkMI/AAAAAAAAAi8/_TKpxCGGFho/s320/vladimir+ghika+pasaport.jpg+4.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqOF21D1I/AAAAAAAAAjA/x6ASCK-hEQA/s1600/VladimirGhika2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br />
</a></div><br />
<div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1039692" style="border: 0pt none;" width="0" /> <b><a href="http://www.vladimirghika.ro/fotografie/index.php" target="_blank">Fotografii, gravuri, desene si picturi cu Monseniorul Ghika</a></b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<b>Nepotul ultimului domnitor al Moldovei</b><br />
<br />
Nascut in ziua de Craciun a anului 1873 la Constantinopol (astazi Istambul - Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Voda (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotentiar) si al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendenta din Henric al IV-lea, regele Frantei).<br />
<br />
A fost botezat si miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasa foarte atasata de Biserica Ortodoxa, fapt ce va conduce dupa trecerea acestuia la catolicism la o ruptura cu familia (<a href="http://www.vladimirghika.ro/mons.Ghika/pe_scurt.php" target="_<br/>blank">www.vladimirghica.ro</a>).<br />
<br />
<b>Studii de stiinte politice si teologie</b><br />
<i>"Occidentul se roaga, Orientul adora! Poporul roman are o misiune de mediator intre Occident, prin originea sa latina, si Orient, prin evlavia sa adoratoare."</i> (<a href="http://www.literaturasidetentie.ro/detentia/carte_3.php" target="_<br/>blank">www.literaturadedetentie.ro</a>)<br />
<br />
Din 1895 urmeaza Faculattea de Stiinte Politice de la Paris. In paralel va frecventa cursuri de medicina, botanica, arta, litere, filozofie, istorie si drept.<br />
<br />
Se intoarce in Romania datorita anghinei pectorale, unde isi va continua studiile pana in 1898 cand merge la Roma unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor in Roma, Angelicum, acum petrecandu-se si trecerea sa la catolicism.<br />
<br />
<b>Papa Pius al X-lea il sfatuieste sa renunte la ideea calugariei. "Marele vagabond apostolic".</b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=4092342715587236490"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Dorea sa devina preot sau calugar, insa Papa Pius al X-lea l-a sfatuit sa renunte la idee, macar pentru o perioada, si sa se dedice apostolatului ca laic. Si-a desfasurat activitatea extraordinara in toata lumea, la Bucuresti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires... Mai tarziu, in gluma, papa Pius al XI-lea il va numi „marele vagabond apostolic”. Devine astfel unul din pionierii apostolatului laical.<br />
<br />
<b>Pune bazele primul dispensar gratuit din tara</b><br />
Intors in tara, se dedica operelor de caritate si deschide primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la Bucuresti, pune bazele marelui spital si sanatoriu Sf. Vincentiu de Paul, infiintand astfel primul spital gratuit din Romania si prima ambulanta, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din Romania.<br />
<br />
Participa la serviciile sanitare in razboiul balcanic din 1913 si se dedica fara frica ingrijirii bolnavilor de holera la Zimnicea.<br />
<br />
In timpul primului razboi mondial s-a ocupat, de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculosii din ospiciul din Roma, de ranitii de razboi, trecand de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturalete surprinzatoare.<br />
<br />
<b>Primul preot roman biritual</b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=4092342715587236490"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
In 7 octombrie 1923 este sfintit preot la Paris de Cardinalul Dubois, Arhiepiscopul locului; isi va desfasura ministerul sacerdotal in Franta pana in 1939. Deoarece inima ii era in Romania, cere privilegiul de la Papa de a putea celebra in cele doua rituri: latin si bizantin, privilegiu care i se acorda la scurt timp dupa hirotonire, devenind astfel primul preot roman biritual.<br />
<br />
I se incredinteaza o parohie intr-o mahala saracacioasa si periculoasa a Parisului, Villejuif, unde se daruieste schimband din temelii spiritul cartierului. In 1930, cand se imbolnaveste, este retras si este numit Rectorul Bisericii Strainilor din Paris.<br />
<br />
La 13 mai 1931 este numit de Papa Protonotar apostolic. Ezita sa primeasca aceasta numire deoarece la intrarea in randul clericilor facuse votul de a nu accepta niciodata demnitati ecleziastice. O primeste totusi, facand observatia ca „nimic nu se va schimba in felul meu de viata, va fi doar o panglica ingusta adaugata la reverenda.”<br />
<br />
<b>Arestat de comunisti</b><br />
<br />
Dupa venirea la puterebolsevicilor refuza sa plece cu trenul regal dorind sa ramana alaturi de compatriotii si enoriasii sai. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzatia de „inalta tradare” si intemnitat la Jilava unde este amenintat, batut pana la sange, torturat. Un an mai tarziu are loc procesul.<br />
<br />
ca urmare a tratamentului bestial la care a fost supus pe toata durata detentiei va trece la cele vesnice pe data de 16 mai 1954.<br />
<br />
<b>Mormantul sau se afla la cimitirul Bellu Ortodox</b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Dupa moartea sa, in 1954, trupul monseniorului Ghika a fost depus in cimitirul din apropierea inchisorii Jilava. In 1968, urmasii sai i-au luat ramasitele pamantesti intr-un Trabant si le-au dus la mormantul familiei in cimitirul Bellu Ortodox, unde se afla si astazi.<br />
<br />
Crucea in stil brancovenesc ce se afla la capataiul mormantului a fost ridicata in mai 1999 de arh. Marcu Anghel fiind sprijinit in aceasta de Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti.<br />
<br />
Liniile majore ale invataturii religioase a Monseniorului Ghika, asa cum ne-o infatiseaza Elisabeth de Miribel in "Memoria tacerilor"* s-ar putea rezuma astfel: <i>„Du-te si-l cauta pe cel care nu indraznea sa te astepte. Daruieste-i aceluia care nu-ti cere. Iubeste-l pe cel ce te respinge"</i>.<br />
<br />
Pentru ca el a trait, la un nivel superior de spiritualitate, prezenta lui Dumnezeu in el si pentru ca intreaga sa fiinta era parca stearsa, pentru a lasa sa transpara lumina de Sus. (<a href="http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/hegemonia/docs/cap9.htm" target="_<br/>blank">www.procesulcomunismului.com</a>)<br />
<br />
<a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqOF21D1I/AAAAAAAAAjA/x6ASCK-hEQA/s1600/VladimirGhika2.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJxqOF21D1I/AAAAAAAAAjA/x6ASCK-hEQA/s320/VladimirGhika2.jpg" width="218" /></a><br />
<b>Dosarul cu <a href="http://www.vladimirghika.ro/beatificare/index.php" target="_<br/>blank">propunerea de beatificare/canonizare</a> a moneseniorului Ghika se afla in lucru la Vatican, dovezile privind viata sa traita in sfintenie fiind coplesitoare.</b><br />
<br />
<br />
<li><i><a href="http://www.vladimirghika.ro/scrieri_despre_Ghika/index.php" target="_blank">Scrieri despre mons. Ghika</a></i><br />
</li><br />
<br />
<br />
<br />
<li><i><a href="http://www.vladimirghika.ro/scrieri_Ghika/index.php" target="_blank">Scrierile monseniorului Ghika</a></i></li><br />
<br />
<br />
</div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-61150049809764850562010-09-23T16:53:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.872-07:00Andrei Ciurunga ( 1920 - 1924 )<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvod0tFVgI/AAAAAAAAAiQ/lqU4xdYz6LQ/s1600/img_85336.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvod0tFVgI/AAAAAAAAAiQ/lqU4xdYz6LQ/s320/img_85336.jpg" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvofzrj6fI/AAAAAAAAAiY/1GgY_xA2O-E/s1600/ciurunga.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvofzrj6fI/AAAAAAAAAiY/1GgY_xA2O-E/s320/ciurunga.jpg" /></a></div><br />
<h1 class="title">Andrei Ciurunga - poetul pe schimbul caruia a inviat Hristos </h1><br />
<div id="articleContent" style="font-size: 12px;"> <img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1030532" style="border: 0pt none;" width="0" /> <b>Copilaria si studiile in Basarabia</b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Robert Eisenbraun s-a nascut in orasul Cahul (astazi in Basarabia) la 28 octombrie 1920 intr-o familie de colonisti germani. Tatal sau, Herman Eisenbraun, era profesor de limba germana. Tanarul Robert va incepe studiile in orasul natal, de unde va pleca la Bolgrad pentru a urma ultima clasa de liceu.<br />
<br />
Debutul sau literar va avea loc in anul 1932, in cadrul Liceului pe care l-a frecventat in Cahul, Ioan Voda. Prima sa poezie avea ca subiect Unirea Principatelor Romane. Debutul editorial se produce in 1936, cu placheta de versuri Melancolie. Ulterior incepe sa publice in cateva reviste: Basarabia, Basarabia literara, Raza. Publica la Chisinau in 1944 cartea de poezii Cantece de dor si de razboi.<br />
<br />
<b>In Braila - Prima arestare</b><br />
<br />
Cel de-al doilea Razboi Mondial aducea cu sine pierderea Basarabiei. O data cu retragerea trupelor romane impinse dincoace de Nistru de puhoiul sovietic, familia Eisenbraun trece granita in Romania, stabilindu-se la Braila (1944), Robert sperand sa scape de NKVD, care-l haituia. Robert continua sa scrie, publicand in cateva reviste brailene cu pseudonimul Robert Cahuleanu.<br />
<br />
Intr-unul din articolele sale plublicat in Expresul, in noiembrie 1945, ii indeamna pe romani sa respinga comunismului. Este arestat ca unul din „autorii morali” ai manifestatiei din 8 noiembrie 1945.<br />
<br />
Aceasta manifestatie, pregatita de tineretul universitar, care avea ca scop sarbatorirea zilei onomastice a regelui Mihai, a devenit rapid o ampla miscare de sustinere a monarhiei si de respingere a regimului comunist. In urma interventiei in forta a autoritatilor manifestatia s-a soldat cu zeci de morti, raniti si sute de arestari. Poetul va fi eliberat dupa 29 de zile de arest.<br />
<br />
<b>Isi schimba numele in Andrei Ciurunga</b><br />
In anul 1946 Robert Eisenbraun hotaraste sa isi schimbe numele in Andrei Ciurunga. Noul nume a fost ales la intamplare dintr-o carte de telefoane.<br />
<br />
In 1947 isi tipareste fara stirea cenzurii, un volum de versuri puternic colorat anticomunist, intitulat: Poeme de dincoace. Este denuntat de un cunoscut, dar nu va fi arestat atunci.<br />
<br />
<b>In Bucuresti - A doua arestare</b><br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
In 1949 hotaraste sa plece in Bucuresti unde va fi angajat la revista Flacara, va mai colabora cu publicatiile: Contemporanul, Viata Romaneasca, Ateneu, Ramuri, Tribuna, Vatra, Viata militara, Urzica, Rebus. Este arestat la 2 februarie 1950, in urma altui denunt, al unui coleg si va primi o condamnare de 4 ani pentru „crima de uneltire impotriva pacii”.<br />
<br />
Intre timp, volumul incriminatoriu fusese distrus, drept pentru care a fost condamnat pentru volumul mult mai vechi Cantece de dor si razboi.<br />
<br />
<b>Va trece prin penitenciarele Uranus, Galati, Jilava si prin lagarele „cumplitului Canal”: Peninsula si Gales.</b><br />
<br />
In Jilava ajunge in vara lui 1951 si povesteste ca cea mai grea tortura a fost foamea: "Intr-o buna zi, plimbarea obisnuita s-a suspendat: ni se adusesera in curte zeci de saci de cartofi pe care trebuia sa-i sortam. Unii dintre noi, cei mai flamanzi, care au mancat atunci cartofi cruzi «la discretie», s-au imbolnavit grav, iar doi au si decedat".<br />
<br />
De la Jilava a luat drumul Canalului, unde sute de mii de detinuti politici isi ispaseau „vina” de a se impotrivi comunismului. Traind in baraci neinclzite, fara asistenta medicala, sub bataile si torturile diabolic inventate de brigadieri, intelectualii si preotii romani erau fortati sa taie albia viitorului Canal Dunare - Marea Neagra.<br />
<br />
In mijlocul acestui iad poezia lui Ciurunga a fost ca un balsam pentru sufletele zdrobite ale romanilor, asa cum de la Aiud un alt mare poet al temnitei, Radu Gyr salva suflete prin versuri. Toata durerea unui neam fortat la robie transpare din versurile poeziei Canalul, care i-au adus lui Ciurunga supranumele de “Poet al Canalului”.<br />
<br />
<b>Poezii scrise pe sapun, saci de ciment sau pieptare</b><br />
<br />
Poeziile erau scrise initial pe hartia sacilor de ciment sau pe placi de sapun si circulau prin viu grai. In timp, a desoperit o metoda ingenioasa pentru a pastra poeziile:<br />
<br />
<br />
Cu toata slabiciunea germanului pentru curatenie, nu dezbraca pieptarul-biblioteca niciodata, incat intr-o noapte, rugat sa-l scarpine pe spinare, camaradul Gulan a gasit printre manuscrisele sale interzise... un soarece. Iata deci si soareci de biblioteca intr-un lagar fara carti”. (Nina Negru - Gazeta Bibliotecarului, Chisinau)<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
La Canal se lucra aproape continuu, treziti din noapte detinutii luau in fuga “ceaiul” - apa colorata cu putin zahar - si o bucata de paine de 100-200 grame, apoi erau transportati aproape pe intuneric in siruri fantomatice dincolo de gardul de sarma ghimpata.<br />
<br />
Acolo, in ger cumplit sau calduri toride, mii de schelete vii sapau, carau piatra si pamant pana seara cand erau aduse inapoi la baraci, unde primeau o zeama fara calorii si unde incepea reeducarea prin bataie si durere.<br />
<br />
<b>Pe schimbul lui a inviat Hristos</b><br />
In timpul noptii o parte din ei asigurau paza perimetrului:<br />
<i>“Andrei Ciurunga, poetul, era planton intr-o noapte. Singur alesese sa stea treaz de la 11 noaptea la 1 dinspre zi: ravnea cu mare arsita sufleteasca sa auda clopotele Invierii sunand si rasunand zglobiu dinspre mica biserica din Valea Neagra. Cand aceasta se implini, se socoti vrednica sluga a Domnului sau Hristos, fecioara inteleapta care-l primise pe mire dupa cuviinta.<br />
<br />
Il rugasera si cativa dintre prieteni sa-i trezeasca pentru a ciocni cate un ou nevopsit, primit in pachet de acasa si a-si face urarile cuvenite si imbucuratoare.<br />
<br />
Mai trecu ce mai trecu si se pomenira ca intra caraliul in dormitorul coloniei unde-si ispaseau condamnarile. Proaspetii desteptati se adancira sub paturi si se pusera pe un sforait vartos. Datoria celui de planton era sa cuvanteze: „Domnule (gradul), sunt plantonul schimbul doi in baraca E4. In timpul schimbului meu nu s-a intamplat nimic. Raporteaza detinutul Cutare”.<br />
<br />
Insa Andrei Ciurunga era prea cutremurat de evenimentul cosmic ce tocmai avusese loc. Asa incat nu se putu pazi de a marturisi: <b>„Domnule (gradul), sunt plantonul schimbul doi in baraca E4. In timpul schimbului meu a inviat Hristos!</b></i>”<br />
<br />
Pe loc a fost dus si inchis in carcera ingusta din curte. A ramas acolo, cum povesteste, „trei zile incheiate, cat au durat sarbatorile Pastilor". Trebuie stiut ca hrana i se compunea, in conditiile noi, dintr-un sfert de paine pe zi si-o cana de apa. Atat.<br />
<br />
Iar de dormit, n-o putea face decat sprijinindu-si spinarea pe unul dintre peretii carcerii sau ghemuindu-se ca un caine pe glodul de pe jos, fiindca noua locuinta era prea nespatioasa” (Mihai Radulescu, Pateric al Inchisorilor Romane).<br />
<br />
<b>Eliberat si rearestat</b><br />
<br />
In 13 mai 1954 Ciurunga este eliberat, dupa ce mai efectuase inca 100 de zile supliment fata de condamnarea oficiala. S-a intors in Bucuresti unde statutul de fost detinut politic nu ii permite sa detina decat slujbe precum acelea de om de serviciu, portar, magazioner de santier si abia dupa ce a mai trecut ceva timp, contabil si pedagog pentru elevii de liceu.<br />
<br />
Reuseste chiar sa publice cate ceva, folosind diferite pseudonime: Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Gradinaru etc., in revistele Rebus si Urzica.<br />
<br />
<b>A treia arestare-cand poezia era o crima</b><br />
In anul 1958 autoritatile stabilesc relatia intre versurile care circulau printre condamnatii de la Canal si persoana lui Andrei Ciurunga. Este arestat din nou la 28 noiembrie 1958, primind o condamnare de optsprezece ani de munca silnica, pentru ca ar fi lasat sa circule poemele concepute la Canal.<br />
<br />
Executa pedeapsa in Balta Brailei si la Gherla, pana la decretul de amnistie din 1964, cand toti detinutii politici sunt eliberati.<br />
<br />
<i>„Poetul, condamnat pentru crima nemaiauzita de a scrie poezii, a elaborat in conditii inumane o poezie care l-a salvat ca fiinta umana si l-a inaltat mult in cartea literelor romanesti”</i> (Pan Izverna). Versurile - care i-au intarit pe cei istoviti si muribunzi - le-a plamadit un om putin la trup pe care numai un miracol divin l-a scapat din ororile cumplite prin care a trecut.<br />
<br />
Multe constiinte se pot umbri daca nu vor sti sa multumeasca indeajuns pentru faptul ca altii au putut si au stiut sa-si asume suferintele pentru neam si credinta, care l-au dus si pe Robert Cauhleanu la biruinta.<br />
<br />
Robert Cahuleanu se inscrie in randul marturistorilor temnitelor comuniste care prin vers au incurajat pe camarazii lor de suferinta si au lasat memoriei noastre marturie peste veac, alaturi de .<br />
<br />
<br />
<b>1964-2004</b><br />
In 1967 Andrei Ciurunga este reprimit in Uniunea Scriitorilor si va incepe sa-si publice opera, bineinteles atat cat ii va permite cenzura.<br />
<br />
Intre volumele publicate - in total, 22 la numar - in acesta perioada amintim: Decastihuri (1968), Vinovat pentru aceste cuvine (1972), Argumente impotriva noptii (1976), Echivalente (1978), Gestul impacarii (1983) si un volum antologic intitulat simplu Poeme, aparut in 2001 cu sprijinul Ministerului Culturii din Romania.<br />
<br />
In august 2004 trupul sau si-a primit odihna in pamantul tarii, iar noi ne rugam ca sufletul sau patimitor si doinitor sa fie bineprimit in Imparatia Cerurilor.<br />
<br />
<br />
<b>CANALUL</b><br />
de Andrei Ciurunga<br />
<br />
Aici am ars si-am sangerat cu anii,<br />
aici am rupt cu dintii din tarana,<br />
si aici ne-am cununat, cu bolovanii,<br />
cate-un picior uitat sau cate-o mana.<br />
<br />
Pe-aceste vai si dealuri dobrogene<br />
am dat cu veacuri inapoi lumina.<br />
Amare bezne-am asternut pe gene<br />
si le-am gustat in inimi radacina.<br />
<br />
Aprinsi sub biciul vantului fierbinte,<br />
bolnavi si goi pe ger si pe ninsoare,<br />
am presarat cu mii de oseminte<br />
meleagul dintre Dunare si Mare.<br />
<br />
Trudind, flamanzi de cantec si de paine,<br />
injuraturi si pumni ne-au fost rasplata.<br />
Sa facem drum vapoarelor de maine,<br />
am spintecat Dobrogea cu lopata.<br />
<br />
Istoria, ce curge-acum intoarsa,<br />
va tine minte si-ntre foi va strange<br />
acest cumplit Danubiu care varsa<br />
pe trei guri apa si pe-a patra sange.<br />
<br />
Iar cantecele smulse din robie<br />
vor ctitori, cu anii care vin,<br />
in cartile pe care le vom scrie,<br />
o noua Tristie la Pontul Euxin.<br />
<br />
<b><a href="http://cerculpoetilor.net/poet.php?idp=85" target="_blank">mai multe poezii de Andrei Ciurunga pe cerculpoetilor.net</a></b><br />
<br />
<b>Nu-s vinovat fata de tara mea</b><br />
<br />
La ora cand cobor, legat in fiare,<br />
sa-mi ispasesc osanda cea mai grea,<br />
cu fruntea-n slava strig din inchisoare:<br />
- Nu-s vinovat fata de tara mea.<br />
<br />
Nu-s vinovat ca mai pastrez acasa<br />
pe-un raft, intaiul meu abecedar<br />
si ca ma-nchin cand ma asez la masa,<br />
cuviincios ca preotu-n altar.<br />
<br />
Nu-s vinovat ca i-am iubit lumina<br />
curata cum in suflet mi-a patruns,<br />
din via data-n parg sau din gradina<br />
in care-atatia serpi i s-au ascuns.<br />
<br />
Nu-s vinovat ca-mi place sa se prinda<br />
rotunda ca o tara hora-n prag,<br />
sau c-am primit colindatori in tinda,<br />
cum din bunic in tata ne-a fost drag.<br />
<br />
Nu-s vinovat ca toamnele mi-s pline<br />
cu tot belsugul, de la vin la grau,<br />
si c-am chemat la praznic pe oricine,<br />
cat m-am stiut cu cheile la brau.<br />
<br />
Dac-am strigat ca haitele ne fura<br />
adancul, codrii, cerul stea cu stea<br />
si sfanta noastra paine de la gura -<br />
nu-s vinovat fata de tara mea.<br />
<br />
Nu-s vinovat c-am indarjit sacalii<br />
cand am racnit cu sufletul durut<br />
ca nu dau un Ceahlau pe toti Uralii<br />
si ca urasc hotarul de la Prut.<br />
<br />
Pamantul meu, cum spune si-n izvoade,<br />
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,<br />
si cati prin veacuri au venit sa-l prade<br />
il simt si-acum pe piept cat e de greu.<br />
<br />
De-aceea cand cobor legat in fiare,<br />
impovarat de vina cea mai grea,<br />
cu fruntea-n slava gem din inchisoare:<br />
- Nu-s vinovat fata de tara mea. </div><div class="clear"> </div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-49438439009072484272010-09-23T16:48:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.873-07:00Traian Trifan ( 1899 - 1990 )<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvnDeMCTJI/AAAAAAAAAiI/y4gmdNFx4P4/s1600/trifan.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvnDeMCTJI/AAAAAAAAAiI/y4gmdNFx4P4/s320/trifan.jpg" /></a></div><br />
<span style="font-size: small;"></span><h1 class="title"><span style="font-size: small;">Traian Trifan- Avva si erou al demnitatii crestine romanesti </span></h1><span style="font-size: small;"><br />
</span> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvnBA_G-6I/AAAAAAAAAh4/YattcI4HLpA/s1600/1-traian-trifan-fetele.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvnBA_G-6I/AAAAAAAAAh4/YattcI4HLpA/s320/1-traian-trifan-fetele.jpg" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvnB-vLQEI/AAAAAAAAAiA/BfFtwUOhBkk/s1600/badia-traian-trifan.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvnB-vLQEI/AAAAAAAAAiA/BfFtwUOhBkk/s320/badia-traian-trifan.jpg" /></a></div><div id="articleContent"> <span style="font-size: small;"><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1029063" style="border: 0pt none;" width="0" /></span> <table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Traian Trifan s-a nascut la 3 noiembrie 1899, in Lancramul lui Blaga, jud. Alba, pasind in viata pamanteasca dintr-un veac in altul.<br />
<br />
Scoala a urmat-o la Liceul evanghelic nemtesc din Sebes; din clasa a IV-a de liceu face cate un an la Liceele unguresti de stat din Sibiu si Blaj, un an la Liceul romanesc Saguna din Brasov; orasul fiind ocupat in timpul razboiului, isi incheie studiile (facand doi ani in octombrie-aprilie) si-si ia diploma la Blaj, in 1916.<br />
<br />
In vara lui 1917 este recrutat in armata austro-ungara si trimis pe front in Albania, unde e telefonist (cunostea 3 limbi). Se imbolnaveste de malarie, e internat in Slovacia, apoi la Viena; e retrimis pe front in Muntenegru, cand razboiul se termina.<br />
<br />
Cu peripetii revine in tara; participa la Adunarea de la Alba Iulia si-si vede patria intregita. Absolva Scoala militara de artilerie din Bucuresti; e avansat sublocotent. Se inscrie la Facultatea de drept din Cluj, e vicepresedinte al Centrului Stundetesc, participand activ la framantarile studentesti.<br />
<br />
Isi ia doctoratul in drept si face practica in avocatura la Sibiu, Sebes si Satu Mare, fiind ultimul avocat din Brasov care a dat examen de cenzura, in 1926 (dupa 8 ani de studii si praxa).<br />
<br />
<b>Lupta noastra nu este limitata in timp, ci permanenta (T.T.)</b><br />
<br />
In 1927 deschide un birou de avocatura la Brasov; in 1933 isi intemeiaza familia, casatorindu-se cu Elena Scholtz, cu care are doua fete: Ileana si Maria. Ion Mota (cunoscut din studentie) il convinge sa intre in Miscarea. Pledeaza in procesele: Duca, Bratu, „complotului studentesc” de la Targu Mures, tinute la Brasov.<br />
<br />
Datorita adeziunii sale la Miscarea Legionara e inchis la Jilava (1934) si lagarul Vaslui (1938). E eliberat si concentrat in armata, cu care va parasi Basarabia fara lupta.<br />
<br />
Dupa instalarea Statului National Legionar, in toamna anului 1940, lt. Trifan este numit prefect al judetului Brasov; isi asuma functia, desi situatia era dificila (granita mutandu-se la Sfantu Gheorghe): „Ma gasesc in acest loc din ordin si voi face ce pot”. Dupa lovitura de stat a lui Antonescu din ianuarie 1941 e somat de col.<br />
<br />
Filip Agricola, comandant al regimentului de infanterie din Brasov, sa predea Prefectura. Refuza si cere sa fie inlocuit prin decret de stat, asa cum fusese numit. In urma discutiilor cu gen. Dragalina, a consultarilor cu Bucurestiul si a amenintarilor armatei germane de a interveni, impreuna cu Marian Traian, seful judetului, predau autoritatea si sunt arestati. Urmeaza ancheta si procesul.<br />
<br />
Desi col. Agricola confirma ca a fost ordine in judet si prezenta armatei la prefectura era nejustificata, totusi dr. Traian Trifan este condamnat la 16 ani inchisoare.<br />
<br />
<b>Trebuie sa marturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinta, cu sange si chiar cu viata de ni se va cere (T.T.)</b><br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Ajunge in temnita Aiudului. Prin anvergura sa spirituala polarizeaza, impreuna cu Marian Traian (numiti de cei mai tineri „cei doi Titanii”), grupul de adevarata fervoare si traire crestina, care practica chiar in conditiile inchisorii virtutile patericale: ascultare, rugaciune neintrerupta, munca.<br />
<br />
<i>„Aveau o traire de chilie manastireasca. Se citea pe fata lor o liniste, insa convingatoare. Educatia lor venea mai de demult. Amandoi se bucurau de o mare stima din partea noastra si respect din partea gardienilor”</i> (<b>Pr. Traian Belu</b>).<br />
<br />
Cererea celor din inchisori de a fi trimisi pe front e acceptata printr-o adresa primita de la Antonescu, doar pentru reabilitare; dr. Trifan este in fruntea celor care nu accepta injosirea, desi tentatia eliberarii era mare, pentru ca nu facuse rau tarii si nu avea nimic de reabilitat, avand cea mai demna atitudine din timpul prigoanei antonesciene.<br />
<br />
Urmarea: sufera represalii din partea administratiei si jigniri din partea camarazilor care voiau sa scape de inchisoare.<br />
<br />
Urcusul sau duhovnicesc avea sa traseze si linia de marturisere a „misticilor”, intre care sunt pomeniti Valeriu Gafencu sau Gheorghe Jimboiu:<br />
<i>„Un om de o profunda traire crestina, un mare si integru caracter, un povatuitor bland, intelept, odihnitor, dorind parca sa cuprinda intr-un cuvant pagini intregi. Badita Trifan traia intr-o tacere concentrata, fiind omul rugaciunii”</i> (<b>arhim. Arsenie Papacioc</b>).<br />
<br />
<i>„A purtat lumina spiritului, ne-a pus in contact cu cerul, cu Iisus, cu Preasfanta Fecioara, cu doctrina crestina a Bisericii noastre. Printr-o viata de ruga si asceza a acestui monah intre monahi, a cultivat verticala crestina, creand prin discipoli mucenici si cuviosi, o scoala care a cuprins toate inchisorile”</i> (<b>Gheorghe Dragon</b>).<br />
<br />
<b>Refuza "eliberarea"</b><br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Pentru pozitia sa e anchetat si judecat la Tribunalul Militar Sibiu; este achitat, insa e trimis disciplinar la Suceava. La apropierea frontului, directorul inchisorii pleaca cu arhiva, lasand conducerea primului gardian, cu ordinul de la directorul general al inchisorilor, Petrescu, de a preda detinutii legionari rusilor.<br />
<br />
Dar cu interventii si presiuni sunt eliberati, cateva zile inainte de a ocupa rusii orasul. Un preot, detinut si el, face rugaciune si fiecare pleaca unde doreste. Impreuna cu alti camarazi „mergand numai pe caile indicate de onoare”, desi puteau evada, ajung pe jos, cu masina si trenul la Brasov, unde se prezinta la inchisoare, pentru a-si executa condamnarea.<br />
<br />
Putandu-se savarsi Liturghia in inchisoare, dupa mai mult timp, pr. Vasile Serghie l-a observat: „Va rog sa-mi spuneti de ce ati lacrimat azi, cand v-ati impartasit? - Cum sa nu plang de bucurie cand inteleg cat ma iubeste Dumnezeu, oferindu-mi-Se hrana si bautura”.<br />
<br />
La propunerea lui Iuliu Maniu, legionarilor - singurii detinuti politici din Romania carora nu li s-a aplicat decretul de amnistie de dupa 23 august - li se va reduce pedeapsa cu un sfert. Ajunge iar la Aiud, de unde detinutii sunt mutati datorita frontului la Alba Iulia si revin la Aiud.<br />
<br />
Acolo ii intampina pe primii condamnati de comunisti, „criminali de razboi” sau politicieni ai vechilor regimuri<br />
In perioada 1946-1948 o parte a detinutilor sunt scosi la munca in colonii.<br />
<br />
Traian Trifan ajunge la Galda, pe domeniul Albini (fost castelul Kendeffi, unde fusesera anchetati si chinuiti Horia, Closca si Crisan, langa care era si o bisericuta), unde se traia in oarecare libertate (un calm ce anunta furtuna ce o va dezlantui regimul penitenciar comunist) si fiecare isi sporea dimensiunea spirituala; personalitatea lui Traian Trifan e evidentiata in marturiile mai multor camarazi:<br />
<br />
<b>Gheorghe Stanciu-Baca</b>: <i>„Intr-o seara m-am oprit in pragul bisericii, intimidat. Badia Trifan era acolo, sub icoana, se ruga. M-am retras. M-a vazut si mi-a zis: Nu pleca! Minutele ce-am stat in usa m-au inghetat.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
M-a luat usor dupa umar: Vrei sa stii cat de veche este biserica? Lasa pe istorici si pe arheologi sa afle! Noi stim ca Biserica nu este veche si nu este noua; Biserica este dintotdeauna si pentru totdeauna; marea taina a Bisericii este cea din sufletul nostru!...”</i><br />
<br />
<b>Iulian Balan</b>: <i>„In intunericul nepatruns al bisericii plangea ore intregi... Noi il auzeam si ieseam fara sa-i tulburam rugaciunea. Nu facea prozeliti. Cei ce-l iubeau si-l stimau erau pe picioarele lor... Legatura dintre ei era Iisus Hristos si nu era alt stalp de sustinere”.</i><br />
<br />
<b>Marin Naidim</b>: <i>„Cand ieseam de la lucru din vie il vedeam pe d-l Trifan tot timpul citind din Filocalie. Uneori sta cu ochii inchisi, de nu-ti puteai da seama daca a atipit, daca mediteaza sau daca nu cumva se roaga. Impunea prin rabdare si intelepciune; gandea profund. A rezistat tuturor incercarilor sortii prin credinta tare in Dumnezeu. Ramane in memoria noastra exemplu de Avva si de erou”.</i><br />
<br />
<b>Sandu (monah Atanasie) Stefanescu</b>: <i>„Cred ca Badia Trifan si Badia Marian traiau rugaciunea inimii, coborand pe Hristos in inimile lor. Lumina de pe fata lor, blandetea, rabdarea, suportarea suferintei, frigul, foamea, lovirile de tot felul erau tot atatea momente de bucurie pentru ei”</i>.<br />
<br />
<b>Refuza sa participe la intrecerea pentru depasirea normelor. Urmeaza totura si o cana de terci la trei zile</b><br />
<br />
In 1948 detinutii sunt readusi la Aiud, iar regimul devine tot mai dur; daca nu sunt anchetati sau pedepsiti, majoritatea sunt supusi la munci, in fabrica inchisorii. In 1951 refuza sa participe la intrecerea pentru depasirea normelor (o forma a reeducarii), declarand: „Robul este mort cu vointa.<br />
<br />
El se supune ordinelor”; in urma refuzului urmeaza tortura si carcera: <i>„Badia, asezat in genunchi, a fost tuns la zero. I s-a batut un lant greu la picioare si dus in celula de beton in care nu se putea sta in picioare... Aici a fost tinut timp de o luna cu regim alimentar sever (o cana de terci la 3 zile)”</i> (<b>George Popescu</b>).<br />
<br />
E scos din nou la munca cu un regim de 12 ore/zi; datorita oboselii, ajunge sa doarma in picioare (mai mult de un an de zile).<br />
<br />
In 1953, avand sa i se incheie condamnarea, este dus la Vacaresti, anchetat la Uranus, trimis la lagarul de la Popesti Leordeni, apoi la Caransebes si de acolo la Brasov, in 1954. Dupa o alta ancheta, pentru ca nu a fost gasit nici un motiv de condamnare, i se anuleaza reducerea pedepsei si e expediat la Gherla.<br />
<br />
Comportamentul sau in Saptamana Patimilor il descrie <b>Dumitru Bordeianu</b>: <i>„Era retras intr-un coltisor si plangea continuu, privind cu ochii spiritului si simtind cu inima suferintele Fiului lui Dumnezeu rastignit pe Cruce, pe Golgota”.</i><br />
<br />
La exiprarea condamnarii de 16 ani, nu e pus in libertate, ci trimis cu domiciliu obligatoriu in Baragan. In 1958 este trimis in lagarul de „munca obligatorie” Culmea.<br />
<br />
<b>„Dupa douazeci (si unu) de ani” - o realitate, nu Al. Dumas</b><br />
<br />
Dupa 2 ani ajunge la Periprava, in Delta Dunarii. In 1961, unul dintre tinerii care intrase si el in urma cu 20 de ani in inchisoare il descrie:<br />
<i>„Era acelasi. Aceiasi ochi, dar parca indurerati;auzeam ca deseori era vazut cu lacrimi, si erau, desigur, nu pentru suferintele personale, ci lacrimi de rugaciune pentru indurarea Cereasca.<br />
<br />
Vorbea putin din grai, dar mult din privire si din tinuta”</i> (Nicolae Mazare). Se elibereaza in 1962, ajungand la Brasov de ziua Inaltarii Sfintei Cruci, semn al biruintei personale.<br />
<br />
<b>Sfarsitul. "Dupa cuvantul moarte trebuie pus virgula, nu punct" (T.T.)</b><br />
<br />
Dupa inchisoare si-a reintregit familia (sotia cu fetitele lui fusesera izgonite din loc in loc). A trait in mare smerenie, lasandu-ne mostenire conceptia sa de vietuire dupa un program crestinesc in lucrarea Marturisesc, adevarat curs de teologie.<br />
<br />
S-a savarsit din viata aceasta in 12 aprilie 1990: <i>„Smerit traitor in Cel ce este Calea, Adevarul si Viata si-a adaugat sufletul la temelia neamului romanesc, fiind calauza si indemn pentru cei ramasi”</i> (<b>Constantin Pascu(</b>).<br />
<br />
<i>„Dintre toti aceia pe care i-am cunoscut in timpul indelungatei detentii (22 de ani), indraznesc sa spun ca poate nici unul nu si-a asumat suferinta si conditia de a fi discreditat ca om, fara insa a renunta la demnitatea de marturisitor al adevarului, asa cum si-a asumat-o acest barbat pe care indraznesc sa-l numesc erou al demnitatii crestine romanesti, in veacul XX”</i> (<b>Virgil Maxim(</b>). </span></div><div class="clear"> <span style="font-size: small;"><br />
</span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-42139611023839075412010-09-23T16:43:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.873-07:00Alexandru Todea (1912- 2002)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlz12ogNI/AAAAAAAAAhw/NVSvwbm-zHE/s1600/Todea_1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlz12ogNI/AAAAAAAAAhw/NVSvwbm-zHE/s320/Todea_1.jpg" /></a></div><br />
<h1 class="title">Cardinalul Alexandru Todea - Un strigat si-o lumina in pustiu </h1><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlwaR_b-I/AAAAAAAAAhY/nRf8Yi36iac/s1600/02_106+Cardinalul+Alexandru+Todea+in+gara+Teius+intimpinat+de+cu+teiusence++anul+1941.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlwaR_b-I/AAAAAAAAAhY/nRf8Yi36iac/s320/02_106+Cardinalul+Alexandru+Todea+in+gara+Teius+intimpinat+de+cu+teiusence++anul+1941.jpg" /></a></div><div id="articleContent" style="font-size: 12px;"> <img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1027831" style="border: 0pt none;" width="0" /> <table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Alexandru Todea s-a nascut la 5 iunie 1912 in Teleac, judetul Mures facand parte dintr-o familie numeroasa cu nu mai putin de 16 copii. Cu mari greutati si eforturi finnciare (inerente unei familii numeroase) isi termina liceul in 1933 si in acelasi an intra la Academia Teologica din Blaj.<br />
<br />
Se remarca de la inceput ca un student sclipitor si in anul doi universitar este trimis de mitropolitul Vasile Suciu la Colegiul De Propaganda Fide din Roma.<br />
<br />
<b>Hirotonit inca din studentie</b><br />
<br />
Un alt mare martir al Bisericii Unite, episcopul Iuliu Hossu, remarca credinta si caracterul tanarul Alexandru Todea si-l hirotoneste pe acesta diacon inca din anul patru de facultate. Peste numai un an, in 1939, Todea va fi hirotonit preot. In 1940 obtine titlul<br />
de doctor in teologie.<br />
<br />
<b>Alaturi de tineri</b><br />
<br />
Dupa obtinerea doctoratului este numit secretar mitropolitan fiind in acelasi timp si profesor de religie, latina si italiana. Iubit si apreciat de elevii sai, asemeni ilustrului sau frate de credinta, episcopul Ioan Suciu, tanarul preot acorda tinerilor o atentie deosebita.<br />
<br />
Publica in acest scop trei carti, adevarte indreptare spirituale pentru tineri: Pentru tine, invatatoare apostola (1942), Cascada tineretii (1943), Rugaciunea tineretului (1945).<br />
<br />
<b>Primele atitudini vehemente anticomuniste</b><br />
<i>"Ma voi urca pe zidurile catedralei si de acolo voi striga: afara cu comunismul din tara"</i><br />
<br />
Tanarul preot are o atitudine anticomunista transanta inca din primele clipe ale instaurarii regimului bolsevic in tara. In mijlocul unei omilii, la Blaj, exclama: "Ma voi urca pe zidurile catedralei si de acolo voi striga: afara cu comunismul din tara".<br />
<br />
Evident ca este trecut pe lista neagra a securitatii si de atunci va fi supus la tot felul de presiuni si chiar tentative de asasinat asa cum s-a intamplat la Reghin pe cand era protopop si cand geamul camerei sale a fost facut tandari de un glonte ce s-a infipt deasupra patului. Alexandru Todea a inteles imediat ca viata-i va fi amenintata permanent de acum incolo.<br />
<br />
<b>Protesteaza impotriva abdicarii fortate a regelui. Incepe lungul sir al arestarilor</b><br />
<i>"Suferinta trebuie considerata cea mai inalta demnitate de care ne<br />
putem invrednici"</i><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: left;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlxbzjrfI/AAAAAAAAAhg/29emr0ttsOg/s1600/Hossu_und_Todea.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlxbzjrfI/AAAAAAAAAhg/29emr0ttsOg/s320/Hossu_und_Todea.jpg" /></a><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlyqinAEI/AAAAAAAAAho/Imf_bkKdSjw/s1600/todea.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlu6nXSqI/AAAAAAAAAhQ/gOJI5_ahxU8/s1600/todea.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a></div><div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><br />
Dupa ce a fost arestat si interogat in mai multe randuri pe cand conducea protopopiatul Reghin, este arestat pentru ca a protestat public impotriva abdicarii fortate a regelui Mihai de pe tronul Romaniei. Luat de acasa numai in reverenda va fi dus la inchisoarea Gherla unde va sta pana in 1948.<br />
<br />
<b>Evadeaza din inchisoare. Condamnare la munca silnica pe viata</b><br />
<br />
Este rearestat la Reghin fiindca refuza "sfaturile": securistilor de a nu mai face propaganda Bisericii Unite. Profitind de lipsa de atentie a militianului fuge. Sta ascuns prin padure si-si muta domiciliul in fiecare seara pentru a nu fi gasit. Este nevoit sa se predea abia in 1951, atunci cand familia la care statea ascuns intr-o groapa sapata sub masa a fost arestata.<br />
<br />
Tot in aceasta, ca urmare a arestarii episcopilor uniti, va fi numit in cladestinitate episcop de Cezaropolis, in fapt auxiliar al Episcopului loan Suciu, Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba lulia si Fagaras.<br />
<br />
Este anchetat timp de un an de zile cu bestialitate fiind tinut in celule insalubre de la Jilava si Uranus. In 1952 este condamnat in cadrul unui proces inscenat la munca silnica pe viata. Procurorul ceruse moartea "inculpatului" deoarece "repezenta un pericol pentru societate".<br />
<br />
<b>Maniu si Bratianu pregatiti pentru marea trecere de ep. Todea</b><br />
<br />
[c:1:d]Este trimis in inchisoarea de la Sighetu Marmatiei acolo unde erau intemnitati<br />
si ceilalti ierarhi ai Bisericii Unite ramasi in viata, dar si cei mai de seama reprezentanti ai partidelor taranist si liberal.<br />
<br />
Pe toata durata inchisorii episcopul Todea s-a preocupat de binele celorlalti incercand sa-i ajute dupa putinta fizic dar mai ales sufleteste. Asa se face ca i-a spovedit si impartasit pe multi dintre cei detinuti acolo, printre ei numarandu-se si sefii celor doua mari partide „istorice”, Iuliu Maniu si Gheorghe Bratianu.<br />
<br />
In urma desfiintarii penitenciarului din Sighet e transferat succesiv la Rimnicu Sarat, Pitesti, Dej si Gherla de unde va fi eliberat in 1964 impreuna cu majoritatea detinutilor politici ca urmare a decretului de gratiere dat atunci.<br />
<br />
<b>Ales Mitropilt in clandestinitate</b><br />
<i>"Nu catedralele au creat locuri de pelerinaj, ci locurile in care s-a suferit pentru credinta au creat catedralele”</i><br />
<br />
Imediat dupa ce s-a eliberat si intors la Reghin, episcopul Todea a inceput o munca titanica de refacere a episcopiei, de a aduna comunitatea credinciosilor uniti si a intari legaturile dintre ei. Munca trebuia facuta pe tacute fiindca Securitatea continua sa-l urmareasca si sa nu vada cu ochi buni aceste lucruri.<br />
<br />
Pe 14 martie 1986 este ales Mitropolit in cadrul conferintei episcopale<br />
tinuta la Cluj. Scaunul Mitropolitan este reocupat astfel (chiar daca numirea era facuta in clandestinitate) dupa vacanta intervenita la 5 iunie 1941, odata cu moartea mitropolitului Alexandru Nicolaescu.<br />
<br />
Noul mitropolit tinea, in conditiile clandestinitatii, consfatuiri cu preotii si trimitea scrisori pastorale comunitatilor care se adunau prin case. In pastorala emisa la 15 august 1988, accentul e pus tocmai pe aceasta activitate de credinta care consacra in locuri de pelerinaj umile locuinte:<br />
<br />
<i>"Casa in care un preot al Bisericii Romane Unite cu Roma celebreaza Sfinta Liturghie si se trudeste sa traiasca in Har este loc de pelerinaj”, pentru ca „nu catedralele /.../ au creat locuri de pelerinaj, ci locurile in care s-a suferit pentru credinta au creat /.../ catedralele”</i>.<br />
(<b>Al. Cistelecan</b> in <a href="http://www.ceeol.com/aspx/getdocument.aspx?logid=5&id=C94F7660-007F-45C8-A2B5-82D09CF1DBEF" target="_<br/>blank">O viata de om, asa cum a fost: Cardinalul AlexandruTodea-Provincia</a>)<br />
<br />
<b>Este numit cardinal de catre papa Ioan Paul al II-lea</b><br />
<a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlu6nXSqI/AAAAAAAAAhQ/gOJI5_ahxU8/s1600/todea.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlu6nXSqI/AAAAAAAAAhQ/gOJI5_ahxU8/s320/todea.jpeg" /></a><br />
[c:2:s]Dupa data de 22 decembrie 1989, data victoriei revolutiei anticomuniste din Romania, Mitropolitul Alexandru Todea si-a continuat laborioasa sa activitate, dar de acum in plina libertate.<br />
<br />
In 12 martie 1990 e numit legal Arhiepiscop de Alba Iulia si<br />
Fagaras, fiindu-i retras titlul simbolic de "episcop de Cezaropolis” si fiind confirmat de catre Vatican in calitate de mitropolit al Bisericii Romane Unite.<br />
<br />
Recunoasterea suprema a unei vieti de credinta si jertfe o reprezinta numirea sa in Colegiul cardinalilor, la 28 mai 1991. Alexandru Todea devenea astfel al doilea cardinal din istoria bisericeasca a Romaniei, dupa Iuliu Hossu. La 20 iulie 1994, Papa i-a aprobat retragerea de la conducerea Bisericii, din motive de sanatate.<br />
<br />
<b>Un sfarsit luminos</b></div><div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlyqinAEI/AAAAAAAAAho/Imf_bkKdSjw/s1600/todea.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvlyqinAEI/AAAAAAAAAho/Imf_bkKdSjw/s320/todea.jpg" /></a><br />
Finalul vietii ii va fi consacra triumful si-i va turna balsam pe rani. In aceeasi biserica in care cu 49 de ani inainte a fost consacrat in clandestinitate episcop, Cardinalul Todea s-a imbratisat cu Papa Ioan Paul al II-lea in timpul vizitei acestuia in Romania (1999).<br />
<br />
Suveranul Pontif s-a aplecat asupra scaunului cu rotile in care se aflat Cardinalul, emotionandu-l pe acesta din urma pana la lacrimi.<br />
<br />
Ducandu-si cu demnitate si bucurie boala care-l tinea paralzita la scaun, a trecut la cele vesnice pe 22 mai 2002. Este inmormantat in Catedrala Sfanta Treime din Blaj alaturi de Inocentiu Micu Klein. "Doi intemeietori, doi luptatori, doi oameni care au cunoscut in profunzime suferinta si au facut din ea o demnitate. O demnitate<br />
personala si institutionala" (Al. Cistelecan).<br />
<br />
<br />
<i>Noi suntem sprijinitorii unei Biserici care, de la inceputurile ei, a dus o actiune pozitiva de educatie patriotica a intregului popor roman. Din stradaniile ei apare figura luminoasa a lui Inocentiu Micu care reclama pentru natiunea romana drepturi egale cu ale altor natiuni. Noi cerem sa fim egal indreptatiti cu alte confesiuni.<br />
<br />
Cerem libertatea acelui cult care ne aminteste de intemeierea scolilor din Blaj, de aportul lor pentru trezirea constiintei nationale, apararea drepturilor intregii natiuni, dezrobirea iobagilor, de luceferii Blajului, toti apostoli creati de scolile de la imbinarea Tarnavelor, dascalii care au dus lumina in provinciile romanesti si despre care Nicolae Iorga scrie:<br />
<br />
Libertatea cultului pe care o cerem ne aminteste de educatia, de cresterea de caractere date de scolile Blajului, de munca pe care au depus-o absolventii acestor scoli in Transilvania, in partile ungurene, in Banat ori in Principatele Romane.</i><br />
<b>Cardinal Alexandru Todea (1974)</b> </div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-33982574732054011702010-09-23T16:37:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.873-07:00Gheorghe Jimboiu ( 1921 - 1963 )<span style="font-size: small;"></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvj8m_T4OI/AAAAAAAAAhI/-M2TG27bWYc/s1600/gheorghe+jimboiu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvj8m_T4OI/AAAAAAAAAhI/-M2TG27bWYc/s320/gheorghe+jimboiu.jpg" /></a></span></div><span style="font-size: small;"></span><span style="font-size: small;"></span><h1 class="title"><span style="font-size: small;">Gheorghe Jimboiu-Un inger in trup </span></h1><span style="font-size: small;"><br />
</span> <div id="articleContent"> <span style="font-size: small;"><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1025939" style="border: 0pt none;" width="0" /></span> <table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
<i>Viata lui Gheorghe Jimboiu a fost o ardere de tot, bine placuta lui Dumnezeu.<br />
El trebuie sa intre, alaturi de Valeriu Gafencu si alti tineri romani morti in inchisoare, in galeria sfintilor romani, care au trait o tinerete sfanta, incununata cu jertfa suprema pentru invierea neamului romanesc, constituind inaltatoare pilda pentru generatiile viitoare.</i> <b>Pr Liviu Branzas</b>, <i>Raza din catacomba</i><br />
<br />
Gheorghe Jimboiu s-a născut la 18 octombrie 1921 în comuna Vela, de lângă Craiova. Rămas de mic copil orfan de tată, a fost crescut de mama sa, care a renunţat să se mai căsătorească.<br />
Gheorghe este singurul copil al familiei Jimboiu, romani din Oltenia; s-a nascut in localitatea Vela din zona de campie a judetului Dolj. De copil a fost deosebit, cu o structura sufleteasca superioara, calitati cu care avea sa-si impresioneze peste ani camarazii de suferinta.<br />
<br />
Cum tatal avea sa plece la Dumnezeu inca in adolescenta sa, Gheorghe Jimboiu ramane singur sprijin al tinerei vaduve care, ca mama iubitoare, s-a ingrijit cum a putut mai bine de educatia fiului ei.<br />
<br />
Desi sufletul sau dovedea inclinatii mai degraba spirituale sau artistice - „Avea cele mai deosebite maini pe care le-am vazut la un om: nefiresc de subtiri, cu degete foarte lungi, maini facute anume pentru rugaciune sau pentru un mare pianist” (<i>Fericiti cei ce plang</i>, <b>Aristide Lefa</b>) - se inscrie la Academia Comerciala din Brasov pentru a-si putea ajuta mama.<br />
<br />
In aceasta perioada se apropie de Miscarea Legionara si intra in Fratiile de Cruce pentru „desavarsirea morala si spirituala”.<br />
<br />
Astfel, este arestat inca in 1941, ca membru al Miscarii Legionare, mama sa, grav bolnava de inima ramanand fara sprijin. In inchisoare avea sa-si contureze personalitatea-i robusta care avea sa-i impresioneze pe cei din jurul sau: seriozitate, tinuta, minte sclipitoare, stapanire de sine, curatie sufleteasca (cf. Aristide Lefa). Va fi eliberat, doar in valtoarea evenimentelor de dupa 23 august 1944.<br />
<br />
<b>Activeaza in rezistenta anticomunista. Este condamnat la 15 ani munca silnica</b><br />
<br />
Pericolul bolsevic nu-l lasa indiferent, ci il mobilizeaza in miscarea de rezistenta anticomunista, activand in zona Brasovului ca sef al studentimii legionare. Valul de arestari declansat in 1948 nu-l prinde in calea sa; dar un an mai tarziu cade in mana bandelor securitatii.<br />
<br />
Regimul dur de ancheta la care este supus i-a declansat ciroza hepatica in urma loviturilor care i-au fost aplicate cu „stiinta” la ficat.<br />
<br />
Pe plan moral nu va abdica de la idealul romanesc si crestinesc de lupta nationalista, rezistand fara a fi ingenunchiat de cumplitele torturi, pentru ca „se ruga cu putere, marturisind ca a simtit real ajutorul divin” (prof. Cornel Dragos). Judecat ca dusman al poporului, va fi condamnat la 15 ani munca silnica.<br />
<br />
Desi ca sef legionar putea ajunge la Pitesti, Dumnezeu il fereste de ororile reeducarii de acolo pentru ca se imbolnaveste grav si de TBC, fiind astfel transferat la spitalul-penitenciar de la Targu-Ocna.<br />
<br />
Acolo avea sa-i intalneasca pe <a href="http://www.hotnews.ro/articol_79462-Valeriu-Gafencu-Dumnezeu-revarsase-asupra-lui-harul-frumusetii-sub-toate-aspectele.htm" target="_<br/>blank">Valeriu Gafencu</a>- „Sfantul Inchisorilor” - si grupul de rezistenta si rugaciune format in jurul sau, pe <a href="http://www.hotnews.ro/articol_80291-Serial-Sfintii-inchisorilor-Parintele-Gherasim-Iscu-Duhovnicul-care-si-a-spovedit-calaul.htm" target="_<br/>blank">Arhim. Gherasim Iscu</a>, de la care Gheorghe Jimboiu isi va inteti flacara iubirii jertfelnice pentru aproapele si pentru vrajmasi, purtand in sine lumina dumnezeiasca prin temnitele comuniste.<br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Veridicitatea celor spuse si dimensiunile posibilitatilor sale sufletesti sunt date de marturiile celor ce l-au cunoscut in perioada detentiei:<br />
<i>„De multe ori, cand aveam momente de framantari sufletesti sau ma simteam obosit, o discutie cu el ma refacea si ma intarea sufleteste. In cuvinte simple, reusea sa redea esentialul problemelor pe care le discuta, avand o putere de convingere iesita din comun.”</i> <b>Aristide Lefa</b>, <i>Fericiti cei ce plang.</i><br />
<br />
<i>„Intre noi s-a distins din primul moment. Rostea zilnic, pe langa rugaciunile obisnuite, de cincizeci de ori Psalmul 50, dedicandu-l de fiecare data unui om sau unei cauze. Se ruga uneori in pat, alteori la plimbare, numai sa fie linistit. Era senin si evident desprins de cele lumesti. Credea nelimitat.<br />
<br />
Izvorau din el curatenie si intelepciune, bunatate si severitate, pace, dar si lupta, certitudine si neobosita cautare. Inseta dupa apele cele mai adanci ale vietii launtrice.”</i><br />
<b>Ioan Ianolide</b>, <i>Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua.</i><br />
<br />
<b>Duhovnic fara sutana</b><br />
Desi in interiorul sau a deprins rugaciunea mintii, pe care a coborat-o in inima, Gheorghe Jimboiu excela in faptele credintei, daruindu-se celui de langa el, fiind ajutat de sociabilitatea sa, comportandu-se amabil in toate imprejurarile.<br />
<br />
Fiind preocupat de problemele actualitatii si de perspectivele de viitor, nu-si dorea sa intre in cler sau in cinul monahal, ci vedea implinirea misiunii sale printre mireni. Aceasta mobilitate sufleteasca facea din el un fel de catalizator; avand darul de a se imprieteni cu toata lumea, cei din jurul sau gaseau in el un prieten in fata caruia isi deschideau sufletul cu usurinta.<br />
Fara a conta in fata organelor de represiune comunista daca starea sanatatii ii era ameliorata - cu siguranta in viata era tinut de purtarea de grija divina, nu de ingrijirea medicala de care se “bucura” ca orice detinut politic din partea comunistilor - este mutat la inchisoarea Caransebes din pricina unor alte dosare.<br />
<br />
De acolo ajunge la temutele, marile si vechile temnite de la Gherla si Aiud. Impresia tuturor celor care l-au intalnit sau au auzit despre persoana sa a fost una exceptionala.<br />
<br />
<br />
<b>Spunea mereu rugaciunea inimii</b><br />
<br />
Pe cand se afla in Penitenciarul Gherla, in 1954, starea sa duhovniceasca ii supusese trupul si-l inaltase de la nivelul suferintelor si necazurilor omenesti, plasandu-l pe calea sfinteniei:<br />
„Un tanar curat trupeste si sufleteste, inzestrat cu o mare blandete si bunatate... Spunea mereu rugaciunea inimii, traind numai pe coordonatele dragostei fata de celalalt. Nu auzeai de la el un singur cuvant de razbunare si ura. Un inger in trup...<br />
<br />
Am asistat odata la o extractie de masea, fara anestezic, facuta lui Jimboiu. A durat foarte mult aceasta interventie stomatologica, dar el nu a scos nici un sunet si nu a schitat nici un gest de durere. (...)<br />
N-am intalnit un altul, indiferent de varsta sau pregatire, care sa inteleaga Ortodoxia si sa iubeasca pe Hristos ca Jimboiu. Din momentul in care l-am cunoscut, n-am mai citit Vietile Sfintilor ca pe o lectura oarecare.<br />
Cunoscandu-l, orice indoiala, orice suspiciune ca au existat si mai exista sfinti pe pamant a fost spulberata pentru totdeauna din sufletul meu. Acest martir, cu fizicul lui de sfant bizantin, a fost pentru mine modelul de neegalat a ceea ce trebuie sa fie si sa faca omul pentru mantuirea lui si a neamului care l-a conceput” Dumitru Bordeianu, Marturisiri din mlastina disperarii.<br />
<br />
<br />
<b>Tamaduitor pentru fratii sai de suferinta</b><br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Din voia si cu puterea lui Dumnezeu devine tamaduitorul fratilor sai de suferinta cazuti in nenorocire, care se afundasera in „malstina disperarii”, prin incurajare, indemn la rugaciune si o mana de ajutor intinsa salvator, cum marturiseste acelasi Dumitru Bordeianu:<br />
„Gestul lui Jimboiu - ma luase de mana - m-a facut sa-l urmez... Dupa un schimb de cuvinte credeam ca am vorbit cu un inger, caci puterea care emana din el redusese la tacere duhurile ce ma chinuiau. Si de atunci m-a invitat in fiecare zi sa stam de vorba. Dandu-mi seama ce fel de om este si cat de mare putere spirituala avea, l-am implorat sa se roage si el pentru mine.”<br />
<br />
Iar pana la Sfintele Pasti sufletul aflat in stapanirea duhul satanei a fost salvat:<br />
„Adevarat a inviat! a fost replica lui, plina de duiosie. Am plans o vreme, amandoi. In viata mea n-am simtit pe nimeni asa de aproape ca, in acea clipa, pe Jimboiu. Traiam amandoi bucuria vindecarii si invierii mele.<br />
<br />
Am vrut sa-i multumesc pentru pretioasa indrumare pe care mi-a aratat-o, dar el s-a multumit sa graiasca: ‘‘Lacrimile tale au fost primite de Dumnezeu si mila Lui te-a vindecat. De cand te-ai dat jos de pe prici am vazut tot; nici eu nu dormeam. Ma bucur din toata inima pentru tine’’.<br />
<br />
<b>Un sfarsit asteptat cu bucurie</b><br />
<br />
Sanatatea subrezita de anii indelungati de temnita, alaturi de lipsa unei asistente medicale i-au inlesnit dobandirea cununii de mucenic si locul in ceata sfintilor, atunci cand Dumnezeu a hotarat sa-l cheme la Sine pe luptatorul pentru dreapta credinta Gheorghe Jimboiu, in 1963, pe cand se afla in Penitenciarul de la Aiud.<br />
<br />
Dupa marturiile fratilor de suferinta, trairea celor ca Gheorghe Jimboiu a dus la concluzia ca parte din legionari traisera in inchisori monahismul la modul cel mai profund si exigent.<br />
<br />
Ajuns pe culmile urcusului sau spiritual - cand a putut fi considerat „crestinul deplin” - s-a apropiat de trecerea in vesnicie cu seninatatea celor impacati cu sine, cu semenii si cu Dumnezeu:<br />
<i>„Nimic nu indica faptul ca omul acesta stie ca va muri. Nici un semn de neliniste nu i se poate citi pe chip. Poate ca altii ar fi cazut in disperare si ar fi batut la usa ca sa fie dusi la spital. El bate la o alta poarta, cu credinta si cu smerenie: la poarta Cerului spre care nazuieste.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Sunt convins ca acest traitor profund al lui Hristos a fost trimis de Pronie ca sa vad cum se apropie de moarte un om care a pasit peste pragul sfinteniei. Privindu-l, simt ca este omul de care m-as rusina cel mai mult, daca mi-ar cunoaste pacatele.<br />
<br />
Nu pentru ca m-ar judeca cu asprime, deoarece el este omul pe care l-am simtit traind dragostea frateasca in modul cel mai pur, ci pentru ca, in timp ce el zboara prin sfere celeste, eu zac neputincios si ticalos in genuna.”</i>.<br />
<b>Pr. Liviu Branzas</b>, <i>Raza din catacomba. Jurnal din inchisoare.</i><br />
<br />
<b>Rapa Robilor-unul din locurile cele mai pline de sfintenie ale neamului</b><br />
<br />
Trupul lui Gheorghe Jimboiu a fost aruncat noaptea de gardieni in Rapa Robilor: imensa groapa comuna a detinutilor de la Aiud - pentru a-i pierde urma.<br />
<br />
In ultimii ani, insa, dupa construirea Schitului Aiud, pamantul din Rapa Robilor a inceput sa scoata la suprafata moastele sfintilor Aiudului: oase curate, frumos mirositoare; oase inca acoperite de piele; cranii pe care parul si barba nu au putrezit - toate purtand amprenta torturilor. Aceste sfinte oase alcatuiesc Osuarul Aiudului, loc de pelerinaj si izvor nesecat de minuni.<br />
<br />
Gheorghe Jimboiu fie se odihneste astazi sub icoana Maicii Domnului din Osuar, fie asteapta in curtea Schitului momentul in care Dumnezeu va descoperi oamenilor moastele sale. </span></div><div id="articleContent"><span style="font-size: small;"><strong><em><br />
</em></strong></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="color: navy;">Dumitru Bordeianu,</span> care l-a cunoscut pe Jimboiu în 1954, în Postul Paştelui, la Gherla, îl consideră „<strong><em>cel mai strălucit elev al lui Gafencu</em>“</strong>. <span style="color: navy;"><strong>Înainte de a-l întâlni pe Gheorghe Jimboiu, Bordeianu trecuse prin reeducare, din care, după cum mărturiseşte, a ieşit demonizat.<em> Cu ajutorul lui Jimboiu va reuşi să se elibereze de duhul necurat care îl chinuia de patru ani.</em></strong></span></span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/06/dumitru-bordeianu.jpg" title="dumitru-bordeianu.jpg"><img alt="dumitru-bordeianu.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/06/dumitru-bordeianu.thumbnail.jpg" /></a></span></div><span style="font-size: small;">„După câteva zile, mişcându-mă prin cameră, mi-a atras atenţia un tânăr, deosebit de toţi ceilalţi.<strong> Avea o figură de ascet răsăritean, ce radia bunătate</strong>. (…)</span><br />
<span style="font-size: small;">Observasem că acest tânăr mă urmărea şi el cu privirea. La un moment dat, m-a surprins uitându-ma la el:<strong> a trebuit să mă reazim de perete, ca să nu-mi pierd echilibrul.</strong> Ceva inexplicabil mă cuprinsese şi parcă o forţă, alta decât voinţa mea, se opunea acelei priviri. <span style="color: navy;"><strong>Am tresărit si mi-am dat seama ca un duh, contrar aceluia care mă poseda, îmi răvaşea sufletul.</strong></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><strong>Epuizat, m-am întins pe prici. Faţa îmi era ca de mort, sângele îmi fugise din obraz. </strong>Observandu-mi paloarea, camarazii m-au întrebat ce este cu mine. Le-am răspuns că nu mă simţeam bine.<span style="color: navy;"><strong> Noaptea care a urmat nu o voi uita niciodată. <em>Duhul satanei care mă stăpânea, mă tortura si mă îngrozea probabil că nu putea suferi</em> <em>privirea cu care Jimboiu – acesta era numele tânărului – se uita la mine.</em></strong></span></span><br />
<span style="font-size: small;">A doua zi dimineaţa, s-a apropiat de mine si m-a invitat la el pe prici, să stăm de vorbă. <span style="color: navy;"><strong>Duhul care mă stăpânea mă oprea să fac acest pas, dar gestul lui Jimboiu – mă luase de mână – m-a făcut să-l urmez.</strong></span></span><br />
<span style="font-size: small;">Primul cuvânt pe care mi l-a adresat a fost:</span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="color: red;"><em>- Frate, eşti bolnav; nu te teme şi ai încredere în mine. Deschide-ţi sufletul şi spune-mi ce ai pe inimă; poate voi fi în stare să te ajut cu ceva.</em></span></span><br />
<span style="font-size: small;">In câteva cuvinte, i-am spus tot ce aveam pe conştiinţă. La destăinuirea mea, el mi-a răspuns:</span><br />
<span style="font-size: small;"><em>- Ai greşit grav înaintea lui Dumnezeu. De ce nu ai încercat totuşi să te rogi mai departe şi la Piteşti?</em></span><br />
<span style="font-size: small;"><strong>I-am spus că nu ştiam cine mă oprise.</strong> M-a întrebat dacă îmi mai fac rugăciunea.</span><br />
<span style="font-size: small;"><em>- O fac, dar nu simt nimic; mi-e inima de piatră, a fost răspunsul meu.</em></span><br />
<span style="font-size: small;"><em>- De când te rogi, i-ai cerut iertare lui Dumnezeu?</em></span><br />
<span style="font-size: small;">La răspunsul meu negativ, a continuat:</span><br />
<span style="font-size: small;"><em>- De plâns, ai plâns?</em></span><br />
<span style="font-size: small;">Din nou, nu.</span><br />
<span style="font-size: small;"><em>- Aş vrea să ştiu şi eu cum te rogi.</em></span><br />
<span style="font-size: small;">După ce i-am spus rugăciunea cu care mă rugam, mi-a răspuns ca mă rog bine.</span><br />
<span style="font-size: small;"><em>- Simt însă că m-a părăsit Dumnezeu.</em></span><br />
<span style="font-size: small;"><em>- Nu-L ofensa pe Dumnezeu, nu El te-a părăsit; tu L-ai ofensat! </em>m-a apostrofat.</span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="color: #003366;">[sensul cuvantului <em>"ofensa"</em>, in acest context, nu este cel literal, ci trebuie inteles ca<em> "ranire a dragostei lui Dumnezeu"</em>, n.n.]</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="color: navy;"><strong>După acest schimb de cuvinte, credeam că am vorbit cu un înger, căci <em>puterea care emana din el reduese la tăcere duhurile ce mă chinuiau.</em></strong></span></span><br />
<span style="font-size: small;">De atunci, m-a invitat să stăm de vorbă în fiecare zi. Dându-mi seama ce fel de om era şi cât de mare putere duhovnicească avea, l-am implorat să se roage şi pentru mine.</span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="color: red;"><strong><em>- Eu am să mă rog</em></strong><em>, mi-a răspuns el, </em><strong><em>dar trebuie un efort personal. Ofensa adusă lui Dumnezeu nu se poate şterge decât cu lacrimile caintei. Numai când te vei ruga cu lacrimi şi te vei cai, Dumnezeu îţi va auzi glasul şi te va ierta.</em></strong></span></span><br />
<span style="font-size: small;">Zilele până la Pastele lui 1954 au fost pentru mine atât de îngrozitoare, că nu am cuvinte să-mi exprim starea pe care am trăit-o, necum să fac pe cineva s-o înţeleagă.</span><br />
<span style="font-size: small;"><strong>Cu cât se înmulţeau discuţiile dintre mine şi Jimboiu, cu atât tortura mea era mai de nesuportat. </strong>Asteptam în fiecare zi să mă trezesc nebun din puţinul meu somn. Lucru paradoxal, gândirea şi puterea mea de judecată funcţionau normal si eram conştient de starea în care mă aflam şi asta îmi făcea mult rău”<span>[4]</span>.</span><br />
<span style="font-size: small;">Este impresionantă descrierea momentului din noaptea Învierii, când Dumnezeu îl elibereaza pe Bordeianu:</span><br />
<span style="font-size: small;">„Era în Sâmbăta Paştelui. Cu o zi înainte ma rugasem, atât de adânc cum poate nu am facut-o niciodată în viaţa mea; în acelaşi timp, trăiam insa si disperarea că rugăciunea nu mi-e ascultata.</span><br />
<span style="font-size: small;">Sâmbătă seara deci, pe la orele zece, cand a sunat stingerea, m-am întins pe prici. De cateva nopţi nu-mi mai găseam somnul. Spre miezul nopţii, ceva m-a îndemnat să mă dau jos şi sa ma mişc prin cameră. M-am apropiat de geam si clipa aceea am auzit clopotele bisericii din Gherla sunand orele douăsprezece, anunţând slujba Invierii. Sunetul clopotelor mi se părea venind din alta lume, atât era de armonios.</span><br />
<span style="font-size: small;"><strong>Am căzut în genunchi în faţa ferestrei şi, cu mâinile încrucişate pentru rugăciune, am strigat din adâncul sufletului meu:<em> «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mărturisesc că Te-am ofensat dar Tu Doamne, ştii că am ajuns la marginea suferinţei şi răbdării. Nu mai pot! Fă cu mine ce vrei Tu! Eu am fugit de la Tine, Doamne, dar mă rog Tie din toată fiinţa mea, de este cu putinţă, iartă-ma si învie sufletul meu pentru că eu cred nelimitat in Invierea Ta!</em></strong><em>».</em></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="color: navy;"><strong>In clipa aceea, cum stăteam în genunchi cu mâinile încrucişate si ochii aţintiţi printre gratii, toată fiinţa mea s-a cutremurat şi din ochi au început să-mi curgă şiroaie de lacrimi.</strong></span></span><br />
<span style="font-size: small;">Printre lacrimi, atât doar am mai putut rosti: <span style="color: red;"><strong><em>«Doamne, fie-Ţi milă de mine!»</em></strong></span> N-am apucat sa termin aceste cuvinte, că<strong> tot trupul mi-a fost cuprins de un tremur si o zvârcolire ca a posedaţilor si <span style="color: red;">am simtit cum din sufletul si trupul meu a ieşit şi m-a parăsit o putere străină. Era duhul satanei, care mă muncise şi mă stăpânise timp de patru ani de zile.</span></strong></span><br />
<span style="font-size: small;"><strong>Asemăn vindecarea rmea, pentru că vindecare a fost, cu ispăşirea unui om care duce o mare povara în spate, până cade sub greutatea ei şi nu se mai poate ridica; atunci cineva îi ia greul şi el se simte după aceea, dintr-o dată, atât de uşor, de parcă ar zbura</strong>. Aşa m-am simţit şi eu îndată ce forţa aceea satanica m-a părăsit.</span><br />
<span style="font-size: small;"><strong>Am căzut cu capul pe ciment, leşinat, cu camaşa udă de transpiraţie şi lacrimile nu mai incetau să-mi curgă şiroaie.</strong> Mi-am simţit fruntea udata de lacrimile căzute pe cimentul rece pe care l-am sărutat.<strong> Erau lacrimile căinţei pe care Dumnezeu binevoise să le primească, iertându-mi ofensa pe care i-o adusesem. In patru ani de chin, nu varsasem o lacrimă, dar acum sufletul îmi era scaldat în baia căinţei şi a minunii lui Dumnezeu.</strong></span><br />
<span style="font-size: small;">Târziu, m-am ridicat, nemaiştiind unde mă aflam; mă simţeam un alt om şi eram atât de uşor, de parcă pluteam în alte sfere de Inviere, Dumnezeu mă vindecase şi mă înviase şi pe mine.</span><br />
<span style="font-size: small;">Am îngenuncheat din nou şi, întins cu faţa la pamant, am strigat din toată suflarea mea: <strong><span style="color: navy;"><em>«Doamne, eşti atât de bun şi de milostiv cu cei păcătoşi, incat nu ştiu cum aş putea să-Ţi mulţumesc!»</em></span></strong> Şi atunci mi-au venit în minte cuvintele lui Iisus vindecându-l pe cel îndrăcit:<span style="color: navy;"><strong> <em>«Iată, te-ai făcut sanatos, mergi şi de-acum să nu mai păcătuieşti!»</em></strong>.</span><strong> Şi inima mea a simţit o bucurie care nu se poate înţelege decât de cel ce a trăit-o. Dacă până atunci fusesem în iad, în acel moment simţeam că fericirea raiului nu era departe de sufletul meu.</strong></span><br />
<span style="font-size: small;">M-am ridicat de pe ciment.<span style="color: navy;"><strong> Ca o apariţie din lumea visurilor, în faţa mea stătea Jimboiu. L-am îmbrăţişat, spunând din toată inima: «Hristos a înviat!». «Adevărat a înviat!», mi-a răspuns, plin de duioşie. Am plâns o vreme, amândoi.<em> In viaţa mea n-am simţit pe nimeni aşa de aproape, ca în acea clipă pe Jimboiu. Trăiam amândoi bucuria învierii mele</em>.</strong></span> Am vrut să-i mulţumesc pentru îndrumare, dar el s-a mulţumit să zică: <strong><em>«Lacrimile tale au fost primite de Dumnezeu şi mila Lui te-a vindecat. De când te-ai dat jos de pe prici am văzut tot; nici eu nu dormeam. Mă bucur din toată inima pentru tine»</em></strong>.</span><br />
<span style="font-size: small;">Se făcuse ziuă şi cei din cameră s-au sculat. <strong>Pe mine, lumina învierii mă scălda în razele ei. Eram un alt om, pentru că: <em>«pierdut am fost şi m-am aflat, mort am fost şi-am înviat»</em>“</strong><span>[5]</span>.</span><br />
<span style="font-size: small;">Iată o pagină dintr-un posibil Pateric al temniţelor româneşti.</span><br />
<span style="font-size: small;">Tot de la Bordeianu aflăm şi alte lucruri care luminează şi mai mult imaginea lui Jimboiu: <span style="color: red;">“Un tânăr curat trupeşte şi sufleteşte, înzestrat cu o mare blândeţe si bunătate. A fost singura fiinţă pe care am întâlnit-o care n-a spus niciodată că suferă de foame. <strong>Avea dragoste de oameni indiferent cine erau ei, prieteni sau duşmani, dusă până la sacrificiul de sine.</strong> <strong><em>Faţă de duşmani şi faţă de cei care l-au chinuit şi continuau să o facă,</em></strong> <em><strong>avea o înţelegere care raţional nu se putea explica</strong>. </em>Era atât de convins de misiunea lui pământească de a face binele, încât parcă venea din altă lume. <strong><em>Dacă nu l-aş fi cunoscut pe acest tânăr, m-aş fi îndoit de multe lucruri sau nu le-aş fi crezut.</em></strong></span> (…)</span><br />
<span style="font-size: small;">Jimboiu, precum sfinţii au <span style="color: navy;">î</span>nţeles, s-a identificat cu chemarea Fiului lui Dumnezeu: <em>«Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă»</em>.</span><br />
<span style="font-size: small;"><strong><em><span style="color: navy;">Din momentul în care l-am cunoscut pe Jimboiu, n-am mai citit Vieţile Sfinţilor ca pe o lectură oarecare.</span></em><em> </em><span style="color: navy;">Cunoscându-l pe el orice îndoială, orice suspiciune că au existat şi mai există sfinţi pe pământ a fost spulberată pentru totdeauna din sufletul meu.</span></strong> <strong>Acest martir, cu fizicul lui de sfânt bizantin, a fost pentru mine modelul de neegalat a ceea ce trebuie să fie şi să facă omul pentru mântuirea lui şi a neamului care l-a conceput</strong>“<span> [6]</span>.<a href="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/06/1-branzas-marea-misiune.jpg" title="1-branzas-marea-misiune.jpg"><img alt="1-branzas-marea-misiune.jpg" class="alignright" height="128" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/06/1-branzas-marea-misiune.thumbnail.jpg" width="96" /></a></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="color: navy;">Părintele Liviu Brânzaş</span>, care a stat o scurtă perioadă în aceeaşi celulă cu Jimboiu, îl descrie în cele mai frumoase cuvinte. Parafrazându-l pe Constantin Noica, îl numeşte pe Jimboiu <em>„creştinul deplin”</em>, vorbind despre el ca despre o persoană care a atins sfinţenia:</span><br />
<span style="font-size: small;">“Intr-o zi, se deschide uşa celulei. Toţi ne precipităm ca să fim găsiţi în «<em>poziţie reglementară»</em>. Este introdus în celula noastră un nou camarad. Se prezintă simplu: Gheorghe Jimboiu.</span><br />
<span style="font-size: small;">Auzisem despre el mai de mult. (…)<strong> Ştiam deja că Jimboiu şi-a concentrat energiile interioare spre o trăire religioasă de adâncime. Acum, omul se află în faţa mea şi pot să văd eu însumi ce înseamnă o trăire creştină adevărată.</strong></span><br />
<span style="font-size: small;">Gheorghe Jimboiu, după 12 ani de închisoare, este foarte bolnav. Suferă de două boli grave, care aici în închisoare duc implacabil spre deznodământul fatal. Are tuberculoză şi ciroză. A fost şi la infirmeria închisorii, dar acum a fost trimis iar în celulă. Singurul lucru care i se permite este sa stea întins. El stă pe marginea palului, rezemat de perete şi din această poziţie asistă la viaţa celulei. <strong>Intervine foarte rar în discuţiile noastre. Mai mult ascultă. Cred că rosteşte în permanenţă Rugăciunea inimii. Această concentrare interioară îi conferă un aer de pace şi seninătate. </strong>Nimic nu indică faptul ca omul acesta ştie că va muri. <span style="color: navy;"><strong>Nici un semn de nelinişte nu i se poate citi pe chip. Poate că alţii ar fi căzut în disperare şi ar fi bătut la uşă ca să fie duşi la spital. El bate la o altă poartă, cu credinţă şi smerenie: la poarta Cerului spre care năzuieşte.</strong></span> (…)</span><br />
<span style="font-size: small;">In rarele lui intervenţii, povesteşte câte o întâmplare semnificativa din Pateric. Ma impresionează capacitatea lui de pătrundere şi selecţie. Din comoara Sfinţilor Părinţi ne ofera mărgăritarele cele mai strălucitoare. (…)</span><br />
<span style="font-size: small;"><strong>Sunt convins că acest trăitor profund al lui Hristos a fost trimis de Pronie ca să văd cum se apropie de moarte un om care a păşit pragul sfinţeniei. Călătoreşte într-o zonă unde nu-l mai tulbură îndoiala sau patimile. <span style="color: navy;">Privindu-l, simt ca Jimboiu este omul de care m-aş ruşina cel mai mult dacă mi-ar cunoaşte păcatele. Nu pentru că m-ar judeca cu asprime, deoarece el este omul pe care l-am simţit trăind dragostea frăţească în modul cel mai pur, ci pentru că în timp ce el zboară prin sfere celeste, eu zac neputincios şi ticălos în genune</span></strong>. (…)</span><br />
<span style="font-size: small;">Peste ani şi ani, după ce am devenit preot, în <em>Jurnalul</em> meu pastoral am notat, într-o zi, dintr-un impuls tainic, următorul gând: «<span style="color: navy;"><strong><em>Gheorghe Jimboiu a murit în stare de sfinţeni</em></strong></span>e». De ce mi-am notat, oare, acest gând răsărit în suflet când eram la sfântul altar? Fără nici o îndoială pentru ca privindu-l, să-mi aduc aminte de datoria mea. Căci <span style="color: navy;"><strong>nu-mi mai puteam petrece restul vieţii benchetuind sau lenevind, când ştiam că acest tânăr cu suflet de crin şi alţii ca el, au murit pentru Hristos în catacombele temniţei.</strong></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="color: navy;"><strong> </strong></span><span style="color: red;"><strong>Viaţa lui Gheorghe Jimboiu a fost o ardere de tot, bine plăcută lui Dumnezeu. El trebuie să intre, alături de Valeriu Gafencu şi alţi tineri români morţi în închisoare, în galeria sfinţilor români, </strong></span>care au trăit o tinereţe sfântă, încununata cu jertfa supremă pentru învierea neamului românesc, constituind înălţătoare pildă pentru generaţiile viitoare”<span> [7]</span>.</span><br />
<span style="font-size: small;"> </span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-31662886011275550502010-09-23T16:30:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.874-07:00Pimen Barbieru (1900? - 1982 )<h1 class="title">Monahul Pimen Barbieru-Staret si haiduc in "banda" lui Arsenescu </h1><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvjDjz1PGI/AAAAAAAAAhA/G1u29agxFF0/s1600/pimen+barbieru.jpg.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJvjDjz1PGI/AAAAAAAAAhA/G1u29agxFF0/s320/pimen+barbieru.jpg.jpeg" /></a></div><br />
<div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1023633" style="border: 0pt none;" width="0" /> <br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=3166288601127555050"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<b>Orfan de ambii parinti</b><br />
<br />
S-a nascut la inceputul secolului XX in comuna Matca din Tecuci, judetul Galati intr-o familie de oameni gopodari si cu frica de Dumnezeu. Tatal, bun meserias, lucra pe la diferite case, lucra de toate avand 7 copii in ograda, 6 baieti si o fata. Pimen era cel mai mare dintre ei.<br />
<br />
Clasele primare le-a facut in locurile natale. Viata familiei Barbieru se va schimba insa odata cu intrarea Romaniei in primul razboi modial. Capul familiei plecat pe front isi pierde viata in luptele de la Marasesti; sotia lui a refuzat sa creada ca a ramas vaduva. Agatandu-se de sperante desarte a pornit spre Marasesti.<br />
<br />
Nu si-a gasit insa sotul in viata, iar tifosul contractat in aceasta calatorie a doborat-o si pe ea.<br />
<br />
Dupa moartea ei s-a stins si mezinul familiei in varsta de 2 ani.<br />
Cei 6 copii ramasi orfani au crescut pe la diferite rude care au reusit sa rupa din saracia lor pentru a le asigura minimul necesar existentei. Aveau sa se reintalneasca abia la maturitate.<br />
<br />
<b>Dumnezeu il invredniceste sa gaseasca moastele Sfantului Ioanichie</b><br />
<br />
Pimen porneste pe calea lui Dumnezeu intrand in cinul monahal. Acelasi drum il aleg inca doi dintre fratii sai (arhimandritul Nifon staret la Cernica si Maica Doroteea de la Pasarea). Il gasim ani mai tarziu in pozitia de staret al Schitului Cetatuia - Negru Voda; schit aflat in muntii Argesului pe un versat stancos.<br />
<br />
Pentru inalta traire duhovniceasca pe care o avea parintelui Pimen Barbieru, i-a fost dat sa traiasca o mare minune. Auzind ca in grotele din acel munte se nevoiau in timpurile de demult multime de pustnici, a hotarat sa coboare intr-una din aceste grote pentru a petrece acolo Postul Mare in rugaciune si austeritate precum o faceau crestinii secolelor trecute.<br />
<br />
Reusind cu greu sa patrunda in pestera, a descoperit moastele unui sfant roman: Schimonahul Ioanichie (†1638). Moastele erau frumoase si placut mirositoare. Dand multumire lui Dumnezeu pentru a-i fi ingaduit sa descopere minunea Sa dumnezeiasca a anuntat obstea si au mutat moastele in biserica facand slujbele cuvenite.<br />
<br />
<b>Partizan in grupul de rezistenta condus de Gheorghe Arsenescu</b><br />
<br />
In anul 1948 comunistii, instalati deja in fruntea Romaniei, incep un val masiv de arestari vizandu-i pe toti cei ce se opuneau sovietizarii. In aceste conditii romanii care nu voiau sa-si lase neamul si tara in mana satanei bolsevice au fost nevoiti sa puna mana pe arme si sa se retraga in munti.<br />
<br />
Acest lucru l-a facut si Colonelul Arsenescu creand un grup de rezistenta impreuna cu celebrii frati Arnautoiu. Inainte de inchegarea acestei grupari, Gheorghe Arsenescu a ajuns la Manastirea Cetatuia unde a cerut parintelui Pimen binecuvantare pentru crearea grupului de rezistenta.<br />
<br />
Parintele a consimtit iar colonelul si apropiatii acestuia au depus chiar juramantul de haiducie in fata parintelui in primavera anului 1948. Juramantul, extrem de dur, a fost consemnat de unii dintre supravietuitorii rezistentei din munti:<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=3166288601127555050"><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<b>,,Juramant<br />
In numele lui Dumnezeu atotputernicul si pe sfanta cruce, eu............... jur sa ma fac haiduc, de buna voie si nesilit de nimeni, pentru a lupta la salvarea si eliberarea Patriei si neamului din ghearele fiarelor comuniste-bolsevice si de sub jugul greu al rusilor.<br />
Jur credinta Majestatii sale Regale Mihai I, Regele tuturor romanilor.<br />
Jur credinta Guvernului liber al Patriei.<br />
Jur supunere si ascultare fara murmur si fara sovaire, sefului haiducilor.<br />
Jur sa ucid fara mila si crutare pe toti strainii si ticalosii care ne-au tradat si vandut Patria si neamul si au adus dezastrul tarii.<br />
Jur sa nu ma despart de fratii mei de lupta decat dupa Victoria finala.<br />
In caz de tradare sau de calcare a juramantului, sa fiu ucis atat eu cat si intreaga mea familie.<br />
Asa sa-mi ajute Dumnezeu” (Ion Stefan in File de Istorie, Centrul Cultural Pitesti)</b><br />
<br />
Parintele Barbieru s-a implicat activ in lupta gruparii Arsenescu furnizand alimente, stabilind strategii, oferind adapost partizanilor in cadrul Manastirii, obtinand material logistic.<br />
<br />
Predoiu Longin, unul dintre luptatori avea sa mentioneze intr-un interviu luat dupa 1990 ca avea un binoclu furnizat de Parintele Pimen cu ajutorul caruia ii supraveghea de la distanta pe urmaritorii sai in timpul cat a fost ascuns in paduri. Arsenescu sustinea totodata ca la Cetateni se afla unul dintre depozitele sale de munitii si armament.<br />
<br />
Autoritatile au prins de veste asupra implicarii staretului de la Cetateni, in dosarele de la Securitate mentionandu-se chiar ca umbla “cu mana pe cruce si cu cealalta pe carabina”. A fost arestat in 1949 si dus pentru ancheta la Campulung impreuna cu alti partizani din acelasi grup precum Toma Burtea sau Predoiu Longin.<br />
<br />
[c:1:s]<b>Invierea de sub pamant</b><br />
<br />
Parintele a fost condamnat la 25 de ani munca silnica. A executat 14 ani si noua luni din pedeapsa. De la Campulung va fi transferat la Jilava, inchisoare de tranzit; de acolo a luat drumul minei de la Baia Sprie. Acolo a avut parte de alta minune, in noaptea Invierii Domnului anul 1953.<br />
<br />
In maruntaiele pamantului sutele de preoti si credinciosi si-au facut din sfredele clopot si din panza alba epitrahil si au slujit invierea lui Hristos. La miezul noptii sfredelele au pornit sa sune si din pieptul tuturor a izbucnit ca un fulger strigatul invierii: Veniti de luati Lumina, Hristos a inviat!<br />
Lucrul in mina i-a macinat insa grav sanatatea. Din aceasta cauza a fost transferat la sanatoriul penitenciar de la Targu Ocna.<br />
<br />
<b>Sfintii tuberculosi</b><br />
<br />
La Spitalul Penitenciar de la Targu Ocna a sosit prin 1954-1955. Fostul detinut politic Vasile Cristea si-l amintea pe staret imediat dupa sosirea intre tuberculosi:<br />
"Ieromonahul Pimen venise cu un lot mai mare. Sfintia Sa avea o condamnare de 25 de ani munca silnica. Cand l-am vazut pentru prima oara pe parintele Pimen Barbieru, era foarte slab, mai mult piele si os. Avusese cateva hemoptizii.<br />
<br />
Manca foarte putin... In urma unui tratament cu antibiotice si sub ingrijirea doctorului Aurelian Narcea, medicul penitenciarului, s-a pus pe picioare, a prins greutate si i s-a oprit evolutia bolii.”<br />
<br />
Reusind sa se intremeze Parintele a continuat sa se opuna comunismului prin atitudinea pe care o afisa in fata gardienilor:<br />
„Cand erau scosi detinutii in tarc, la plimbare, parintele Pimen se oprea pe neasteptate si asa incepea sa se uite la cer ca toti militienii-si ridicau fruntea, sa vada si ei ce-i atragea lui atentia.<br />
<br />
Nedand cu ochii de nimica, reveneau cu privirile asupra lui si, nedumeriti: „Ce te uiti, ba, banditule?“ - „Astept sa se pogoare ingerii, sa-i alunge pe draci“, raspundea el, strapungand cu cautaturile pe uciga-i toaca deghizati in uniformele din fata sa”. (Mihai Radulescu - Razand in drum spre Rai)<br />
Starea de sanatate fiindu-i mult mai buna a fost transferat in temnita Aiudului unde a ramas pana la decretul general de amnistie dat in 1964.<br />
<br />
<b>Cei trei frati monahi, impreuna pe vecie</b><br />
<br />
Dupa eliberare a intrat in Manastirea Cernica unde se afla fratele sau Nifon. In anul 1971 il gasim pentru cateva luni ca staret in fruntea Manastirii Sitaru. Apoi a revenit la Cernica fiind numit si duhovnic la manastirea Pasarea unde se gasea sora sa, Maica Doroteea.<br />
<br />
Staretul haiduc si-a gasit odihna vesnica in anul 1982 si a fost inmormantat in cimitirul Manastirii Pasarea unde se odihnea si Nifon inca din 1976. </div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-4400570920053883762010-09-22T05:30:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.874-07:00Spiru Blanaru ( a murit in 1949 )<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJn2jhpGGaI/AAAAAAAAAg4/dUlii9L4QZs/s1600/spiru+blanaru.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJn2jhpGGaI/AAAAAAAAAg4/dUlii9L4QZs/s320/spiru+blanaru.jpeg" /></a></div><br />
<h1 class="title"><span style="font-size: small;">Spiru Blanaru- erou si martir al rezistentei anticomuniste </span></h1><span style="font-size: small;"><br />
</span> <div id="articleContent"> <span style="font-size: small;"><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1020150" style="border: 0pt none;" width="0" /> <b>Un moldovean in fruntea rezistentei din Banat</b><br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Asemeni multor moldoveni care si-au parasit plaiurile natale in cautarea unui trai mai bun si Spiru Blanaru ajunge in Banat, in comuna Domasnea. Aici este "adoptat" de familia lui Nicolae Horascu, seful garnizoanei Miscarii Legionare din zona. Apropierea de familia Horascu va fi deplina atunci cand Spiru Blanaru se va casatori cu fata "gazdei" sale, Maria Horascu.<br />
<br />
Intrarea in familia amintita va duce la intensificarea activitatii sale in cadrul Miscarii Legionare, fapt pentru care avea sa fie luat rapid in colimator de autoritati.<br />
<br />
Pleaca la Bucuresti unde studiaza dreptul pe care-l va absolvi cu brio devenind un apreciat avocat. Viata linistita de familie (tocmai i se nascuse un baietel, Corneliu) si cariera juridica ii va fi intrerupta dupa 1947 atunci cand tot mai multi romani iau calea muntilor.<br />
<br />
<b>Spiru Blanaru incepe organizarea grupurilor de partizani din Banat</b><br />
<br />
Odata cu anul 1947 (dupa ce comunistii au castigat alegerile din 1946, furand voturile), armata rosie incepe implantarea bolsevismului la noi in tara. Cei care constituiau o primejdie pentru comunisti erau desfiintati prin exterminare. Primul obstacol inlaturat a fost monarhia.<br />
<br />
Au urmarit indeaproape pe ofiterii monarhisti, partidele istorice si pe legionari, care constituiau principala forta anticomunista eficienta la acea vrme. Portile inchisorilor s-au deschis. Au intrat cu miile, cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii.<br />
<br />
In acest moment tot mai multi banateni fug in munti ca sa scape de arestarile masive, de abuzuri si ca sa lupte impotriva comunismului Asa a luat fiinta si grupul de partizani din Teregova, condus de Spiru Blanaru, Petre Domasneanu si Gheorghe Ionescu, in 1948.<br />
<br />
Gheorghe Ionescu a organizat comuna Teregova pentru a putea sustine si aproviziona grupul lui Spiru Blanaru si al Col. Uta.<br />
<br />
"In vremea aceea nu se mai facea deosebire intre taranisti, liberali, militari sau legionari. Toti erau romani, cu o singura datorie, aceea de a apara fiinta neamului de dusmanii de la rasarit, bolsevicii.<br />
<br />
Cand a fost obligat sa fuga in munti, Gheorghe Ionescu s-a dus in grupul lui Spiru Blanaru", scrie profesorul <b>Atanasie Berzescu</b> (un participant activ la evenimente) in cartea sa "<a href="http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mart45_64/aberzescu/lacrimi/default.asp.htm" target="_<br/>blank">LACRIMI SI SANGE. Rezistenta anticomunista armata din muntii Banatului</a>":<br />
<br />
Sfarsitul anului 1948 si inceputul lui 1949 il prinde asadar pe Spiru Blanaru, cu grupul sau, pe dealurile Teregovei, organizandu-se si aprovizionandu-se.<br />
<br />
<b>Atac asupra postului de jandarmi din Teregova</b><br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
La inceputul organizarii sale, grupul lui Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu a fost unul ofensiv incercand sa nimiceasca trupele de securitate si sa-i alunge pe invadatorii bolsevici.<br />
<br />
Dar fiindca dupa fiecare lovitura data de ei Securitatea organiza represiuni asupra populatiei s-a renuntat la atac si s-au mentinut doar pe pozitii de aparare sperand ca puterile occidentale si SUA sa vada lupta si suferinta poporului roman si sa intervina pentru eliberarea sa.<br />
<br />
Pe aceasta linie se inscrie si atacul asupra postului de jandarmi din comuna Teregova. Totul a inceput atunci cand unul din partizani, Anculia Moise, a fost arestat in seara zilei de 12 ianuarie 1949 si dus la Postul de jandarmi Teregova.<br />
<br />
Spiru Blanaru, Gheorghe Ionescu, Anculia Petru si Ghimboase Nicolae hotaras atacarea postului de jandarrni si eliberarea lui Moise Anculia.<br />
<br />
Iata cum descrie evenimentele la ancheta Stoichescu Pavel, unul din cei implicati in atacul asupra postului de jandarmi din Teregova:<br />
<br />
<i>"Dupa ce s-a organizat atacul Postului de jandarmi pe la orele 2 noaptea 12-13 ianuarie am plecat cu toti in curtea Perceptiei vis-a-vis de Postul de jandarmi, unde ne-am plasat in pozitie de tragere, iar Petru Anculia si Stoichescu Ion s-au plasat in curtea Postului de jandarmi.<br />
<br />
La semnalul dat prin fluieraturi de catre comandantul organizatiei Ionescu Gheorghe a inceput atacul, Spiru Blanaru a tras cu mitraliera, ajutat a fost de Grozavescu Ianas iar restul am tras cu diferite arme ce aveam asupra noasta. Petru Anculia si Ion Stoichescu au tras cu un pistol automat si cu o arma civila.<br />
<br />
Unul dintre ei a aruncat si o trotila. Dupa ce s-a tras cateva minute s-a dat ordinul, nu pot sa precizez de catre Spiru sau Ionescu, ca sa intram in Postul de jandarmi sa scoatem pe Anculia Moise.<br />
<br />
Dupa terminarea atacului au intrat la post Copaceanu Martin si Cimpoca Iacob, care au iesit impreuna cu Moise Anculia si Ienasiga Grigore. Stiu ca Copaceanu Martin si Cimpoca Iacob au luat de la post doua arme Z. B."</i><br />
<br />
<b>Luptele de la Pietrele Albe-cea mai grea infrangere suferita de trupele de Securitate</b><br />
<i>Analele ONU: Banditii de pe dealurile Teregovei care lupta cu arma in mana impotriva comunismului</i><br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><img border="0" src="http://arhivamedia.hotnews.ro/images/articole/img_88057.jpg" /></a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;">Schema luptei de la Pietrele Albe</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Una din cele mai importante lupte date impotriva Securitatii din istoria rezistentei anticomuniste din Romania a fost lupta de la Pietrele Albe din Banat. Partizanii au prins intr-o ambuscada doi spioni ai Securitatii dar unul le-a scapat. Alertata de acesta trupele de Securitate au pornit in urmarirea partizanilor si i-a ajuns la Pietrele Albe.<br />
<br />
Spiru Blanaru si Gh. Ionescu au condus stralucit lupta dupa toate regulile militare, iar partizanii s-au aparat indarjit provocand pierderi grele trupelor de Securitate.<br />
<br />
Ca urmare a acestei infrangeri suferitei, ministrul de externe al URSS s-a plans la ONU de "banditii de pe dealurile Teregovei care lupta cu arma in mana impotriva comunismului" (marturie ramasa in analele ONU-mai multe documente despre rezistenta din Banat pe <a href="http://www.fgmanu.net/istorie/rezistenta.htm" target="_<br/>blank">fgmanu.net</a>).<br />
<br />
Batalia este descrisa de prof. Atanasie Berzescu in cartea de memorialistica citata mai sus:<br />
<br />
"Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii. S-au pregatit de lupta. Se aflau pe dealul Carciobati, sub muntele Semenic. De aici s-au deplasat spre Pietrele Albe. Ajunsi acolo, s-au asezat in linie de aparare. Nu mai aveau timp sa se ascunda.<br />
<br />
Era ziua de 22 februarie 1949. Zapada mare, gerul aspru. Securitatea a deschis focul cu toate armele in flancul stang al grupului. Din aceasta pozitie partizanii au respins atacul securitatii cu un foc nemilos de arme automate. La mitraliera, in cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-Berda, tragator si Petru Berzescu-Berda incarcator, frati. Spiru Blanaru conducea lupta.<br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><br />
</td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Au cazut multi morti din partea securitatii. De la partizani nici un mort. Atacul a fost respins. Armata s-a retras incarcandu-si mortii in caruta. Vazand ca flancul stang este bine fixat la teren si inzestrat cu armament bun, securitatea a deschis un alt foc, atacand flancul drept al grupului. Aici au facut o bresa.<br />
<br />
Doi partizani au cazut in lupta, Petru Anculia-Miloi si Ghita Urdareanu din Domasnea.<br />
<br />
Se apropia de inserat. Grupul a facut o manevra de retragere organizata, derutand securitatea prin sustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. Lupta a durat pana noaptea tarziu. Armata era hartuita din toate partile de grupuri de cate trei partizani.<br />
<br />
[...]In urma infrangerii de la Pietrele Albe, securitatea a organizat urmarirea in intreaga zona a Teregovei, extinzand-o pana la Domasnea, Cornereva, Mehadia. Inspre Caransebes au cuprins toate comunele din jurul Slatinei-Timis."<br />
<br />
<b>Vandut de socrul unuia dintre partizani. Arestat si incarcerat la Caransebes</b><br />
<br />
Spiru Blanaru, cu grupul, lui s-au retras de la Pietrele Albe catre Fenes. Intre Rusca si Fenes, la locul numit Tarsatura, se organizeaza iarasi in aparare, asteptandu-se de data asta la un atac mai puternic si mai bine organizat al Securitatii.<br />
<br />
Un grup in frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes, pentru informatii si alimente. Ajunsi la Fenes, in casa lui Ion Caraiman, isi dau seama ca securitatea sta la panda si intuiesc ca socrul lui Caraiman le pregatise vanzarea. Urmarim firul povestirii asa cum il reda profesorul Berzescu:<br />
<br />
"In casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul lui Caraiman, Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc. Socrul, plecand afara, a disparut. In aceasta situatie, Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa, fugind prin gradina spre padure.<br />
<br />
Securitatea le-a luat urma, deschizand foc asupra lor. Ei au raspuns cu foc. In timpul acesta, Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s-au retras spre padure. In aceasta lupta a cazut mort Ion Caraiman, iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior.<br />
<br />
Era 12 martie 1949. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se inrosise. Sangele lui Ion Caraiman curgea in aceeasi iarna cu zapada mare, sange varsat in apararea neamului de urgia comunista. Sangele lui Spiru Blanaru se infratea cu sangele lui Ion Caraiman in omatul mare.<br />
<br />
Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. Nu a incercat nici o sinucidere cu grenada."<br />
<br />
<b>Executati la Padurea Verde pe 25 iunie 1949</b><br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><br />
</td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Procesul lui Spiru Blanaru si al celorlalti partizani nu a iesit de pe linia proceselor-inscenare din acea vreme. Asa ca sentinta "condamnare la moarte" dat in cazul sau nu a mai surprins pe nimeni.<br />
<br />
<i>"La proces au fost obligati sa participe muncitori, tarani, femei si tineri, care fusesera instruiti sa aplaude si sa sustina sentinta cu manifestari puternice de aprobare. Nimanui insa dintre membrii familiilor acestora nu li s-a permis accesul.<br />
<br />
Sotia lui Spiru Blanaru, Maria, reuseste sa pacaleasca paza exerioara, dar nu poate patrunde in sala de judecata.<br />
<br />
Tanara de atunci va ramane pentru copilul ei, de-a lungul timpului, brat ocrotitor, tinandu-i loc si de tata. Nu dupa mult timp, Maria Blanaru cu fiul Cornel, cu soacra si bunica vor fi deportati la Cuza-Voda</i> (<b>Ileana Sliveanu</b>, <a href="http://www.hotnews.ro/Tanara%20de%20atunci%20va%20ramane%20pentru%20copilul%20ei,%20de-a%20lungul%20timpului,%20brat%20ocrotitor,%20tinandu-i%20loc%20si%20de%20tata." target="_blank">Cararile sperantei</a>)<br />
<br />
Au fost condamnate la moarte prin impuscare 5 persoane, iar alte 7 la munca silnica intre 15 si 20 de ani. Procesul a avut loc in cladirea in care-si are azi sediul Primaria orasului.<br />
<br />
In 25 iunie 1949, la Padurea Verde, alaturi de Spiru Blanaru mai sunt executati: comandorul Domasneanu Petre, Petre Puschita zis Mutascu, Romulus Maritescu zis Fert si capitanul Ioan Tanase.<br />
<br />
<b>Fara de mormant</b><br />
<br />
Toate incercarile de dupa Revolutie de a afla unde au fost inmormantati cei executati la Padurea Verde au fost sortite esecului izbinduse de reaua-vointa a autoritatilor si de frica martorilor.<br />
<br />
Primaria Timisoara a dat numele unei strazi "Spiru Blanaru" ca un omagiu pentru personalitatea marelui luptator anticomunist din M-tii Banatului. Deasemenea Biserica Ortodoxa il considera pe Spiru Blanaru un martir pentru neam si credinta, apreciind inalta lui traire ordodoxa.<br />
<br />
<b>"Testamentul" lui Spiru</b><br />
<br />
Dupa lungi lupte, suferinte si tradari, partizanii inteleg ca vanzarea Romaniei pe plan international fusese faptuita chiar de cei pe care ei ii asteptau ca eliberatori. Cu tancurile rusesti in tara, urmariti si haituiti in permanenta de trupele de securitate increderea intr-o rasturnare miraculoasa a situatiei se prabuseste.<br />
<br />
Hotarat sa lupte pana la capat si constienti ca moarte nu mai poate fi evitata, Spiru isi descopera sufletul mai tanarului sau camarad, Atanasie Berzescu, in ceea ce s-ar putea constitui intr-un veritabil testament spiritual. Iata cum descrie profesorul Berzescu scena:<br />
<br />
<i>"In lupta aceasta cu raul, cu noi era numai Dumnezeu. Vanati din toate partile, intr-o iarna grea, ne zbateam sa gasim o iesire. In aceasta atmosfera de zbucium sufletesc, Spiru incepe marturisirea lui. Baierele inimii lui se dezleaga si zice</i>:<br />
<br />
<b>- "Mai frate Tase Berzescu, suntem prinsi ca-ntr-o menghina. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. Cred totusi ca tu o sa scapi. Este bine sa stii unele ganduri ale mele".<br />
<br />
Stand asa, unul langa altul, in mijlocul intinsului de zapada, ascultam la ce-mi spunea Spiru. Aparuse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. Iata ce-mi spune Spiru:<br />
<br />
A).- "De cand stau aici in grup cu acesti oameni, hotarati sa lupte pana la unul, am observat un lucru extrem de important in felul lor de comportare. Desi suntem, ca apartenenta politica, diferiti, ne intelegem ca fratii. Nu facem diferenta intre noi. Aici, dupa cum stii, sunt multi legionari, taranisti, liberali si militari.<br />
<br />
Suntem de atata timp la un loc, nu i-am auzit o data sa faca deosebire intre ei dupa apartenenta politica. Toti suntem romani si trebuie sa fim uniti in fata dusmanului. Desi cel mai mare pacat al romanilor este lipsa de unitate, noi aici am reusit sa realizam, in ciuda pacatului, unitatea intre noi.<br />
<br />
B). - "In fata primejdiei, noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Cu totii ne rugam ca sa scapam din draceasca inclestare intre bine si rau. S-a realizat o prietenie, liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta.<br />
<br />
C). - "As dori ca, la momentul potrivit, sa stie si ai mei, de acasa, familia mea, prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. Ne-am impacat cu gandul ca va trebui sa murim pana la urma. Eu, frate Tase, am certitudinea ca voi muri si-ti incredintez tie aceste ganduri ale mele, nu ca pe un mesaj, ci ca unele framantari ale mele ca om.<br />
<br />
Fiul meu, daca va mai apuca sa scape cu viata, la fel si sotia mea, as vrea sa cunoasca prin ce am trecut.<br />
<br />
D). - "Imi este draga tara noastra, neamul nostru romanesc. As dori ca odata sa fie liber, mare si unit. Dumnezeu sa fie cu el. Dezmembrarile de partid sa dispara. Poporul roman s-a nascut crestin. Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credinta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri, crescuti in legea crestina.<br />
<br />
Fa acest lucru, fratele meu, si este de-ajuns pentru mine. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gandit si noi, in "toiul beznelor adanci".</b><br />
<br />
Din mormantul nestiut si din codrii Banatului rasuna inca mesajul de dragoste adresat de Spiru neamului sau si intregii omeniri. </span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-32710408825480985992010-09-22T05:22:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.874-07:00Ion Flueras (1882 -1953)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJn0y9PrFTI/AAAAAAAAAgo/oMkMd2Th3Y4/s1600/424px-Flueras.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJn0y9PrFTI/AAAAAAAAAgo/oMkMd2Th3Y4/s320/424px-Flueras.jpg" /></a></div><b>Fiu de plugari - lider al PSD</b><br />
<br />
Ion Flueras s-a nascut in Arad, comuna Cherelus, la 2 noiembrie 1882. Parintii sai, Moise si Maria, erau tarani plugari; averea familiei Fluieras era reprezentata de casa in care locuiau si de cele 2 hectare de pamant care le asigurau existenta. Ion Flueras a urmat scoala primara in comuna natala, dovedind calitati deosebite si inclinare spre studiu.<br />
<br />
Din pacate parintii nu aveau suficiente resurse pentru a-i asigura o educatie pe bancile scolii, astfel tanarul este trimis sa invete meseria de rotar pe langa un mester din Pancota. O data cu terminarea uceniciei, in 1901, este primit intr-un atelier de tamplarie din Arad.<br />
Ajuns in oras, ia contact cu ideologiile politice si considera ca trebuie sa se implice activ in viata politica, dorind sa lupte pentru ca neamul romanesc sa obtina Unirea. In acelasi an se inscrie in Partidul Socialist Democrat.<br />
<br />
<b>In slujba neamului</b><br />
<br />
In scurta vreme devine unul dintre principalii militanti ai PSD in Arad; in acelasi timp isi incepe activitatea editoriala devenind colaborator al numeroaselor publicatii muncitoresti si al ziarului Adevarul de la Budapesta, organul Sectiei Romane a PSD din Ungaria.<br />
<br />
Intre anii 1905 si 1918 locuieste la Budapesta unde conduce resortul propaganda si presa al PSDU si devine redactorul responsabil al ziarului Adevarul.<br />
<br />
In timpul Primului Razboi Mondial ajunge intr-o fabrica de avioane de pe insula Csepel, apoi fiind demobilizat revine la Budapesta, implicandu-se din nou in activitatea politica.<br />
<br />
In octombrie 1918 este insarcinat de PSDU, Sectia Romana, de a incerca o apropiere de Partidului National Roman in vederea unei colaborari care sa aiba ca rezultatat final Marea Unire. Ion Flueras se achita exemplar de misiune: cele doua partide vor constitui Consiliului National Roman Central, format din cate 6 reprezentanti din partea fiecarui partid. Unul dintre cei 6 reprezentanti PSD era Ion Flueras.<br />
<br />
<b>Luptand pentru Marea Unire</b><br />
<br />
Si-a adus contributia la definitivarea Rezolutiei Marii Adunari Nationale din 1 Decembrie 1918, iar in cadrul Adunarii a fost ales vicepresedinte al acesteia, iar apoi a fost ales in Consiliul Dirigent, ca sef al Resortului Ocrotirii Sociale si Igiena. Tot la Alba Iulia este ales secretar general al PSD, chiar in ziua de 1 decembrie 1918.<br />
<br />
In anul 1920 a facut parte din delegatia Romaniei la Conferinta de pace de la Paris, in 1924, a participat la Conferinta Internationala a muncii de la Geneva, apoi la Londra, unde a prezentat adeziunea Federatiei Social Democrate Romane la Internationala Socialista a Muncii.<br />
<br />
Intre anii 1921-1926 este redactor responsabil al gazetei Tribuna socialista din Cluj. Din 1922 s-a stabilit la Bucuresti, lucrand in cadrul Ministerului Muncii, la resortul Ocrotiri Sociale, pana in 1938, cand, o data cu dictatura regala, a activat in cadrul breslelor muncitoresti.<br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<b>Refuzand PCR-ul si sovietizarea</b><br />
<br />
In august 1929 a fost trimis la Moscova ca reprezentant al Partidul Socialist din Transilvania si Banat, in vederea participarii la lucrarile celui de al II-lea Congres al Internationalei a III-a si a discutarii problemei afilierii la Internationala a III-a a viitorului preconizat Partid Comunist in Romania.<br />
<br />
Nu este insa primit la lucrarile Congresului pentru ca Buharin il acuza de faptul ca participa la guvernarea Romaniei ca membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Flueras si-a aparat pozitia, dar sovieticii l-au catalogat avand un comportament rusinos. Totodata, Buharin hotaraste excluderea lui din partid. Lucru care nu se intampla.<br />
<br />
In perioada anilor 1927-1932, a participat activ la viata politica a tarii, candidand pe lista de deputati, fiind ales in trei randuri: 1928, 1931, 1932. In parlament, Ioan Flueras a fost un permanent si ferm aparator al celor de jos, cu prioritate al taranimii.<br />
<br />
Dupa septembrie 1944 a participat la reorganizarea PSD alaturi de Constantin Titel Petrescu, Lotar Radaceanu, Stefan Voitec etc., dar nu a acceptat colaborarea cu PCR, militand ferm pentru pastrarea identitatii PSD.<br />
<br />
<b>Il refuza pe Groza si este arestat</b><br />
<br />
Chiar daca pozitia sa a fost ferma in ceea ce-i priveste pe sovietici, reprezentantii acestora au incercat sa il atraga de partea lor in mai multe ocazii. Insusi Petru Groza i-a oferit in 1945 postul de Ministru al Muncii in Guvernul de la 6 martie. Flueras a raspuns negativ, exprimandu-si inca o data refuzul de a accepta ocupatia sovietica pe care o numeste dictatura.<br />
<br />
Flueras locuia in Bucuresti impreuna cu sotia sa Ileana. Aveau un atelier de tamplarie in preajma cartierului Izvor. Acolo se intalneau cei din formatia lui Mircea Stefanovici, „Tinerimea Libera” (o asociatie de tineri cu orientare de stanga, studenti la Politehnica, ce militau in special pentru dreptul la libertatea presei).<br />
<br />
In 1945 membrii acestei asociatii, care, de altfel, functiona legal, sunt arestati. O data cu ei este ridicat si Ion Flueras - care nu apartinea “Tinerimii Libere”, dar era auzat ca I-a sustinut si gazduit. A fost acuzat si ca ar fi raspandit manifeste interzise cu caracter democrat. Dupa trei luni de anchete si detentie la Jilava, Flueras a fost eliberat.<br />
<br />
Dupa Congresul PSD din 10 martie 1946, in care s-a hotarat mergerea in alegerile parlamentare de la 19 noiembrie 1946, pe lista comuna cu PCR, s-a format PSD independent, sub presedentia lui Titel Predescu, la care a aderat si Ion Flueras, unde a mai activat pana in toamna anului 1948, cand este arestat.<br />
<br />
<b>Respingerea comunismului: crima de inalta tradare</b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
Arestat pentru convingerile sale politice si pentru loialitatea exemplara fata de socialismul practicat de Constantin Titel Petrescu, lui Flueras i se aduce acuzatia de crima de inalta tradare fiind condamnat la 16 iunie 1949 la 15 ani temnita grea si plata unei amenzi de 5000 lei.<br />
<br />
Flueras isi va ispasi pedeapsa in temnita de la Gherla, unde este adus in 1949. Fiind prea batran si bolnav pentru a lucra in ateliere, este folosit la diverse munci precum maturat, spalat toalete etc.<br />
<br />
Datorita acestor munci el a capatat o oarecare mobilitate in interiorul temnitei, avand posibilitatea de a se strecura din cand in cand intr-unul din corpurile inchisorii, unde erau depozitate icoanele si celelalte obiecte ramase de la vechea capela a inchisorii.<br />
<br />
Chiar daca toti cei care l-au cunoscut pe Flueras inainte de 1948 marturisesc faptul ca era un om extraordinar, de o cinste si demintate rar intalnite, abia in temnita sufletul lui Flueras se va deschide catre Dumnezeu si va descoperi Adevarul si Calea.<br />
<br />
Despre aceasta tranformare si mai ales despre comportamentul crestin lui Flueras marturiseste fostul detinut politic <b>Dumitru Bordeianu</b> in monumentala sa lucrare <b>“Marturisiri din mlastina disperarii”</b>.<br />
<br />
“Am ramas inmarmurit, zarind acolo un batranel, in genunchi si cu mainile inclestate. Se ruga in fata unei icoane. La zgomotul de saboti al pasilor mei a intors capul si, vazand ca sunt un detinut ca si el, mi-a facut semn sa vin aproape. M-am apropiat cu sfiala si am ingenuncheat si eu.<br />
<br />
Dupa ce si-a terminat rugaciunea, l-am intrebat, nedumerit, cum se face ca el, care prin conceptie ar fi trebuit sa fie ateu, se roaga totusi lui Dumnezeu? Batranul, cu o voce care mi-a incalzit inima, mi-a spus ca aceasta a fost in tinerete, ca totul n-a fost decat minciuna, iar acum se roaga lui Dumnezeu sa-l ierte.<br />
<br />
La despartire, i-am soptit batranului sa fie prudent, caci sunt multi turnatori si s-ar putea gasi un ticalos care sa-l toarne. Mi-a raspuns insa ca nu se mai teme si atunci i-am dat pace... Intalnirile mele cu Flueras la capela s-au repetat de mai multe ori.<br />
<br />
Intotdeauna ma chema langa el, sa stam umar la umar si sa ne rugam... el rostea rugaciunea cu inima calda si coplesita de prezenta lui Dumnezeu.<br />
<br />
In intalnirile noastre in acea capela, eu il simteam pe batranul Flueras atat de aproape si atat de cald langa mine, de parca alaturi era tata, cu barba alba... Imi suna si acum in urechi ceea ce mi-a spus atunci: <b> „Fatul meu, toate sunt minciuni. Vezi sa nu-l pierzi pe Dumnezeu, c-ai pierdut totul”.</b><br />
<br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><a href=""><br />
</a></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204); font-size: 9px;"><br />
</td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<b>Asasinarea lui Flueras</b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJn01gmrQTI/AAAAAAAAAgw/ukFBLC82awQ/s1600/297px-Monument_-_Ion_Flueras_-_Alba_Iulia.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJn01gmrQTI/AAAAAAAAAgw/ukFBLC82awQ/s320/297px-Monument_-_Ion_Flueras_-_Alba_Iulia.png" /></a></div><br />
<br />
Batranul Flueras a fost asasinat pe 7 iunie 1953 de criminalii Juberian si Reck, tortionari in reeducarea de la Gherla. “Numai Dumnezeu stie cine l-a ucis pe Flueras, pentru vina ca se ruga lui Dumnezeu sa-i ierte necredinta si pacatele.” (Dumitru Bordeianu)<br />
<br />
Alt fost detinut politic isi aminteste circumstantele in care batranul a fost ucis:<br />
“Pe cunoscutul social democrat Ion Fluieras, Reck l-a scos la corvoada in curtea fabricii, pentru curatenie, dandu-i in primire closetele. L-am auzit comentand satisfacut acest fapt:<br />
- Lasa-l, o viata intreaga a fost sluga burgheziei, acum sa-i curete closetele.<br />
Dar batjocura nu a fost suficienta. Intr-o zi batranul om politic a fost chemat la ancheta, in fata, la birourile inchisorii.<br />
<br />
Dupa ce a revenit in camera sa de la parter, unde stateau „inaptii", o camera mare, plina de batrani, zeci de neputinciosi, folositi insa la diferite corvezi; dupa ce a revenit, la scurta vreme a fost scos din nou din camera, de data asta dus insa numai la biroul organizatoric al detinutilor de vizavi de camera batranilor. Acolo il asteptau Reck si Juberian.<br />
<br />
Ce s-a intamplat acolo, nu stiu. Batranul nu a mai putut povesti, caci a fost readus in camera intr-o patura si la scurta vreme a murit, daca nu chiar in ziua aceea.<br />
<br />
In noaptea care a urmat, in fabrica au aparut manifeste scrise cu creionul pe hartie de caiet de matematica: „Calaii Reck si Juberian, asasinii lui Ion Fluieras, vor plati pentru crima lor". (<b>Ioan Munteanu</b>, La pas prin reeducarile de Pitesti, Gherla, Aiud)<br />
<br />
Trupul batranului luptator pentru Unire a fost rapid pregatit pentru ultimul drum de catre gardienii si detinutii de la Gherla: “Mortul era pus pe o targa si transportat intr-o camera de la parterul zarcii. Acolo il dezbracam in pielea goala si il intindeam pe cimentul gol tot sub supravegherea atenta a gardianului (ca nu cumva sa transmitem vreun mesaj celor din lumea cealalta)...<br />
<br />
Mortii se ingropau pe malul Somesului. De la etaj, prin crapaturile jaluzelelor vedeam cum detinutii de drept comun sapau groapa. Mortii aruncati in pielea goala in aceasta groapa de pe o targa. Cand cadavrele cadeau in groapa plina cu apa din infiltratii, cioclii sareau in laturi ca sa nu-i stropeasca.<br />
<br />
Apoi aruncau pamant sau balast sub greutatea caruia trupurile erau tintuite pe veci in acel loc.” (<b>Octavian Voinea</b>, Masacrarea studentimii romane.)<br />
<br />
Calaii nu au platit pentru fapta lor, iar sarmanul Flueras a fost aruncat in gropile comune de la Gherla, unde se gasesc si astazi oasele sale si ale altor sute de morti - detinuti politici ucisi pentru ca au refuzat sa isi tradeze credinta si neamul romanesc.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-62528202239463752832010-09-22T05:10:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.875-07:00Dumitru Iliescu Palanca ( 1903 - 1963 )<span style="font-size: small;"></span><h1 class="title"> <span style="font-size: small;"> Preotul Dumitru Iliescu Palanca si organizatia 'Vlad Tepes' </span></h1><span style="font-size: small;"><br />
</span> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnxtSBA9jI/AAAAAAAAAgg/wgqddMxFiTQ/s1600/preot+iliescu+palanca.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnxtSBA9jI/AAAAAAAAAgg/wgqddMxFiTQ/s320/preot+iliescu+palanca.jpeg" /></a></span></div><div id="articleContent"> <span style="font-size: small;"><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1009656" style="border: 0pt none;" width="0" /><br />
<br />
<br />
</span> <table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="background-color: #eeeeee; border: 1px solid rgb(204, 204, 204); float: right;"><tbody>
<tr><td colspan="2" style="font-weight: bold;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr valign="top"><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td><td class="arial10griinchis" width="100%"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><b>Copilaria</b><br />
<br />
<a href="http://biserica.org/WhosWho/DTR/I/DumitruIliescu.html" target="_<br/>blank">Dumitru Iliescu</a> s-a nascut in octombrie 1903, in satul Palanca din jud Valcea. Parintii sai erau oameni simpli, agricultori care isi castigau existenta cu truda bratelor. Tanarul Dumitru urmeaza clasele primare la scoala din comuna Nemoiu de care apartinea satul sau. Pentru clasele secundare paraseste casa parinteasca pentru a merge sa studieze la Dragasani.<br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Descoperind chemarea lui Dumnezeu, se inscrie in 1922 la Seminarul Sfantul Nicolae din Ramnicu Valcea, pe care il termina in 1928.<br />
<br />
La varsta de 25 ani se casatoreste cu Iosefina, fiind hirotonit preot in decembrie 1928. Parintele Dumitru Iliescu primeste un post intr-o parohie din Oltenita. In amintirea satului sau natal, adauga numelui sau de familie inca o componenta, numindu-se Dumitru Iliescu-Palanca.<br />
<br />
<b>La parohia Oltenita</b><br />
<br />
In Oltenita, gasind biserica daramata, parintele Dumitru va construi o biserica noua pe temelia celei vechi, inconjurand-o de o livada, si va amenaja si cimitirul vechi aflat in vecinatatea ei.<br />
<br />
In 1935, tot prin efortul vrednicului preot, se inalta Caminul cultural Sfantul Nicolae, in cadrul caruia avea sa functioneze o biblioteca bogata in volume; in sala de festivitati se organizau saptamanal conferinte si serbari traditionale, in scurt timp find antrenati in activitati si tinerii din parohie.<br />
<br />
Datorita meritelor sale este ales consilier in cadrul primariei, pledand pentru racordarea comunei la reteaua de electricitate si face demersuri pentru deschiderea unui dispensar, care, initial, functioneaza in doua camere ale Caminului cultural, apoi in urma repetatelor interventii la conducerea comunei obtine transferarea dispensarului in noul sediu al Primariei.<br />
<br />
In afara realizarilor materiale, parintele Iliescu - prin harul sau si cu iubire de oameni - a reusit sa-i determine pe enoriasi sa se apropie de Dumnezeu si sa lase in urma pacatele; prin rugaciuni si sfat duhovnicesc i-a determinat pe cei ce traiau in pacat sa se casatoreasca, pe cei cu patima alcoolului sa nu mai intre in carciumi iar pe tineri sa traiasca in Biserica si sa se ingrijeasca de suflet.<br />
<br />
In acelasi timp, a avut o bogata activitate didactica: a predat religia la scoala primara si in cateva licee si a organizat cursuri de religie pentru adulti, care veneau sa-l asculte in numar din ce in ce mai mare.<br />
<br />
<b>Cariera in teologie</b><br />
<br />
Chiar daca terminase Seminarul Teologic in 1928, facultatea o frecventeaza intre anii 1932-1936 la Chisinau, luand examenul de licenta “magna cum laude”, avand mare inclinatie catre studiul teologic. Urmeaza cu success si Seminarul Pedagogic de la Iasi. In anul 1938 este numit director si sef de catedra la Seminarul Curtea de Arges.<br />
<br />
Dorind sa se dedice in totalitate tinerilor care se pregateau pentru o viata curat ortodoxa, se muta la Curtea de Arges in primele zile ale anului 1939.<br />
<br />
Spre sfarsitul lunii ianuarie 1939 sufera prima arestare in cadrul prigoanei carliste indreptata asupra legionarior. Este anchetat de Siguranta, se fac perchezitii la domiciliu si la seminar. Siguranta il elibereaza dupa o scurta perioada, dar este inlocuit din functia pe care o detinea si din postul de profesor; i se ofera, totusi, „posibilitatea” de a functiona ca suplinitor.<br />
<br />
Urmarit de Siguranta si boicotat in actiunile sale, decide sa plece din Curtea de Arges, instalandu-se la Seminarul de la Cernica, unde va preda pana in toamna lui 1940. Inca de la eliberarea sa din iarna 1939 a cerut sa fie repartizat inapoi in parohia pe care o slujise, Oltenita, sau oriunde s-ar fi gasit un post vacant, dar cererea i-a fost respinsa.<br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
<b>Stavropoleos</b><br />
<br />
La 6 septembrie 1940 Romania devenea Stat National Legionar. Abia in noile conditii, teologul Liviu Stan, consilier in Ministerul Cultelor, a intervenit pentru acordarea unei parohii vacante pentru parintele Iliescu Palanca. Astfel, parintele este trimis la <a href="http://www.stavropoleos.ro/" target="_<br/>blank">parohia Stavropoleos</a>, fosta manastire cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, care nu mai functionase de 40 ani.<br />
<br />
Intregul ansamblu manastiresc era in ruina, biserica era plina de bucatile de pictura desprinse, curtea plina de pietre funerare sparte si coloane cazute.<br />
<br />
Cu ajutor din partea Arhiepiscopiei Bucurestilor si din partea Comisiei Monumentelor Istorice si contand pe sprijinul epitropului Octavian Dobrin, parintele Iliescu Palanca va restaura biserica, transformand-o intr-unul din monumentele cele mai frumoase si mai vizitate ale Bucurestiului.<br />
<br />
Pe 6 decembrie 1940 Stavropoleos este redeschisa oficial, in cadrul unei slujbe de tarnosire la care a participat un sobor mare de preoti, in frunte cu mitropolitul Gurie Grosu.<br />
<br />
<b>Arestarile</b><br />
<br />
Dupa lovitura de stat data de generalul Antonescu in ianuarie 1941, incepe din nou progonirea legionarilor. In decembrie 1942 parintele Dumitru este arestat si internat in lagarul de la Manastirea Tismana, impreuna cu alti legionari, ca parintele Ion Ghindea sau parintele Ilie Imbrescu. Va fi eliberat dupa o luna, fiind insa supravegheat atent.<br />
<br />
S-a reintors la Stavropoleos unde a amenajat o gradina cu flori si arbusti, a facut reparatii la acoperisul casei parohiale (unde locuia impreuna cu sotia si fiul sau, Paul).<br />
<br />
A mai fost arestat, pentru perioade scurte, in 1944 si 1945, in cadrul prigoanei comuniste asupra legionarilor. Intre anii 1944-1946 este profesor la Seminarul Central, iar in 1948 primeste rangul de iconom stavrofor pentru meritoasele sale realizari.<br />
<br />
<b>Miscarea de Rezistenta Vlad Tepes II</b><br />
<br />
Dupa intrarea trupelor sovietice in Romania, iubitorii de neam si cruce s-au organizat in diverse grupari de rezistenta. Una dintre aceste grupari, ce actiona in Bucuresti, Bacau si Roman era organizatia Vlad Tepes II, aflata sub conducerea lui Gheorghe Popescu Valcea.<br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><img border="0" src="http://arhivamedia.hotnews.ro/images/articole/img_90093.jpg" /></a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;">Seminarul Ramnicu Valcea in 1925</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Popescu Valcea era director in Ministerul Cultelor si il cunoscuse pe Iliescu-Palanca la Seminarul din Ramnicu Valcea, unde fusesera colegi. In primavera lui 1948 ii propune parohului de la Stavropoleos sa intre in organizatia Vlad Tepes II pentru a primi juramintele luptatorilor si pentru a difuza materialele de propaganda ale rezistentei. Parintele Dumitru se implica activ in rezistenta.<br />
<br />
Jurmaintele luptatorilor se depuneau in altarul bisericii Stavropoleos cu mana pe Evanghelie.<br />
<br />
In mai 1948 este arestat impreuna cu „lotul Vlad Tepes”, in total 24 persoane, din care majoritatea lucrau la Ministerul Cultelor, unde se si multiplicau manifestele. Urmeaza o ancheta dura, apoi procesul in iulie 1948 in care condamnarile cele mai mari le primesc Parintele Iliescu Palanca si Popescu Valcea: ambii 20 ani munca silnica si 10 ani degraderea civica<br />
<br />
<b>Inchisorile</b><br />
<br />
Urmeaza apoi sirul temnitelor politice: in 1948 la Vacaresti si Jilava; la coloniile de munca Baia Sprie si Valea Nistrului intre 1951-1954. Pr. Nicolae Grebenea si-l aminteste in paginile cartii sale Amintiri din intuneric:<br />
<br />
<b>La aceasta mina am dat si de sapte preoti. Printre ei era si Dumitru Iliescu-Palanca, protopop onorific, traducator al predicilor lui Ilie Miniat. La cateva luni dupa sosire, care s-a facut in august 1951, am fost dat sa lucrez cu dansul. Era preot in Bucuresti la Bisericuta, ca o bijuterie, Stavropoleos. Il vazusem in lagar, in reverenda, o frumusete.<br />
<br />
[...] Acum lucram impreuna numai noi doi. Avea multa incredere in sine. Mi-a marturisit planurile sale:<br />
- Vom iesi in curand din temnita. Comunismul va cadea, iar americanii vor domina lumea dupa caderea comunismului. Romania va fi atunci o tara libera si Biserica noastra va iesi de sub jugul actual. [...]</b><br />
<br />
Urmeaza: temnita Aiudului in 1954, inchisoarea de la Lugoj, tot in 1954; apoi iar este adus la Aiud; mutat la Gherla in 1956 si, in cele din urma, la Salcia.<br />
<br />
<b>Colonia de munca Salcia</b><br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Parintele Dumitru trecuse prin multe pedepse, batai si zile de izolare datorita comportamentului sau “neadecvat” din timpul detentiei: detinea obiecte nepermise, vorbea in franceza cu ceilalti detinuti, iar dupa ora stingerii oficia slujbe religioase (suparator, pentrui comunisti!).<br />
<br />
Din cauza TBC-ului si celorlalte boli capatate in timpul detentiei de pana atunci, este adus in anul 1962, la Salcia - lagarul central pentru coloniile de munca din Balta Brailei.<br />
<br />
Cei aproximativ 1500 de oameni de acolo erau impartiti in 15 divizii. Parintele Iliescu Palanca facea partea din divizia 6, „dizivia preotilor”. Munca in colonie era dificila: se lucra la camp, la porumb, sau in balta, la trestie, sau la construirea digului; normele erau uriase iar puterile condamnatilor minime.<br />
<br />
Intr-un astfel de ritm nimicitor, boala parintelui Dumitru s-a agravat, iar in 17 martie 1963 sufletul sau a plecat din baraca de lemn de la Salcia. Trupul sau a fost aruncat in gropile de la Agaua, o comuna din apropierea Salciei, in marginea careia erau inmormantati detinutii morti fara cruce si fara slujba. Medicul a constatat ca suferise de TBC pulmonar, criza hepatica si hepatita epidemica.<br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
<b>Pentru vesnicie la Stavropoleos</b><br />
<br />
Trupul parintelui a fost deshumat prin grija familiei la 10-15 ani de la moartea sa - cu ajutorul lui Dumnezeu, mormantul sau a fost identificat, si a fost adus intr-un cimitir bucurestean.<br />
<br />
In 1999, la implinirea a 275 de ani de la construirea Manastirii Stavropoles, s-au deshumat osemintele ctitorilor si au fost reinhumate impreuna cu ale doi fosti parohi, pr.Dumitru Iliescu Palanca si Ion Lancrajan.<br />
<br />
O cruce vehe de piatra ii strajuieste vesnica odihna in incinta Manastirii Stavropoleos (foto alaturat). Pe casa parohiala a fost asezata o placa comemorativa, ce aduce la cunostinta trecatorilor numele unui sfant al temnitelor.<br />
<br />
Dupa revolutie, in satul Agaua a sosit un preot care, dedicandu-se obstii sale, a inteles ca are in grija si imensa groapa comuna in care a fost aruncati peste 3.000 de detinuti politici. Din modeste resurse personale si fara a beneficia de vreun ajutor consistent, parintele Viorel Rosu a ridicat un monument in memoria celor doborati de munca si boli la Salcia. </span></div><div id="articleContent" style="font-size: 12px;"><span style="font-size: small;">sursa:hotnews.ro </span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-16352410918275211292010-09-22T05:03:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.875-07:00Radu Gyr (1905 - 1975 )<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnwNl9cI8I/AAAAAAAAAgQ/P2MxrqcQt9o/s1600/Radu+Gyr.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnwNl9cI8I/AAAAAAAAAgQ/P2MxrqcQt9o/s320/Radu+Gyr.jpg" /></a></div><br />
<span style="font-size: small;"></span><h1 class="title"><span style="font-size: small;">Radu Gyr-poetul care l-a coborat pe Iisus in celula </span></h1><span style="font-size: small;"><br />
</span> <div id="articleContent"> <span style="font-size: small;"><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1005966" style="border: 0pt none;" width="0" /> <b>Laureat in mai multe randuri al Academiei Romane</b></span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><br />
</td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Radu Demetrescu-Gyr, fiul cunoscutului actor craiovean Coco Dumitrescu, s-a nascut pe 2 martie 1905 la Campulung-Muscel.<br />
A debutat la 14 ani, cu poemul dramatic "In munti", publicat in revista Liceului "Carol I" din Craiova, al carui elev a fost. Devenit student al Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii Bucuresti, debuteaza editorial in 1924, cu volumul Linisti de schituri, in ton mai degraba elegiac.<br />
<br />
Radu Gyr a fost de mai multe ori laureat (1926, 1927, 1928 si 1939) al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatura si Academiei Romane. Doctor in litere, a fost Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti.<br />
<br />
A colaborat la revista Universul literar, Gandirea, Gand Romanesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvantul, Buna Vestire, Cuvantul Studentesc etc. unde a publicat numeroase articole, studii literare si poezii.<br />
<br />
Poezia marelui poet este studiata acum in scolile din Romania alaturi de cea a lor "poeti de dupa gratii" ca Vasile Voiculescu sau Nichifor Crainic.<br />
<br />
<b>Director general al teatrelor in 1940. Infiinteaza Teatrul Evreiesc</b><br />
Radu Gyr intra in cadrul Miscarii legionare devenind unul din liderii marcanti ai acesteia, avand gradul gradul de comandant legionar si fiind desemnat sef al regiunii Oltenia in cadrul Miscarii. El este autorul versurilor cantecelor Sfanta Tinerete Legionara (imnul neoficial al Miscarii), Imnul Mota-Marin (scris dupa moartea celor doi in Spania), Imnul Muncitorilor etc.<br />
<br />
In 1940, pe timpul guvernarii legionare, a fost numit director general al teatrelor. In aceasta calitate ia initiativa infiintarii Teatrului Evreiesc.<br />
<br />
<b>In inchisoare sub Carol al II-lea, Antonescu si comunisti</b><br />
Apartenenta la Miscarea Legionara avea sa-i aduca lui Radu Gyr ani lungi si grei de detentie sub regimurile dicatoriale ale lui Carol al II-lea, Antonescu si sub comunisti.<br />
<br />
Inchis in timpul regimului Antonescu este "eliberat" si trimis spre „reabilitare“ in batalioanele de la Sarata, batalioane ce activau in prima linie a frontului. Norocul ii surade si Radu Gyr se intoarce de pe front fiind printre putinii supravietuitori ai acestor batalioane create mai mult pentru exterminarea legionarilor decat pentru spargerea frontului inamic.<br />
<br />
Perioada de libertatea nu dureaza insa prea mult si Gyr este arestat de regimul comunist in 1945 care-l incadreaza in „lotul ziaristilor“ si il condamna la 12 ani.<br />
<br />
<b>Condamnat la moarte pentru o poezie</b></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnwPKCSrBI/AAAAAAAAAgY/BXFcpcTFoMM/s1600/Radu+Gyr1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnwPKCSrBI/AAAAAAAAAgY/BXFcpcTFoMM/s320/Radu+Gyr1.jpg" /></a></div><div id="articleContent"><span style="font-size: small;"><b> </b></span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: left;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Radu Gyr este eliberat in 1956, dar numai dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia <b><a href="http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ridicate.php" target="_blank">"Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!"</a></b> (titlul initial era "Manifest"), considerata de regimul comunist un veritabil mijloc de instigare la lupta a maselor impotriva regimului bolsevic.<br />
<br />
Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de munca silnica (dar nu afla aceasta decat la 11 luni dupa ce i-a fost schimbata sentinta), poetul executand 16 ani de detentie pana la amnistia generala din 1964.<br />
<br />
<b>Chinuri si torturi inimaginabile. I se refuza asistenta medicala</b><br />
A suferit chinuri inimaginabile in inchisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. A slabit ingrozitor iar pielea-i atarna pe oase solzoasa si tare asemenea unei piele de sarpe. Cu totii credeau ca nu va supravietui. El a crezut insa si a biruit moartea si temnita.<br />
<br />
<b>Poezia de dupa gratii-culmea creatiei</b><br />
Creatia poetului Radu Gyr avea sa cunoasca inaltimi nebanuite in bezna temnitelor comuniste. Evolutia poeziei sale de dupa gratii poate constitui un scurt istoric ai acelor ani grei de viata inimaginabila.<br />
<br />
Poetul scrie despre <b><a href="http://www.hotnews.ro/articol_88892-Radu-Gyr.htm" target="_<br/>blank">foamea</a></b> continua, frigul cumplit, <b><a href="http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/amaimurit.php" target="_<br/>blank">moartea</a></b> ca prezenta zilnica, se cearta cu Dumnezeu, cere razbunare pentru ca in final sa ajunga la o liniste sufleteasca si la o <b><a href="http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/isus.php" target="_<br/>blank">credinta</a></b> adanca intelegand <b><a href="http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/indemn.php" target="_<br/>blank">soarta</a></b> ce i-a fost rezervata si jertfa uriasa care-i sta in fata. <b><a href="http://www.hotnews.ro/articol_88893-Radu-Gy-Poezii.htm" target="_<br/>blank">"Crezul"</a></b> sau devine crezul unei intregi tinere generatii aruncata de comunisti in "toiul beznelor adanci".<br />
<br />
[c:2:d]<b>Cum isi compunea Radu Gyr poeziile in inchisoare</b><br />
Sa scrii poezii in temnita nu era un lucru prea usor. Simpla detinere a unui creion sau a unei bucati de hartie iti atrageau batai teribile si saptamani de izolare la Zarca (o celula neincalzita de 1/3m din beton, cu apa pe jos, fara pat si scaune-detinutul dormea din picioare sau pe jos).<br />
<br />
Metodele de scriere tin de domeniul incredibilului. Detinutii foloseau bucati de sapun sau de sticla pe care se sufla praful destinat deratizarii pe care se scrijelea cu o aschie. O alta metoda de "a scrie" o constituia innodarea atei, poezii intregi "fiind insirate" pe ate smulse din zeghe sau din paturi.<br />
<br />
Talpa de bocanc, captuseala hainelor, obloanele sau peretii celulelor au servit ca suport pentru stralucite opere literare.<br />
<br />
<b>Prefesorul Atanasie Berzescu</b>, inchis la Aiud impreuna cu Radu Gyr, rememoreaza pentru HotNews.ro intalnirea avuta in curtea penitenciarului cu Radu Gyr.<br />
<br />
<b>Rep:Cum a fost intalnirea cu Radu Gyr</b><br />
<b>Atanasie Berzescu</b>: Asa cum am scris si in cartea mea de memorii <a href="http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mart45_64/aberzescu/lacrimi/default.asp.htm" target="_blank">LACRIMI SI SANGE. Rezistenta anticomunista armata din muntii Banatului</a>, am avut fericirea sa-l intalnesc in curtea penitenciarului chiar cand ma aflam intr-o stare de prabusire morala.<br />
<br />
A venit la mine, m-a luat parinteste de dupa umeri si mi-a zis "Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara. Sa-l avem pe Dumnezeu in noi tot timpul.”<br />
<br />
Am avut norocul sa stau cu el mult timp. Simt si azi cum, strangandu-ma la pieptul lui, cu caldura sufleteasca de parinte, ma coplesea, ma fascina. El era patriarhul nostru si comandantul nostru, al Aiudului intreg. Din gura lui am cules laude si indemn la rezistenta. Il pastrez in minte si-n suflet pana la moarte.<br />
</span><table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: left;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><br />
</td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><br />
</td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
<b>Rep: Ce insemna poezia lui Radu Gyr pentru detinutii din Aiud</b><br />
<b>Atanasie Berzescu</b>: In Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus in celula. L-a coborat de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci, spre indumnezeirea omului. Ii stiam cu totii poeziile pe dinafara si asteptam cu nerabdare urmatoarea creatie care sa ne bucure, sa ne imbarbateze.<br />
<br />
E greu de inteles pentru omul modern de azi ce a insemnat atunci temnita comunista si ce rol a avut poezia lui Gyr in acel context. Fara ea multi s-ar fi prabusit. Iata ce rol major poate avea poezia in viata omului.<br />
<br />
<b>Rep: Ati avut curiozitatea sa-l intrebati cum compune poeziile. Ce v-a raspuns maestrul?</b><br />
<b>Atanasie Berzescu</b>: Dupa primele intalniri gatuite de emotie in care abia reuseam sa articulez cuvintele am prins indrazneala si l-am intrebat cum scrie poeziile si cum face sa le tina minte pe toate.<br />
<br />
"Pai, uite cum!", mi-a raspuns el razand de curiozitatea mea. "Stau in pat pe spate si ma uit in plafon. Fiind alb, mi-l inchipui hartia mea. Acolo, in fata ochilor, scriu versurile, asa cum vin ele din inspiratie. Si asa, strofa cu strofa, pana termin poezia. Cand ies afara, la plimbare, il iau pe unul dintre voi si-i spun poezia facuta in camera. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan.<br />
<br />
El este biblioteca mea. El stie toate poeziile mele de aici. Mai sunt si altii care le invata, cum este Gili Ioanid. Daca se intampla sa moara unul, sa ramana altul care sa le scoata afara."<br />
<br />
Raman cu tristetea ca noile generatii nu-l cunosc pe acest mare poet si nu isi infrumuseteaza spiritul cu aceasta poezie de o sensbilitate si traire cum nu s eintalneste decat la marile genii.<br />
<br />
[c:1:d]<b>Poezia lui Radu Gyr pusa pe muzica de Tudor Gheroghe</b><br />
Sensibilitatea si frumusetea poeziei lui Radu Gyr a fost pusa si mai mult in evidenta pe muzica cunoscutul rapsod Tudor Gheorghe al carui tata, Ilie Tudor, a fost camard de suferinta al poetului in inchisoarea de la Aiud.<br />
<br />
Concertul <a href="http://www.hotnews.ro/articol_20602-Tudor-Gheorghe-Cu-Iisus-in-celula-poezia-in-inchisori-1941-1964.htm" target="_blank">"Cu Iisus in celula- poezia in inchisori 1941-1964"</a> Tudor Gheorghe aduce in constiinta generatiei de astazi una dintre cele mai cumplite suferinte pe care fiinta omeneasca a trait-o vreodata.<br />
<br />
<b>Securitatea semneaza texte cu numele lui Radu Gyr</b><br />
Nici dupa eliberarea din 1964 poetul nu avea sa cunoasca linistea, Securitatea urmarindu-l pas cu pas. In 1968 Securitatea il ameninta cu inchisoare daca nu accepta sa de diverse note informative dar Gyr refuza categoric. Mai mult, pentru a incerca sa-l compromita, Securitatea il obliga sa colaboreze la o gazeta comunista.<br />
<br />
In realitate, toate articolele erau scrise de securitate si poetul era obligat sa le semneze.<br />
<br />
Poezia poetului a reusit sa sparga si ultimele stavile ridicate de comunisti, opera sa fiind introdusa spre studiu in manualele scolare. Poetul trece la cele vesnice in anul 1975, lasandu-ne mostenire o opera monumentala de simtire si traire romaneasca precum si un <b>Indemn la lupta</b> si credinta:<br />
<br />
Nu dor nici luptele pierdute,<br />
nici ranile din piept nu dor,<br />
cum dor acele brate slute<br />
care sa lupte nu mai vor.<br />
<br />
Cat inima in piept iti canta<br />
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?<br />
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta<br />
cand te ridici cu-n steag, mai sus ?<br />
<br />
Infrant nu esti atunci cand sangeri,<br />
nici ochii cand in lacrimi ti-s.<br />
Adevaratele infrangeri,<br />
sunt renuntarile la vis.<br />
<br />
<br />
<b>Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!</b><br />
<br />
Nu pentru-o lopata de rumena paine,<br />
nu pentru patule, nu pentru pogoane,<br />
ci pentru vazduhul tau liber de maine,<br />
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!<br />
<br />
Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,<br />
pentru cantecul tau tintuit in piroane,<br />
pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi,<br />
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!<br />
<br />
Nu pentru mania scrasnita-n masele,<br />
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane<br />
o claie de zari si-o caciula de stele,<br />
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!<br />
<br />
Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi<br />
si-n ea sa te-afunzi ca un cer in bulboane<br />
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,<br />
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!<br />
<br />
Si ca sa pui tot sarutul fierbinte<br />
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,<br />
pe toate ce slobode-ti ies inainte,<br />
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!<br />
<br />
Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!<br />
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!<br />
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,<br />
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane! </span></div><div id="articleContent"><span style="font-size: small;"> </span></div><div id="articleContent"><span style="font-size: small;">sursa hotnews.ro </span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-30900720412911274872010-09-22T04:55:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.876-07:00Vasile Militaru (1885 - 1959 )<h1 class="title"><span style="font-size: small;">Vasile Militaru: "In poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul" </span></h1><span style="font-size: small;"><br />
</span> <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnuU0F-2oI/AAAAAAAAAgA/WdolG5yUVp0/s1600/vasile+militaru.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br />
</a></div><div id="articleContent"><span style="font-size: small;"><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=1002130" style="border: 0pt none;" width="0" /> <b>Copilaria si debutul literar</b></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnugSWxlRI/AAAAAAAAAgI/NL6s6VR1fYo/s1600/vasilemilitaru.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnugSWxlRI/AAAAAAAAAgI/NL6s6VR1fYo/s320/vasilemilitaru.jpg" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnuU0F-2oI/AAAAAAAAAgA/WdolG5yUVp0/s1600/vasile+militaru.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br />
</a></div><div id="articleContent"><br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=3090072041291127487"><img border="0" src="http://arhivamedia.hotnews.ro/images/articole/img_91706.jpg" /></a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Vasile Militaru s-a nascut la 19 septembrie 1885, in comuna Dobreni-Campurel, regiunea Bucuresti. Parintii sai, Ghita si Dinca, erau tarani plugari. Tanarul Vasile dovedeste dorinta de studiu si inclinatii literare; cu toate acestea face doar 4 clase, familia Militaru fiind foarte saraca.<br />
<br />
Debuteaza cu versuri in revista Literatura si arta romana la varsta de 15 ani. Primul volum de versuri <b>Strop de roua</b> aparand in anul 1919. Fiind remarcat de mai multi oameni de cultura ca Barbu Stefanescu Delavrancea, Alexandru Vlahuta si Duliu Zamfirescu (acesta din urma fiind chiar mandru de descoperirea noului talent) incepe sa publice in ziarul Universul intre anii 1927-1930.<br />
<br />
Devine cunoscut si printr-o serie de fabule publicate in revistele Drum nou si Porunca vremii. In poezia sa vorbeste despre ortodoxie, nationalism, oameni simpli, satul romanesc. Un prim volum de poezii remarcat este Psaltirea in versuri (1933), premiat de Academia Romana, dar opera sa de capatai ramane <b>Divina Zidire</b>, la care a lucrat peste 25 de ani (1926-1955). Divina Zidire este Biblia versificata si ilustrata.<br />
<br />
In perioada interbelica devine unul dintre cei mai populari oameni de cultura din tara. Se spune ca nu exista casa de om care stia sa citeasca, fara un Vasile Militaru pe etajera.<br />
S-a casatorit cu Ecaterina (Telly) Barbu si a locuit in Bucuresti.<br />
<br />
<br />
<b>Sub pseudonimul Radu Barda</b><br />
Poetul Vasile Militaru se apropie de Miscarea Legionara dupa anul 1933 si dedica legionarilor mai multe poezii printre care Purtatorii tortei sau Bucura-te tara. Poeziile legionare se vor publica in volumul Temelie de veac nou, aparut in aprilie 1938 la editura Cartea Romanesca. Aceasta creatie avea sa fie unul din capetele principale in procesele politice ce vor urma.<br />
<br />
Vasile Militaru alege sa semneze o parte din scrierile sale sub pseudonimul Radu Barda. In timpul razboiului publica un volum de versuri patriotice sub acest pseudonim. Tot cu acest pseudonim semnase si in Porunca Vremii, ziar subintitulat „tribuna zilnica de lupta nationala si crestina”.</span><br />
<br />
<li><span style="font-size: small;"><i><a href="http://www.agonia.ro/index.php/author/0002182/index.html" target="_blank">Citeste poezii de Vasile Militaru</a></i></span></li><br />
<br />
<br />
<br />
<li><span style="font-size: small;"><i><a href="http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/militaru.php" target="_blank">Alte poezii</a></i><br />
<br />
<b>"In poeziile mele niciodata nu va rima poporul cu tractorul"</b></span><br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: left;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=3090072041291127487"><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;">Vasile Militaru</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=3090072041291127487"></a></span><br />
<span style="font-size: small;">Dupa instaurarea comunismului poetul reuseste sa scape ani de-a randul de valurile succesive de arestari. Insa la un moment dat i se cere sa-si folosesasca talentul literar in folosul comunismului si a conducerii. Refuzul sau este catefgoric: "In poeziile mele niciodata nu va rima poporul cu tractorul".<br />
<br />
Ca urmare a acestui refuz, datorita trecutului sau legionar si a operei sale religioase, este arestat la 8 ianuarie 1959.<br />
<br />
<b>Torturat crunt la 74 de ani</b><br />
Detentia o face la Pitesti unde va fi torturat crunt in ciuda faptului ca la data arestarii avea 74 ani. De la Pitesti este transferat la inchisoarea din Craiova, aici se va judeca si procesul sau. Sentinta a fost data la 20 iunie 1959.<br />
<br />
Tribunalului Militar din Craiova l-a condamnat la 20 ani temnita grea pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, la 12 ani inchisoare corectionala pentru delictul de detinere de publicatii interzise; la 10 ani de degradare civila, confiscarea totala a averii personale plus obligatia de a plati 1000 de lei cheltuieli de judecata....<br />
<br />
Batranul Vasile Militaru, in varsta de 74 ani, a primit o condamnare de 32 ani, adica urmand a fi pus in libertate la venerabila varsta de 106...<br />
Securitatea a incendiat toate manuscrisele gasite la domiciliul poetului.<br />
<br />
<b>Moartea poetului</b><br />
[c:1:d]In temnita de la Ocnele Mari a fost dus imediat dupa pronuntarea sentintei. A fost tinut la izolare pentru a nu periclita “sansele de reabilitare” ale detinutilor - care cunosteau versurile sale si il iubeau pe marele poet. Despre conditiile in care era tinut poetul marturiseste fostul detinut politic Dumitru Radu Udar:<br />
<i>“Am putut observa ca poetul statea singur in celula, mai degraba izolat, neacordandu-i-se nici un ajutor medical. Nu se vedea nicaieri vreo urma de medicament.<br />
<br />
Pe mica masuta de fier - tabla - se gasea o cana cu ceai neindulcit, pe care il beam si noi ceilalti, o bucatica de turtoi si un castron de tabla in care abia se distingeau cateva boabe de arpacas, de multe ori nefiert si plin de gargarite.”</i><br />
<br />
Trei saptamani mai tarziu, dupa criminala sentinta, pe data de 8 iulie 1959, Vasile Militaru s-a stins. Pentru marea sa credinta si pentru suferintele indurate, Dumnezeu a facut astfel incat poetul sa poata pleca din aceasta lume in prezenta unui preot si a unui detinut politic care peste ani sa poata marturisi despre martiriul sau.<br />
<br />
<b>Marturia lui Dumitru Radu Udar - Documentele rezistentei. Vol. 1</b><br />
<i>„... am fost scos afara cu inca un detinut, preot, caruia nu-i mai retin numele... Ne-au dus pe un coridor intunecat, oprindu-ne la ordin in dreptul unei usi pe care a deschis-o si ne-a poruncit sa intram inauntru, aici fiind de fapt o camera-celula a infirmeriei inchisorii. Multe temnite dispuneau de asemenea celule.<br />
<br />
Singur in camera-celula, o jilava faptura de om, era cazut din pat cu fata in jos. Gardianul tiran ni s-a adresat cu ura care il caracteriza si pentru care era apreciat (de conducere).<br />
Banditul asta trage sa moara, ridicati-l in pat mai repede.<br />
<br />
L-am intors cu fata in sus pe muribund si l-am asezat in pat. Acest om era Vasile Militaru. Cu ochii dati peste cap si cu fata brazdata de chinurile mortii. Nimic nu mai era viu in el, doar ochii, parca naluci nepamantene, vegheau asteptand de undeva o mana de ajutor care nu mai venea. Am trecut la picioare facand semn preotului sa treaca la cap.<br />
<br />
Din privire si din miscarea buzelor (gardianul statea in usa) m-am inteles cu preotul sa-i spuna rugaciunea din urma, pentru dezlegare. Cand preotul a inceput prin miscarea buzelor sa-i faca rugaciunea de dezlegare, pleoapele muribundului s-au deschis, apoi iarasi s-au inchis si, parca multumit, s-a inseninat la fata si si-a dat duhul.<br />
<br />
Asa i-a fost dat, sa nu aiba o lumanare aprinsa la capatai in acele ultime clipe ale vietii, el care se risipise in atatea generatii. Ne-am dat seama cat de profunda a fost credinta in Dumnezeu a poetului, care si-a acceptat moartea ca pe o impartasanie.<br />
<br />
... Ne-a aruncat din usa o camasa si o pereche de indispensabili - ce-i drept curate - si ne-a poruncit: "Dezbracati-l pe bandit de ce are pe el si imbracati-l cu rufele astea." Am executat operatia sub supravegherea lui. Cand a vazut ca este gata, ni s-a adresat autoritar si dusmanos:<br />
- Iesiti afara! Bine ca a murit. Un bandit mai putin in tara. Ne-a condus in celula, avand grija pe parcurs sa ne atraga atentia:<br />
- Sa nu cumva sa ciripiti in celula unde ati fost si ce-ati facut, ca stiti ce va asteapta”<br />
<br />
Trupul batranului Militaru a fost pus intr-o lada apoi carat cu carutul spre groapa comuna de catre doi detinuti de drept comun."</i><br />
<br />
<b>Condamnat la uitare</b></span><br />
<br />
</li><br />
<li><a href="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnuU0F-2oI/AAAAAAAAAgA/WdolG5yUVp0/s1600/vasile+militaru.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnuU0F-2oI/AAAAAAAAAgA/WdolG5yUVp0/s320/vasile+militaru.jpeg" /></a><span style="font-size: small;"><b> </b></span><br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: left;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=3090072041291127487"><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;">Coperta cartii de versuri "Temelie de veac nou", editia din aprilie 1938, editura Cartea Romaneasca</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Militaru obisnuia sa spuna: „"Daca am pierdut averi si ranguri, dar nu am pierdut credinta in Dumnezeu, nu am pierdut inca nimic".<br />
<br />
Regimul comunist a hotarat nu numai sa il lichideze fizic ci mai cu seama sa il stearga pentru totdeauna din sufletul si constiinta romanilor. Astfel, cartile sale au devenit interzise. Cine avea o carte semnata Vasile Militaru in biblioteca risca ani buni in temnita. Cei mai multi au aruncat cartile poetului de frica; altii le-au pastrat fara coperti; altii au pastrat cateva pagini.<br />
<br />
Comunistilor nu le-a fost de ajuns, pentru ca versurile sale erau in inimile milioanelor de romani. Atunci au inoculat oamenilor (in special tinerilor) ideea ca autorul versurilor arhi-cunoscute este cu totul altul decat Militaru.<br />
<br />
<b>Autorul versurilor celebrei romante "A venit aseara mama"</b><br />
De exemplu, se spunea ca George Cosbuc ar fi scris versurile cunoscutei romante <b>"A venit aseara mama"</b>. Si astazi putini sunt cei care cunosc adevarul: aceasta poezie, pe care romanii o cunosc si o canta de peste 70 de ani, a fost scrisa de Vasile Militaru in jurul anului 1930, fiind o dedicatie facuta prietenului sau George Enescu.<br />
</span><br />
<br />
</li><br />
<li><span style="font-size: small;">Asculta romanta aici<br />
<br />
</span><br />
<table border="0" cellpadding="2" cellspacing="0" style="float: right;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: small;"><a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=2787075575540261707&postID=3090072041291127487"><img border="0" src="http://arhivamedia.hotnews.ro/images/articole/img_91715.jpg" /></a></span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;">Ziarul "Porunca vremii" la care colabora poetul</span></td></tr>
<tr><td style="border-bottom: 1px solid rgb(204, 204, 204);"><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td><span style="font-size: small;"><br />
</span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: small;"><br />
Un alt exemplu ar fi poezia <b>"M-am nascut intr-un bordei"</b>, despre care se stie in cel mai bun caz ca face parte din folclor. Manipularea in acest sens a fost facuta si cu ajutorul unor scriitori sau critici literari fideli regimului, care acceptau sa scrie la comanda.<br />
<br />
De exemplu, in cartea Istoria Literaturii Romane, Calinescu il catalogheaza pe Militaru drept un sciitor de fabule trivial, care a avut in mod inexplicabil (pentru Calinescu) un succes extraordinar la public. Nu pomeneste nimic de opera sa religioasa, de poeziile patriotice etc.<br />
<br />
Vasile Militaru nu si-a ispasit condamnarea o data cu trecerea la cele vesnice; el continua sa se zbata si astazi in adanca temnita a uitarii si a indiferentei. Cand il vom elibera pe Vasile Militaru?<br />
<br />
<b>A VENIT ASEARA MAMA</b><br />
<i>de Vasile Militaru</i><br />
<br />
A venit aseara mama<br />
Din satucu-i de departe<br />
Ca sa-si vada pe feciorul<br />
Astazi om cu multa carte.<br />
A batut sfios la usa,<br />
Grabnic i-am iesit in prag,<br />
Mi s-a umezit privirea<br />
De iubire si de drag.<br />
<br />
Sarutandu-i mana dreapta,<br />
Ea m-a strans la piept duioasa,<br />
Si-ntreband-o cate toate,<br />
A intrat apoi in casa.<br />
In launtrul casei mele,<br />
Cata bruma-am adunat<br />
Da prilej ca biata mama<br />
Sa se creada-ntr-un palat.<br />
<br />
Si de-abia o fac sa sada<br />
Pe-un divan cu scoarta noua:<br />
"Mi-era dor de tine, maica,<br />
Ti-am adus vreo zece oua,<br />
Nitel unt, ia, colea-n traista<br />
Niste nuci, vreo doua sute ..."<br />
Si cu ochii plini de lacrimi<br />
Prinse iar sa ma sarute.<br />
<br />
"Poate mor, ca sunt batrana ...<br />
S-a prins dorul sa ma-ndrume<br />
Sa mai vad o data, maica,<br />
Ce mi-e azi mai drag pe lume</span><br />
<br />
</li><br />
<li><span style="font-size: small;"> sursa:hotnews.ro</span></li><br />
<br />
<br />
</div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-79245034287189327932010-09-22T04:48:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.876-07:00Virgil Maxim (1922 - 1997)<span style="font-size: large;"></span><h1 class="title"><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2007-12-3-2045897-46-virgil-maxim-15-19-ani-dupa-eliberarea-din-1964.jpg" style="border: 0pt none;" /> </h1><span style="font-size: large;"><a href="http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2007-12-3-2045897-46-virgil-maxim-15-19-ani-dupa-eliberarea-din-1964.jpg" title=": click pentru zoom"></a></span><div class="lead_multimedia lead_multimedia_right" style="overflow: hidden; width: 210px;"><div class="poza"><div class="imagine"> </div><div class="title"><span style="font-size: large;">Virgil Maxim la 15 si 19 ani si dupa eliberarea din 1964</span></div><div class="source"><span style="font-size: large;"><br />
</span></div></div></div><div id="articleContent"> <span style="font-size: large;"><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=2045885" style="border: 0pt none;" width="0" /> A patrunde in trecutul lui Virgil Maxim prin mijlocirea memoriilor sale seamana cu a te strecura cu sfiala printre coloanele masive ale unei catedrale, simtindu-te treptat cotropit de un sentiment de raceala inerent unor atari cladiri inaltate ca un strigat impietrit catre un Dumnezeu tot mai abscons, cu cat rugaciunea urca mai sus... Virgil Maxim nu a fost un crestin ca tot altul, ci unul cu totul iesit din comun.<br />
<br />
<a href="http://www.hotnews.ro/articol_79243-Parintele-Ilie-Lacatusu-Rugaciunea-lui-era-profunda-si-neincetata.htm" target="_<br/>blank"><span id="ext-gen773" style="color: red;"></span></a><span style="font-weight: bold;"><br />
COPILARIA</span><br />
<br />
Virgil (nascut la 4 decembrie 1922, in comuna Ciorani-Prahova) e cel dintai dintre cei trei baieti ai familiei Maxim Constantin si Alexandrina. Intr-o vreme in care neamului romanesc ii va fi greu incercat destinul, Constantin Maxim (inginer agronom, ajuns primar la Ciorani, avand realizari deosebite care i-au creat aureola de „parinte al satului”) avea sa se ingrijeasca de soarta fiecaruia dintre odrasele sale: </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
„</span> <span style="font-size: large;"><span style="font-style: italic;">Ne-a dat Dumnezeu trei baieti! Pe cel mai mare il vom face invatator. Neamul si tara asta intregita are nevoie de educatori. Pe al doilea il vom face agronom, pentru ca pamantul acesta trebuie lucrat de gospodari priceputi. Iar pe al treilea il vom face ofiter, caci tara si neamul trebuie aparate</span>”. (Ion Maxim a fost si el inchis de comunisti, inscenandu-i-se un proces pentru delapidare; Alexandru Maxim, mezinul, erou si martir, si-a dat viata in lupta contra comunismului, cazand rapus de gloantele Securitatii in confruntarea armata de la Mesentea, jud. Alba.)<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">EDUCATIA - intr-o „noua scoala spirituala”</span></span> <span style="font-size: large;"><br />
</span> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2007/12/3/2045971/Virgil_Maxim_la_70_ani_46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;">Virgil Maxim la 70 ani<br />
Foto: Hotnews</span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;"> Virgil Maxim va urma cursurile Scolii Normale, mai intai la Ploiesti (1936-38), apoi la Buzau (1938-1942). La invatatura nu a stralucit, dar si-a implinit chemarea pe linia talentului artistic cu care era dotat si care i-a fost recunoscut de cei din jur. Dragostea si caldura manifestate fata de colegii sai din scoala avea sa-l faca iubit intre acestia. <br />
<br />
In 1937 depune legamantul ca frate de cruce; educatia primita in Miscarea Legionara ii va marca tineretea ce avea sa fie „destinata unei jertfe nebanuite de nimeni, dar la care Dumnezeu, in randuiala Lui sfanta, ne chema sa ne pregatim din timp, peste ani”. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Astfel, a imbratisat inca din timpul scolii calea spre curatenie si desavarsire spirituala pe linia Bisericii lui Hristos si a spiritului romanesc, indemnat si incurajat de profesorii care-si implineau menirea pedagogica. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Nu lipseste de la slujbele oficiate la capela scolii si, ca elev intern, participa cu regularitate la programul liturgic din timpul posturilor, dobandind astfel harul care ii va transforma constiinta in lumina in care arde dragostea lui Hristos. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">CONDAMNAREA</span></span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Este arestat de pe bancile scolii la 1 noiembrie 1942. Procesul a fost o mascarada. A urmat condamnarea: 25 de ani munca silnica, pentru „crima de asociatie clandestina”, din care avea sa ispaseasca pana la decretul din 1964 aproape 22. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Ca si filosoful Petre Tutea, Virgil Maxim avea sa-si daruiasca rodul crescut din pamantul suferintelor sale trupesti spre a „ramane in vesnicie in mana lui Dumnezeu, pentru neamul meu romanesc; si lui trebuie sa-i multumesc ca m-a invrednicit sa sufar pentru el”.</span> <span style="font-size: large;"><br />
</span> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2007/12/3/2045910/Sfintii_Inchisorilor__Zaharia_Marineasa__Virgil_Maxim__pr__Liviu_Branzas_si_Nicolae_Balanescu_46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;">Sfintii Inchisorilor (de la stanga la dreapta): <br />
Zaharia Marineasa, Virgil Maxim, <br />
pr. Liviu Branzas si <br />
Nicolae Balanescu (ultimul)<br />
Foto: Hotnews</span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;"><span style="font-weight: bold;">AICI E AIUDUL, AICI E AIUD...</span><br />
<br />
Aiud, Alba Iulia, Aiud, Targsor, Jilava, Gherla, Jilava, Gherla, Vacaresti, Aiud, Gherla, Aiud - iata parcursul lui Virgil Maxim in urcusul sau duhovnicesc prin suferinta si rugaciune spre biruinta. Inca din prima zi a detentiei sale a impartasit fratilor de suferinta nadejdea ca: „Nu suntem singuri in aceasta suferinta. Mantuitorul este cu noi... Sa ne intampine, sa ne primeasca, sa ne mangaie, sa nu disperam. El ne astepta aici si noi nu stiam”. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Avand acest inteles, a infruntat orice incercare prin care a trecut si a dat raspuns bun!</span> <span style="font-size: large;"><br />
In inchisoare face parte din grupul de „mistici”, traitori deplini ai invataturilor lui Hristos, in care si-au dat masura devenirii titani de proportiile unui Traian Trifan, Traian Marian, Anghel (acum, parintele Arsenie) Papacioc, pr. Vasile Serghie sau Valeriu Gafencu, Marin Naidim si atatia altii.<br />
<br />
In inchisoare (si mai ales in timpul perioadei in care s-a aflat in colonia de munca de la Galda, 1946-1948) se dedica unui program duhovnicesc intens dupa modelul Parintilor pustiei. Pentru detinutii din grupul din care face parte si Virgil Maxim, „</span> <span style="font-size: large;"><span style="font-style: italic;">celula devine chilie de rugaciune, hrana - prilej de asceza, izolarea si lepadarea de bunurile si bucuriile vietii - prilej de traire in saracie, curatie si feciorie, necunoscutul - prilej de incredintare in purtarea de grija a lui Dumnezeu</span>”. <br />
<br />
Prezenta preotilor in inchisori a inlesnit impartasirea cu marele har al ascultarii (pe care o faceau si fata de stapanirea lumeasca - umil act de acceptare a pedagogiei divine) si, atunci cand aceasta a fost posibil, cu mari greutati si riscuri in timpul regimului comunist, cu Sfanta Euharistie - Trupul si Sangele lui Hristos. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Programul s-a intregit cu aprofundarea prin studiu, meditatie si viata duhovniceasca intensa a disciplinelor teologice, ajungandu-se la intensificarea exercitiului rugaciunii isihaste si invatarea Scripturilor pe de rost (a Noului Testament, mai ales), fiecare luand de la preotii investiti haric binecuvantarea pentru pravila personala: </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
<span style="font-style: italic;">Lumea temnitei ardea in dorinta de depasire a simplei cunoasteri, nazuind integrarea in fiinta hristica a omului nou, crestin legionar, cu constiinta de slujitor al lui Hristos in viata neamului</span></span> <span style="font-size: large;">.<br />
</span> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2007/12/3/2045963/Cruce_executata_de_Maxim_in_inchisoarea_Targsor_in_1948_46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;">Cruce executata de Maxim in <br />
inchisoarea Targsor in 1948<br />
Foto: Hotnews</span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;"><span style="font-weight: bold;">INTRE ELEVII DE LA TARGSOR</span><br />
<br />
Intarit astfel, avea sa fie dus de pronia divina la inchisoarea Targsor, destinata de comunisti elevilor (desi avea deja 26 de ani, Virgil Maxim figura in dosarul sau ca „elev”). Rugandu-se lui Dumnezeu, i se descopera lucrarea la care era chemat: „</span> <span style="font-size: large;"><span style="font-style: italic;">nu trebuie sa ma salvez numai pe mine, ci voi avea raspundere fata de o comunitate de suflete</span>”. <br />
<br />
Astfel, cei mai multi au aflat in Virgil Maxim un far si o pilda in orientarea si cresterea lor duhovniceasca pentru a infrunta cu bine incercarile la care aveau sa fie supusi in timpul detentiei de catre comunisti, mai ales in „reeducarea”, care avea sa se dezlantuie si la Targsor. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Aici introduce programul deprins la Aiud: candela vie a rugaciunii (cand inceta unul sa se roage - pe ascuns - incepea urmatorul, apoi rugaciunea trecea de la o celula la alta, pana se intorcea in acelasi loc).</span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">PERSONALITATE VIE A TEMNITELOR</span></span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Pe tot parcursul intemnitarii sale, Virgil Maxim s-a straduit sa-si inmulteasca talantii ce-i erau saditi in suflet, chiar in conditiile dure ale detentiei, reusind sa gaseasca „metode de transformare a spiritului si mentalitatii acestei lumi”, sa converteasca „suferinta in jertfa acceptata, pentru ispasirea pacatelor proprii si atragerea atentiei divine”... sa infranga teama, frica si neincrederea. <br />
<br />
In afara indemnurilor cu sfatul sau cu pilda, a fost graitor prin atitudinea pe care a avut-o in cele mai grele imprejurari. Cum sa nu te minunezi ca, chiar atunci cand a trecut prin reeducarea de la Gherla a gasit resurse de a rezista, bineinteles primind ajutorul de sus: </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
„</span> <span style="font-size: large;"><span style="font-style: italic;">In acea perioada ma rugam in mine lui Dumnezeu sa pot rezista sau sa mor necompromis... Asa rezistam la cele mai indelungate si mai feroce schingiuiri... Chinurile trupesti nu-mi distrugeau rezistenta morala... Rugaciunea inimii imi era puterea salvatoare in toate aceste suplicii</span>”.<br />
</span> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2007/12/3/2045952/Biletul_de_eliberare_din_inchisoare_in_1964_46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;">Biletul de eliberare din <br />
inchisoare in 1964<br />
Foto: Hotnews</span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;"><span style="font-weight: bold;">MARTURII</span><br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Pr. Nicolae Grebenea</span></span> <span style="font-size: large;">: „Frumos, bine dezvoltat,... fata prospera, meditativ, prin inteligenta, bun simt si prin tinuta lui starnea admiratia tuturor” (<a href="http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/0705.htm" target="_blank">Amintiri din intuneric</a>).<br />
<span style="font-weight: bold;"><br />
Pr. Liviu Branzas:</span></span> <span style="font-size: large;"> „Virgil Maxim este unul dintre cei mai cunoscuti detinuti din inchisori. Este din categoria celor pentru care inchisoarea aceasta nesfarsita a devenit mediu de inaltare pe cele mai inalte culmi de traire religioasa... Putini sunt astazi, in Romania, care sa aiba dreptul moral de a vorbi poporului roman - si indeosebi tineretului - ca acest luptator pentru invierea neamului sau” (<a href="http://www.esnips.com/doc/7ea03223-f147-4a85-95cd-78da968dde54/liviu-branzas-raza-din-catacomba" target="_blank">Raza din catacomba</a>). <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Mihai Radulescu</span></span> <span style="font-size: large;">: „A patrunde in trecutul lui Virgil Maxim prin mijlocirea memoriilor sale seamana cu a te strecura cu sfiala printre coloanele masive ale unei catedrale, simtindu-te treptat cotropit de un sentiment de raceala inerent unor atari cladiri inaltate ca un strigat impietrit catre un Dumnezeu tot mai abscons, cu cat rugaciunea urca mai sus, in inaltimi fara de sfarsit inecate in umbre dense pana la bezna... Virgil Maxim nu a fost un crestin ca tot altul, ci unul iesit din comun prin formarea sa profunda teologica, ca si prin acceptul hristic al incercarilor la care era supus” (<a href="http://www.literaturasidetentie.ro/detentia/carte_1_4_4.php" target="_blank">www.literaturasidetentie.ro</a>).<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">POET ISIHAST</span></span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Fara a intentiona de a face litertura, si cu atat mai putin poezie (dupa propria-i marturie), Virgil Maxim a creat in perioada detentiei niste „sinteze sub forma de metafora ale unor stari si stadii de viata duhovniceasca”. Pe toate le-a notat intr-un caiet, ascuns/zidit de teama unei rearestari intr-un perete de beton (cand lucra ca zidar la construirea unui camin de nefamilisti, la Brazi). </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Dar dupa decembrie 1989 le-a putut reconstitui numai pe unele, </span> <span style="font-size: large;"><a href="http://poezie-crestina.trei.ro/?page_id=689" target="_blank">cele complete fiind editate in 1992</a>, din datoria de a aduce in fata lumii romanesti prinosul de har al suferintei: „<span style="font-style: italic;">cand te vei impartasi din potirul mistic al acestor poeme ale credintei, poate vei simti in adancul sufletului un impuls tainic de a ingenunchea. Nu te sfii s-o faci, caci poezia lui Virgil Maxim este o rugaciune profunda rostita pe Golgota unei tinereti martirizate!</span>” (Pr. Liviu Branzas).<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">DE LA ELIBERARE LA LIBERTATE</span></span> <span style="font-size: large;"><br />
</span> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2007/12/3/2045926/Petruta_si__Virgil_Maxim_impreuna_cu_fata_lor_Tatiana_46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;">Petruta si Virgil Maxim impreuna <br />
cu fata lor Tatiana<br />
</span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;"> Dupa eliberare, Virgil Maxim va duce o viata urmarita pas cu pas de securitate. Se va casatori si va convietui intr-o familie crestina cu Petruta Maxim, cu care va avea o fiica, Tatiana. Cativa ani va functiona ca profesor, dar va fi scos din invatamant, cand oamenii regimului nu ii vor mai tolera preocuparile pentru a da o educatie crestineasca elevilor. <br />
<br />
Va munci ca necalificat, pana la calificarea in meseria de zidar, fiind mereu sicanat moral si psihic. La 48 de ani, abia, isi va lua bacalaureatul! Daca ar fi urmat o forma de invatamant superior, urcusul pe plan intelectual nu mai isi mai implinea menirea la varsta sa; astfel se va dedica educatiei fiicei sale. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Va trece cu bine peste toate incercarile si va iesi triumfator cu ceilalti fosti detinuti politici ai regimului comunist. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Dupa 1989, va fi incurajat de camarazii de suferinta si sustinut material pentru a edita doua lucrari aparte. Una izvorata din harul poetic pe care l-a fructificat, alta din calitatea de marturitor al temnitelor. </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
Este vorba de </span> <span style="font-size: large;"><a href="http://poezie-crestina.trei.ro/?page_id=689" target="_blank"><span style="font-weight: bold;">Nuntasul cerului - poeme crestine cu isihaste</span></a><span style="font-weight: bold;"> </span>si<span style="font-weight: bold;"> </span><a href="http://www.miscarea.net/1-virgil-maxim11.htm" target="_blank"><span style="font-weight: bold;">Imn pentru crucea purtata</span> </a> - considerata printre primele carti de memorialistica despre inchisorile comuniste - in care „Virgil Maxim, in smerenia lui, ni se prezinta doar ca un mic si neinsemnat hagiograf, care a primit porunca nevazuta sa inscrie in veac un semn de lauda si multumire pentru darul de a fi fost contemporan cu aceste incercari prin care a trecut neamul romanesc” (Pr. Ioan Negrutiu).<br />
<br />
Spirit profetic al generatie sale, Virgil Maxim si-a indeamnat urmasii pe calea marturisirii Adevarului, prin articole pulbicate (in Gazeta de Vest) si scrisori de lamurire trimise camarazilor sai, pana a inchis ochii si a trecut la Domnul (19 martie 1997). </span> <span style="font-size: large;"><br />
<br />
</span> <table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2007/12/3/2045937/Mormantul_lui_Virgil_Maxim__Salciile__jud__Prahova_46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;">Mormantul lui Virgil Maxim -<br />
Salciile, jud. Prahova<br />
Foto: Hotnews</span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;"><span style="font-style: italic; font-weight: bold;">Singurul care ar fi putut fi patriarhul tarii. </span><br />
<br />
La inmormantarea sa, la Salciile-Prahova, s-au adunat cu satul intreg - unde era iubit; dupa ce iesire la pensie isi petrecea acolo cate o jumatate de an - si camarazii sositi din intreaga tara. Cu aceasta ocazie am auzit o consateanca mai in varsta afirmand despre el: „Cand intra domnu’ Gicu (de la Virgil) in biserica, se lumina biserica!”, care confirma tinuta de inalta traire creastineasca.<br />
<br />
Faptul ca vocea lui, dintre toate cate s-au inaltat din mijlocul suferintei, are autoritate este de necontestat; marturisirea parintelui Arsenie (Papacioc) este concludenta: „</span> <span style="font-size: large;"><span style="font-style: italic;">Maxim intuia perfect starea de lucru. De altfel, multi o intuiau, dar el o si prezenta cu toate virgulele, cu tot intelesul ei. Despre el a spus cineva de mare competenta ca e singurul care ar putea fi patriarhul tarii. Eu, care l-am cunoscut de tanar, am incuviintat</span>” (monahul Moise, <span style="font-style: italic;">Sfantul inchisorilor - marturii despre Valeriu Gafencu</span>). </span></div><div id="articleContent"><span style="font-size: large;">sursa:hotnews.ro </span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-83260178124745403322010-09-22T04:45:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.877-07:00Traian Braileanu (1882-1947)<h1 class="title"><span style="font-size: large;"> Traian Braileanu: Teoreticianul fundamentarii metafizice a sociologiei </span></h1><span style="font-size: large;"><br />
</span> <div class="lead_multimedia lead_multimedia_right" style="overflow: hidden; width: 210px;"> <div class="poza"> <div class="imagine"> <span style="font-size: large;"><a href="http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2008-02-24-2436056-46-traian-braileanu.jpg" title=": click pentru zoom"> <img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2008-02-24-2436056-46-traian-braileanu.jpg" style="border: 0pt none;" /> </a></span> </div><div class="title"><span style="font-size: large;">Traian Braileanu</span></div></div></div><div id="articleContent"><span style="font-size: large;"><span id="ext-gen1027" style="font-weight: bold;"><br />
Refuza catedra oferita de Universitatea din Viena pentru a veni in tara </span><br />
<br />
Traian Braileanu se naste la 14 septembrie 1882 in comuna Balca, judetul Suceava, intr-o familie de dascali romani. Inca de pe bancile gimnaziului - pe care il sfarseste la Radauti - a fost remarcat pentru puterea inteligentei lui. Si-a facut studiile universitare la Cernauti (doctorat 1908), licentiat al Facultatii de Filosofie din Cernauti si Viena unde a audiat cursuri de flosofe moderna (in special despre Kant; e unul din principalii traducatori romani ai filosofului german), si cursuri de Drept (in special de Drept Roman). <br />
<br />
Renumitul profesor de la Universitatea din Cernauti, Richard Wahle, autor de valoroase lucrari de filosofie, l-a considerat pe Traian Braileanu cel mai talentat elev al sau din tot cursul carierei lui. In 1919 Consiliul profesoral al Universitatii de la Viena i-a oferit o catedra de filosofie, pe care o refuza si revine in tara. <br />
</span><div class="lead_multimedia lead_multimedia_right" id="ext-gen744" style="float: right; overflow: hidden; width: 210px;"><div class="citat"> <div class="lead_citat"> <div class="lead_citat_mijloc"> <div class="lead_citat_start"><span style="font-size: large;"> </span></div><span style="font-size: large;">Din articolul "Chipurile lor..." (Scanteia, 9 mai 1946) "Traian Braileanu este "stors, desarticulat, cu chelia semanata de peri carunti, teposi, ca o perie tocita, cu gura stirba (din cauza presiunii psihice si a conditiilor de detentie a ajuns in acel hal, n.n.) din care cuvintele ies inconsistente, gelatinoase. </span><div class="lead_citat_stop"><span style="font-size: large;"> </span></div></div><div class="lead_citat_break"><span style="font-size: large;"> </span></div><div class="lead_citat_autor"> </div></div></div></div><span style="font-size: large;">Se casatoreste cu o romanca din Bucovina, Ecaterina Sileon, cu care intemeiaza o numeroasa si fericita familie. Este profesor la Liceul „Aron Pumnul“. Curand, ajunge fost profesor de Sociologie, Politica si Istoria Filozofiei la Universitatea din Cernauti intre anii 1920-1940, unde studentii il numeau Socrate. Devine decan al Facultatii de Litere si Filosofie din aceeasi localitate, membru al Academiei de Stiinte Politice de pe langa Columbia University din New York. <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Gandirea sociologica. Unul dintre cei mai mari sociologi ai Romaniei </span><br />
</span><div class="lead_multimedia lead_multimedia_right" style="float: right; overflow: hidden; width: 210px;"><div class="citat"> <div class="lead_citat"> <div class="lead_citat_mijloc"> <div class="lead_citat_start"><span style="font-size: large;"> </span></div><span style="font-size: large;">Buna administrare a Statului se face prin crearea unei clase functionaresti bine pregatite din punct de vedere profesional si bine retribuite. Nu se poate aştepta cinste si corectitudine de la niste functionari muritori de foame. Cu sistemul întrebuinţat pana acum, de a ţine pe servitorii lui în permanentă mizerie, însusi Statul impinge pe funcţionari in bratele coruptiei. </span><div class="lead_citat_stop"><span style="font-size: large;"> </span></div></div><div class="lead_citat_break"><span style="font-size: large;"> </span></div><div class="lead_citat_autor"> </div></div></div></div><span style="font-size: large;">Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari sociologi ai Romaniei, facand scoala sociologica la Cernauti; a desfasurat o bogata activitate publicistica. Teoretician al nationalitatii in sociologie, Traian Braileanu a initiat infiintarea Grupului Iconar la Cernauti, in 1931 (membrii marcanti: Mircea Streinul, Ion Rosca, George Drumur s.a.), iar intre anii 1935-1940 a fost Directorul revistei Insemnari Sociologice din acelasi oras; a condus la Sibiu (refugiat din Bucovina ocupata de bolsevici) revista Inaltarea (1940-1941). Ideea desavarsirii nationale - in perspectiva mantuirii - este in centrul preocuparilor sale.<br />
<br />
Statul national, spune Braileanu, este forma ideala de convietuire umana si repezinta incheierea unei evolutii in care se face trecerea de la starea nedeslusita a unei natiuni la o lamurire a personalitatii ei. Crearea Statului National Roman, dupa unirea teritoriala, trebuie sa inceapa cu procesul de nationalizare al paturii conducatoare. El vede in fiecare familie o citadela a patriei. <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Ministru al Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor (1940-1941)</span><br />
</span><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; height: 24px; margin: 3px; width: 1px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><a href=""><br />
</a></span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;">Preocupat de soarta tarii intregite este activ pe plan politic, luptand alaturi de personalitatile care au pus bazele Romaniei Mari, maresalul Alexandru Averescu si istoricul Nicolae Iorga. In anii ’30 se alatura tinerei formatiuni Legiunea Arhanghelul Mihail fiind numit membru al Senatului Legionar, inca de la constituirea acestui for de conducere, in 1929. Participa la Congresul Asociatiei Studentesti Crestine "Stefan cel Mare" (14-16 Septembrie 1929), de la Manastirea Putna, tinut sub presedintia lui Andrei C. Ionescu (al doilea congres al studentimii romane tinut la Putna, dupa cel din 1871, organizat de Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu si Ion Slavici), unde rosteste o cuvantare despre problema dictaturii. <br />
<br />
La 1 Mai 1936, se deschide tabara de munca legionara de la Radauti, sub conducerea profesor Traian Barileanu, in care se construieste o Biserica, care este inchinata Arhanghelul Mihail (patronul Legiunii). Este ales parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Tara in decembrie 1937. <br />
</span><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2008/02/25/2436104/Lagarul_de_la_Targu_Jiu_azi_46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;">Lagarul de la Targu Jiu azi<br />
Foto: Hotnews</span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;">Apartenenta la Miscarea Legionara ii aduce in postura de ministru al Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor (1940-1941), unde isi alege colaboratori ca: Secretar General, sociologul Traian Herseni, cel mai bun elev al Profesorului Gusti, sau directori generali in diferitele ramuri ale invatamantului: Vasile Bancila, filosoful noii generatii, si Ion Ionica sociolog si scriitor. <br />
<br />
In aceasta demnitate publica duce o deosebita activitate: Avand o conceptie de nivel european in calificarile ce le cerea profesorilor universitari (pe langa titluri si cursuri, sa aiba lucrari de specialitate, cu alte cuvinte: sa fie savanti), a numit Comisiunile de restructurare ale Universitatilor, formate din profesori universitari, care aveau misiunea sa examineze situatia fiecarui profesor si sa propuna indepartarea celor care nu corespundeau profesional si moral.<br />
<br style="font-weight: bold;" /><span style="font-weight: bold;">Prigoana dupa prigoana </span></span><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; height: 1px; margin: 3px; width: 5px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;"><br />
</span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;">Dupa 23 Ianuarie 1941, Traian Braileanu a fost arestat impreuna cu toti demnitarii legionari care au putut fi prinsi si incarcerati. A patimit sase luni in celulele Serviciului Secret de la Malmaison. La proces Traian Braileanu a avut o tinuta demna. In pauze, acuzatii si avocatii apararii se strangeau in jurul lui, sorbindu-i cuvintele. Cand i-a venit randul la integoratoriu, presedintele, instruit asupra cazului sau, l-a intrebat fara prea mare interes:<br />
</span><div class="lead_multimedia lead_multimedia_right" style="float: right; overflow: hidden; width: 210px;"><div class="citat"> <div class="lead_citat"> <div class="lead_citat_mijloc"> <div class="lead_citat_start"><span style="font-size: large;"> </span></div><span style="font-size: large;">Biserica constituie un factor decisiv pentru consolidarea Statului naţional. Nu numai prin faptul că invocă permanent protecţia Puterii Divine asupra poporului, dar şi prin actiunea ei moralizatoare asupra cetăţenilor. Biserica trebuie scoasă din situatia ei umilitoare de astăzi, când este utilizată pentru interese meschine de partid, şi înzestrată cu toate mijloacele necesare pentru a-şi exercita misiunea ei divină şi naţională. </span><div class="lead_citat_stop"><span style="font-size: large;"> </span></div></div><div class="lead_citat_break"><span style="font-size: large;"> </span></div><div class="lead_citat_autor"> </div></div></div></div><span style="font-size: large;">"Dar dumneata ce cauti aici?". Profesorul a improvizat un mic discurs: "Am facut o comparatie. Mi-e rusine sa o spun. Unii elevi m-au asemanat cu Socrate. Socrate era un mare filosof grec care s-a straduit sa invete adevarul pe compatriotii lui. Totusi, atenienii l-au condamnat la moarte. Nu vreau sa ma compar cu el, dar cam asta e si situatia mea". <br />
<br />
Cum nu i s-a gasit nici un pretext serios si bun de a fi transformat in cap de acuzatie pentru "rebeliune", a fost trecut in lotul celor destinati sa fie achitati. Dar in 1943 este internat in lagarul de la Targu Jiu, iar in 1946 a fost arestat de regimul comunist. <br />
<br />
Neavand ce reprosa (ideologic si comportamental) profesorului Braileanu, inculpat in "procesul marii tradari" intentat lui Ion Antonescu si colaboratorilor sai (ca fost ministru al educatiei), ura crancena a comunistilor atinge apogeul in editorialul nesemnat intitulat <span style="font-weight: bold;">"Chipurile lor...", din Scanteia (9 mai 1946)</span>, prin batjocorirea verbala a celor incriminati: Traian Braileanu este "stors, desarticulat, cu chelia semanata de peri carunti, teposi, ca o perie tocita, cu gura stirba (din cauza presiunii psihice si a conditiilor de detentie a ajuns in acel hal, n.n.) din care cuvintele ies inconsistente, gelatinoase. <br />
<br style="font-weight: bold;" /><span style="font-weight: bold;">Condamnat la munca silnica pe viata</span>. <span style="font-weight: bold;">Este asasinat in chip bestial.</span><br />
</span><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><span style="font-size: large;"><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2008/02/25/2436122/Inchisoarea_Aiud__vedere_de_sus__46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></span></td></tr>
<tr><td class="arial10negru"><span style="font-size: large;">Inchisoarea Aiud (vedere de sus)<br />
Foto: </span></td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><span style="font-size: large;"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></span></td></tr>
</tbody></table><span style="font-size: large;">Astfel, este invinuit de „dezastrul tarii“ si condamnat la munca silnica pe viata. Este depus la inchisoarea Aiud. Nu rezista conditiilor de detentie (si pentru ca avea 65 de ani), murind la scurt timp, fiind asasinat in chip bestial prin exterminare fizica la 10 Iulie 1947 (alte surse dau ca data a decesului 3 octombrie). <br />
<br />
Trupul neinsufletit este inmormantat la Cimitirul Sfanta Vineri din Bucuresti; altfel, moastele sale ar fi zacut necunoscute alaturi de ceilalti martiri din temnita Aiudului. Memoria nu i-a fost insa uitata, numeroase lucrari fiindu-i reeditae, profesorul Ilie Badescu, in Istoria sociologiei, considerandu-l cel mai mare sociolog roman.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
A mai murit un camarad <br />
<span style="font-style: italic;">Profesorului Traian Braileanu </span><br />
<br />
A mai murit un camarad inchis la Zarca <br />
si iarasi plange luna printre nori, <br />
se leagana pe ape-n bocet arca <br />
durerii noastre - plins, de-atatea ori. <br />
<br />
Sunt fara grai si ni s-au dus de mult cocorii, <br />
pe cerul nostru linistea-i blestem, <br />
un Crist sta rastignit, voind priporii <br />
sa nu fim niciodata cum suntem. <br />
<br />
O raza, insa, de speranta: Paradisul <br />
in ganduri ne-au fost vreri si amagiri, <br />
ne-am multumit cu resemnarile, cu visul <br />
atator asteptari si ne-mpliniri. <br />
<br />
N-am fost viteji, dar n-am fost nici nevolnici, Doamne;<br />
topit-am in credinta orice chin, <br />
durutu-ne-au mai mult acele toamne <br />
ce-au sangerat in minti, sub baldachin. <br />
<br />
N-am fost eroi, nici sfinti, dar noi deschis-am poarta <br />
sa fie neamul cremene si scut,<br />
noi singuri sa ne facem sfanta soarta <br />
asa cum in parjol ne-am cunoscut. <br />
<br />
Un camarad ne-a parasit la Zarca veche, <br />
cand luna printre gratii mai plangea,<br />
din cerul nostru stramt, fara pereche, <br />
s-a prabusit navalnic inc-o stea; <br />
<br />
e steaua care da curajul si se-nchina <br />
deschiselor celule inapoi;<br />
ca vom avea si aer si lumina <br />
si n-om muri in planset de turtoi. <br />
<br />
Ne vom ruga urcand in branci - un veac se frange -, <br />
pamantul tarii-n raiuri sa-l mutam,<br />
caci steaua, ca o lacrima de sange, <br />
cazuta e; macar sa n-o uitam. <br />
<br />
A mai murit un camarad la Zarca-zarca, <br />
suntem inca tarati pe-acelasi drum, <br />
ani multi ne dor si poticnim, de parca <br />
ne-am fi nascut din volbura si scrum. <br />
<br />
Nu-i sacra voia ce din scancete ne doare, <br />
nu-i moartea un prilej de intristari;<br />
sa treaca noaptea, sa murim in soare <br />
pe rugul fericitelor iertari. <br />
<br />
Iar de va fi sa fim uitati - un stalp taciune -, <br />
si fara cruci; in leganat de brazi<br />
va fi atunci a noastra rugaciune, <br />
un recviem prin scrasnetul de azi.<br />
<br style="font-style: italic;" /><span style="font-style: italic;">Vasile Blanaru Flamura - Din vol. Crini printre zabrele, Ed. SEPCO, Colectia ICONAR, Bucuresti, 2000.</span><br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Opera</span><br />
<br />
OPERA: <br />
I) Scrierile lui Traian Braileanu <br />
a) Carti <br />
<span style="font-weight: bold;">1). Lucrari de sociologie stiintifica</span><br />
Introducere in Sociologie. Editura librariei Ostasul Roman (Anton Rosca), Cernauti, 1923. <br />
Sociologie generala. Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernauti, 1926. <br />
Ethik und soziologie. Ein Beitrag zur Lösung des problems - individuum und Gesellschaft -. Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernauti, 1926. <br />
Politica. Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernauti, 1928. <br />
Istoria teoriilor sociologice. (Universitatea Regele Carol II, Cernauti. Facultatea de filosofie si litere. Curs editat de Iosif V. Antohi, student anul IV (filosofie), Cernauti, 1937, multiplicat. 623 pag. <br />
Statul si comunitatea morala. Editura Insemnari Sociologice, Cernauti, 1937. Tipografia Mitropolitul Silvestru. 68 pag. Editia a II-a: Tipografia : Universul, Bucuresti. <br />
Teoria comunitatii omenesti. Institutul de Arte Grafice Cugetarea, P. C. Georgescu-Delafras, Bucuresti, 1941. 639 pag. <br />
<br />
b) Studii si articole in periodice, cu exceptia revistei Insemnari Sociologice<br />
Cultura si Politica. In: Junimea Literara, Cernauti, XI (1915), Nr. 4-5, pag. 96-106. <br />
Soziologie und Politik. In: Archiv für systematische Philosophie und Soziologie, Berlin, XXI (1928), pag. 317-336. <br />
Soziologie in Rumänien. In: Kölner Vierteljahreshefte für Soziologie, V (1925/26), Heft 4, pag. 491-495. (Verlag von Duncker & Humboldt: München und Leipzig). <br />
L’Etat et la comunité morale (Essai philosophique). In: Revue Internationale de Sociologie, Paris, 39, Nr. VII-VIII (Juillet-Aôut), 1931, pag. 341-373. <br />
Filosofia sociala a lui Vasile Conta. In: Revista de Pedagogie, II, Cernauti, 1932. <br />
Originele Metafizicei. Incercare asupra temeiurilor metafizice ale sociologiei. In: Revista de Pedagogie, II, Cernauti, 1932. <br />
Sociologia lui T. G. Masaryk. In: Revista de Pedagogie, III, Cernauti, 1933. Reprodus in: Istoria teoriilor sociologice de Traian Braileanu, curs editat de Iosif V. Antohi, Cernauti, 1937, pag. 515-550. <br />
Fundamentarea biologica a sociologiei si importanta ei pentru teoria si practica pedagogica. In: Revista de Pedagogie, IV, Cernauti, 1934. Reprodus in: Sociologia si arta guvernarii, Cernauti, 1937. <br />
Sociologia in invatamantul superior si secundar. In: Revista de Pedagogie, IV, Cernauti, 1934. <br />
Noui teorii politice. In: Revista de Pedagogie, V, Cernauti, 1935. Reprodus in: Sociologia si arta guvernarii, Cernauti, 1936, pag. 215-229. <br />
Essai sociologiques sur la liberté humane. In: Révue Internationale de Sociologie, Paris, Janvier-Fevrier, 1937. <br />
<br />
c) Insemnari Sociologice Cernauti: 1935-1939; Bucuresti: 1940. Director: Prof. univ. Dr. Traian Braileanu. Lunar. Nr. prim: 5 Aprilie 1935, Anul I; Nr. ultim: 5 Noiembrie 1940, Anul V. <br />
Tipografii: Suceava, tipografia Orendovici; Cernauti, tipografia Mitropolitul Silvestru; Bucuresti, imprimeria Universul. <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">2) Scrieri filosofice</span><br />
Despre conditiunile constiintei si cunostintei. Tipografia J. Balan & M. Wiegler. Libraria editoare H. Pardini, 1912, XI, 148 pag. <br />
Die Grundlegung zu einer Wissenchaft der Ethik. Wien und Leipzig: Wilhelm Braumüller, Universitas - Verlags - Buchandlung. Druck von Friederich Jasper in Wien, 1919, 290 pag. <br />
Vasile Gherasim (1892-1933). In: Codrul Cosminului, VIII, Cernauti, (1933-1934), pag. 553-561. <br />
Gaston Bacheland: La Dialectique de la Durée. In: Revista de Pedagogie, VII (1937), Cernauti. <br />
O carte noua despre Schopenhauer. In: Revista de Pedagogie, VIII (1939), Cernauti. <br />
Traduceri din Immanuel Kant:<br />
Immanuel Kant: Intemeierea metafizicei moravurilor. Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1929, 167 pag. (Publicatiunile Institutului Pedagogic - Cernauti). <br />
Immanuel Kant: Critica ratiunii pure. Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1930. Tipografia Bucovina, I. E. Toroutiu, 664 pag. (traducere insotita de o schita biografica si o prefata de Traian Braileanu). <br />
Immanuel Kant: Critica ratiunii de judecata. Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1940. Tipografia Monitorul Oficial, Bucuresti, 378 pag. (traducere insotita de o introducere de Traian Braileanu). <br />
Immanuel Kant: Ideea unei istorii universale. Ce este ’Luminarea ?’ Inceputul istoriei omenirii. - Spre pace eterna. Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1943, 174 pag (traduceri cu un studiu introductiv de Traian Braileanu). <br />
<br style="font-weight: bold;" /><span style="font-weight: bold;">3) Scrieri politice</span><br />
Romania si criza europeana. In: Junimea Literara, X, Nr. 1-2 (Ianuarie-Februarie) 1913, pag. 17-20, Cernauti. <br />
Aurel Onciul si ideea democratiei. In: Scoala, VI, Nr. 15, 1 Noiembrie 1921, Cernauti. <br />
Structura societatii bucovinene inainte si dupa Unire. In: Societatea de Maine, I, Nr. 21, Septembrie, Cluj. Reprodus in: Sociologia si arta guvernarii, Cernauti, 1937, pag. 189-204. <br />
Problema Capitalei. In: Convorbiri Literare, XLI, Octombrie 1924, pag. 780-792, Bucuresti. <br />
Sociologia si arta guvernarii (articole politice). Editura Insemnari Sociologice, Cernauti, 1937. Tipografia Mitropolitul Silvestru, 259 pag. Editia a II-a: Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1940. <br />
Doctrina legionara si stiinta sociala. In: Almanahul ziarului CUVANTUL, Bucuresti, 1941, pag. 95-97. <br />
Immanuel Kant si noua ordine europeana. In: Immanuel Kant: Ideea unei istorii universale...etc., Bucuresti, 1943, pag. 9-60. <br />
<br />
4) Scrieri pedagogice<br />
Universitatea taraneasca. In: Revista de Pedagogie, III, caietul I-II, pag. 145-159, Cernauti, 1933. <br />
Rolul social al invataturilor. In: Revista de Pedagogie, VI, caietul II, Cernauti, 1936. <br />
<br />
5) Scrieri literare<br />
Irina (nuvela). Editura Societatea Tipografica Bucovineana, Cernauti, 1908. 58 pag. <br />
Moartea iepii (schita umoristica). In: Junimea Literara, I, Nr. 2, 1904, pag. 24-25, Cernauti. <br />
Grindica (schita). In: Junimea Literara, I, Nr. 8, 1904, pag. 131-133, Cernauti. <br />
Un flacau tomnatec (schita). In: Junimea Literara, II, 1905, pag. 9-11, Cernauti. <br />
Dihania (schita). In: Junimea Literara, II, 1905, pag. 69-71, Cernauti. <br />
Nunta lui Chirila (schita). In: Junimea Literara, V, 1909, Cernauti. <br />
Imi scrii; Balada; Sonet (poezii). In: Junimea Literara, I, 1904, pag. 165 si 204; VII, 1910, pag. 30, Cernauti. <br />
<br />
6) Scrieri didactice<br />
Etica pentru clasa VIII-a secundara. Editia I-a: Editura Nationala, Ciornei S. A., Bucuresti, 1935, 197 pag. <br />
Elemente de sociologie pentru clasa VIII-a secundara. Editura Nationala, Ciornei S. A., Bucuresti, 1935, 192 pag. <br />
<br />
7) Manuscrise<br />
Istoria doctrinelor etice. Curs universitar 1937. <br />
Istoria doctrinelor politice. Curs universitar. <br />
Immanuel Kant: Despre educatie, 1935. <br />
Istoria filosofiei antice, medievale, moderne; Estetica generala; Immanuel Kant, viata si doctrina (cursuri). <br />
Immanuel Kant: Critica ratiunii practice (traducere), 1932. <br />
<br />
II) Scrieri despre Traian Braileanu<br />
Bendescu, Vianor: Traian Braileanu un mare sociolog si filosof bucovinean. In: Drum, I, Nr. 1, Septembrie 1963, pag. 3-5, Mexico. <br />
Bendescu, Vianor: Traian Braileanu, Soziologe und Literat. In: Der Südostdeutsche, XIV, Nr. 21, Noiembrie 1963, pag. 5, München. <br />
Dr. Bensdorf, Wilhelm: Traian Braileanu. In: Internationales Soziologen Lexicon, Stuttgart, 1959. <br />
Gusti, Dimitrie: Sociologie Generala. Raport. In: Analele Academiei Romane, Desbateri, XLVI, 1925-1926, pag. 172, Bucuresti. <br />
Gyr, Radu: Curcubee si florete. In: Convorbiri Literare, LXIX, Nr. 1-3, (Ianuarie-Martie), pag. 112-113, Bucuresti. <br />
Isac, Dumitru: Kant in traducerea lui Traian Braileanu. In: Revista Bucovinei, II, 1943, pag. 409, Cernauti. <br />
Herseni, Traian: Traian Braileanu. In: Traiani Herseni - Sociologie Romaneasca. Tiparul Universitar, 1940, pag. 126-130, Bucuresti. <br />
Iesan, Alexandru: Despre conditiunile constiintei si cunostintei. Tratat de filosofie de dr. Traian Braileanu. In: Junimea Literara, X, Nr. 6, Iunie, 1913, pag. 90-91, Cernauti. <br />
Loghin, Constantin: Traian Braileanu. In: Constantin Loghin - Istoria literaturii romane din Bucovina (1775-1918), pag. 253-255, Cernauti, 1926. <br />
Marmeliuc, Dimitrie: Viata politica si presa romanilor bucovineni dupa Unire. In: Zece ani...(1918-1928), pag. 245-262, Cernauti, 1928. <br />
Petrescu, Nicolaus: Traian Braileanu, Professor an der Universität Czernowitz - Sociologia Generala. In: Kölner Vierteljahreshefte für Soziologie, V, pag. 458, Köln, 1926. <br />
Posteuca, Vasile: Traian Braileanu (note in rubrica seriala ICONAR). In: Drum, IV, Nr. 2, Aprilie-Iunie, pag. 7, 1968. Mankato/Minn., St. Unite. <br />
Sima, Horia, Comandantul Miscarii Legionare: Traian Braileanu. In: Tara si Exilul, II, Nr. 11, 1 Septembrie 1966, pag. 4-36, Madrid, Spania. <br />
Topa, Leon: La Sociologia in Romania. In: Ganus (organo del Comitato italiano per lo studio dei problemi della populazione), III, Nr. 1-2, Mai 1938, pag. 137-158, Roma, Italia. <br />
Idem extras: 25 pag. <br />
Richard, Gaston: Traian Braileanu - Immanuel Kant: Critica ratiunii pure (traduction de la critique de la raison pure en langue romaine). In: Révue Internationale de Sociologie, XXXIX, Nr. 7-8, Iulie-August 1931, pag. 435-438, Paris, Franta. </span></div><div id="articleContent"><span style="font-size: large;">sursa :hotnews.ro </span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2787075575540261707.post-81965454552802632572010-09-22T04:40:00.000-07:002010-09-25T03:30:08.877-07:00Evghenie Hulea (1906 -1962 )<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnrJtfYEaI/AAAAAAAAAf4/rf3w3RSLrkg/s1600/evghenie+hulea.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/_kzLr27jT0_4/TJnrJtfYEaI/AAAAAAAAAf4/rf3w3RSLrkg/s320/evghenie+hulea.jpeg" /></a></div><br />
<br />
<div class="lead_multimedia lead_multimedia_right" style="overflow: hidden; width: 210px;"> <div class="poza"><br />
</div></div><img alt="" height="0" src="http://www.hotnews.ro/pageCount.htm?type=read&articleId=2471063" style="border: 0pt none;" width="0" /> <span id="ext-gen380" style="font-weight: bold;">A intrat de tanar in viata monahala si s-a preotit. Prigonit de regimul comunist, parintele Evghenie Hulea ia calea muntilor si lupta alaturi de grupul de partizani Paragina. Arestat, face ani grei de temnita, este eliberat si rearestat apoi pentru ca a continuat sa lupte impotriva regimului. Este torturat cu bestialitate pana cand este ucis. Pr. Roman Braga, convins de parintele Hulea sa se calugareasca, avea sa declare despre acesta ca "este o figura de Pateric".</span><span style="font-weight: bold;"> </span><a href="http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2008-02-29-2471062-46-inchisoarea-galati.jpg" title=": click pentru zoom"><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2008-02-29-2471062-46-inchisoarea-galati.jpg" style="border: 0pt none;" /></a><br />
<div class="lead_multimedia lead_multimedia_right" style="overflow: hidden; width: 210px;"> <div class="poza"> <div class="imagine"> <a href="http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2008-02-29-2471062-46-inchisoarea-galati.jpg" title=": click pentru zoom"><br />
</a> </div><div class="title">Inchisoarea Galati</div></div></div><br />
<span style="font-weight: bold;">De tanar in manastire </span> <br />
<br />
S-a nascut la 17 ianuarie 1906. A intrat de tanar in viata monahala, dupa vocatia pe care o avea. A fost calugar mai intai la schitul Sihastru, apoi la Musunoaiele. Aici devine staret. Dovedindu-si ravna si grija pentru viata manastireasca, pentru ca biserica cea veche de la Musunoaiele nu mai putea fi utilizata pentru cult, staretul Evghenie Hulea a construit intre 1930-1936 o noua biserica (dar care va fi demolata in anii ‘80).<br />
<br />
Dovedindu-si vrednicia nu numai ca gospodar, a fost hirotonit la data de 9 august 1935, putandu-L sluji pe Dumnezeu in chip desavarsit la Masa Sfantului Altar. <br />
<span style="font-weight: bold;"><br />
Ajutator al grupului vrancean de rezistenta condus de fratii Paragina </span><br />
<br />
Dupa incheierea razboiului mondial, noul regim comunist instalat il acuza pe Pr. Evghenie Hulea ca: „in 1945 a adapostit prizonieri germani, ajutandu-i cu alimente”; iar impreuna cu Emilian Nichifor, diacon tot la Musunoaiele „a gazduit si ajutat elemente legionare fugite in munti”.<br />
<br />
<div class="lead_multimedia lead_multimedia_right" style="float: right; overflow: hidden; width: 210px;"><div class="citat"> <div class="lead_citat"> <div class="lead_citat_mijloc"> <div class="lead_citat_start"> </div>In "dosar de actiune individuala", intocmit de Securitate la 16.02.1958 (cf. Arhiva CNSAS, dosar penal, I 2810, f.1), la punctul "viciile de care este predominat" se precizeaza: "fara vicii". <div class="lead_citat_stop"> </div></div><div class="lead_citat_break"> </div><div class="lead_citat_autor"> </div></div></div></div>Tavalugul bolsevic maturand totul in calea lui, romanii s-au vazut nevoiti - ca de atatea ori in istorie - sa ia calea codrului. In zona Vrancei cel mai cunoscut grup de rezistenta este condus de fratii Paragina. Acesta este grupul cu care Parintii de la Musunoaiele intra in contact, implinindu-si datoria de romani iubitori de neam si tara. <br />
<br />
In <span style="font-weight: bold;"><span style="font-style: italic;">"Franturi din viata unui partizan"</span></span>, <span style="font-weight: bold;">Ion Paragina marturiseste</span>: „In vara aceea (1948 - n.n.), am stabilit doua puncte prin care puteam fi aprovizionati cu alimente: schitul Musunoaiele si schitul Brazi, respectiv prin staretul Evghenie Hulea si staretul Teodosie Filimon". <br />
<br />
In toamna anului 1949 printre cei arestati de regimul de teroare bolsevic se numara si staretul Evghenie Hulea si ierodiaconul Emilian Ilie Nichifor de la schitul Musunoaiele. In anchete, Securitatea dorind sa obtina informatii legate de actinuile de rezistenta armata, facea presiuni asupra Parintelui care, ca sprijinitor dar si ca duhovnic al unor luptatori, ar fi trebuit sa cunoasca si cele mai ascunse cute ale sufletui acelora si il invinuia ca nu a divulgat autoritãtilor tainele partizanilor care ii fusesera incredintate prin spovedanie.<br />
<span style="font-weight: bold;"><br />
"Taica, ce intra sub patrafir numai Dumnezeu stie".</span><br />
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2008/02/29/2471076/monument-ridicat-cinstea-fostilor-detinuti-politici-catre-afdpr-galati_46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></td></tr>
<tr><td class="arial10negru">Monument ridicat in cinstea fostilor <br />
detinuti politici de catre AFDPR Galati<br />
Foto: Hotnews</td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></td></tr>
</tbody></table>Aflat in inchisoare, parintele Hulea spunea cu constiinta curata: <span style="font-style: italic;">"Taica, ce intra sub patrafir numai Dumnezeu stie"</span>. In 11.06.1950 este condamnat prin sentinta nr. 814/1950 a Tribunalului Militar Galati, la 8 ani inchisoare corectionala, 40.000 lei amenda corectionala, 1 an interdictie, 3.000 lei cheltuieli de judecata, pentru ca: „a sprijinit activitatea clandestina a «bandei Paragina, banda cu caracter legionar»”.<br />
<br />
Astfel, Dumnezeu a randuit ca Parintele Evghenie Hulea sa se afle intre preotii Bisericii care aveau sa-i intareasca pe ceilalti intemnitati chiar cu pilda propriei lor vieti. Iar randuiala calugareasca a monahilor intemnitati nu va fi lepadata dupa gratii, ci va fi impartasita celorlalti frati de suferinta. Dupa <span style="font-weight: bold;">marturia Parintelui Roman Braga</span>, intalnirea sa la Canal cu Parintele Evghenie Hulea - despre care afirma ca este <span style="font-weight: bold;"><span style="font-style: italic;">„o figura de Pateric”</span></span> - va fi decisiva pentru hotararea de a se calugari.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">O scurta perioada de libertate </span> <br />
<br />
Este pus in libertate in 1953. Nu se resemneaza intr-o tara supusa unei crunte prigoane, ci continua sa intretina relatii cu o serie de persoane considerate „elemente dusmanoase” luptand impotriva comunismului. <br />
<br />
<div class="lead_multimedia lead_multimedia_right" style="float: right; overflow: hidden; width: 210px;"><div class="citat"> <div class="lead_citat"> <div class="lead_citat_mijloc"> <div class="lead_citat_start"> </div>Presat de tortionari sa dezvaluie spovedania detinutilor, parintele Hulea spunea: "Taica, ce intra sub patrafir numai Dumnezeu stie". <div class="lead_citat_stop"> </div></div><div class="lead_citat_break"> </div><div class="lead_citat_autor"> </div></div></div></div>Fiind suspectat ca desfasoara o activitate legionara, i se deschide un „dosar de actiune individuala”, la 16.02.1958 (cf. Arhiva CNSAS, dosar penal, I 2810, f.1). Scopul deschiderii dosarului este de a stabili care este „activitatea clandestina legionara pe care o desfasoara eventual in prezent; care sunt legaturile cu elementele legionare eliberate din penitenciar si in ce constau acestea; formele si metodele de actiune folosite de acesti oameni”.<br />
<br />
Foarte interesant este faptul ca in respectivul dosar, la fila 27, la punctul „viciile de care este predominat” se precizeaza: „ fara vicii”. Din acelasi dosar aflam ca intre cei care au semnat note informative impotriva lui (Neacsu Ion, Coman Vasile) se afla si Merlusca Olimpia. Aceasta era cazata gratuit la Musunoaiele deoarece suferea de TBC, si acolo a fost recrutata ca informatoare. <br />
<span style="font-weight: bold;"><br />
</span><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="editorImgItem" style="display: inline; float: right; margin: 3px;"><tbody>
<tr><td><a href=""><img alt="" src="http://media.hotnews.ro/media_server1/IMAGE/JPG/2008/02/29/2471082/morminte-dragi-lumina-vie-radu-gyr_46.jpg" style="border: 0pt none;" /></a></td></tr>
<tr><td class="arial10negru">Morminte dragi, lumina vie...(Radu Gyr)<br />
Foto: Hotnews</td></tr>
<tr><td class="dotted_line"><img alt="" src="http://www.hotnews.ro/images/nothing.gif" /></td></tr>
</tbody></table><span style="font-weight: bold;">O noua arestare. Torturat pana la moarte. </span><br />
<br />
Strangandu-se probe la dosar, este iarasi retinut. In timpul anchetei de la Securitatile din Focsani si Galati este torturat pana lamoarte. Se muta la Domnul pentru a-si afla odihna in data 23 octombrie 1962. Este inmormantat in comuna Pufesti, jud. Vrancea <br />
<br />
<br />
Dosarul nu a fost finalizat, ci a fost inchis la data de 19.08.1963 si clasat la arhiva sectiei „C” a Regiunii MAI Galati, intrucat cel in cauza decedase...Unknownnoreply@blogger.com0